3,559 matches
-
utilizează nexus-ul pentru a-și proteja construcția ideală, justifică unele „erori” (niciodată importante), se învelește într-un ambalaj de „convingeri” pe care le susține afectiv, apărându-și trecutul cu care s-a identificat. Modelul explicativ al lui Michel Rouquette se articulează perfect satisfăcător realității pe care am descris-o. Este pentru întâia oară când un cercetător din vestul Europei se apropie de această realitate. Ceea ce înseamnă că ea este vizibilă pentru oricine din afara sistemului care a produs-o. Referințe bibliografice Abric
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din nou opus unui simplu act) de folosire a obiectelor vestice. Păstrarea și etalarea bunurilor ce reprezentau Vestul suprimau narațiunile primordiale și individuale ale acestor obiecte. Pentru ca „narațiunile de interioritate” și de legătură afectivă cu aceste obiecte să poată fi articulate, este nevoie de o decupare a contextului de origine (Stewart, 1993, p. 158). „Biografiile” lor inițiale (procesul de producție de masă, localizarea lor în cadrul câmpului culturii de consum ș.a.m.d.) erau alterate pentru a favoriza topologia lor vestică (Stewart
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colporteze vechea versiune oficială, îmbogățind-o, de la caz la caz, cu interpretări personale. Nu cred că materialele care se publică aici cuprind aspecte prea noi. Într-o formă sau alta, toate acestea au fost abordate, probabil, și de către alții. Ele articulează poate anumite laturi, oferindu-le celor interesați puncte suplimentare de orientare în înțelegerea unor lucruri care le par astăzi multora de neînțeles. Implicarea persoanei mele în toată această „afacere” de tristă amintire este absolut secundară. Un an după. Despre dizolvarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1931, retranscrisă și modificată târziu, după un manuscris deteriorat. Protagonistul, filantropul Ilie Basarab, întemeiază „Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
adesea cu versuri rimate, uneori cu accente folclorice. Muzicalitatea, șlefuirea și rigoarea formală sunt trăsături caracteristice, la fel și enunțarea limpede, ferită de ambiguități. În general, poezia scrisă de V. exprimă trăirile și meditațiile unei conștiințe solicitate de pătimirile existenței, articulate cu reținere, fără dramatism, în imagini de o atrăgătoare expresivitate lirică. Autoarea recurge uneori la un arsenal livresc ori la sugestii din lirica populară, simțămintele dominante fiind însingurarea, tristețea trecerii timpului (un comentator vorbea de „obsesia târziului”), comunicate pe trama
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
de surzi au un bagaj mai bogat de cunoștințe și un limbaj mai dezvoltat în comparație cu copiii surzi din familii de auzitori. Experiența ne arată că, în ciuda efortului factorilor educaționali de a-l învăța pe copilul sau adultul cu surditate să articuleze corect, aceasta nu se realizează decât în mică măsură. De aceea persoana cu surditate nu poate fi înțeleasă decât de persoanele cu care vine în contact mai des; comunicarea dintre auzitori și cei cu surditate fiind greoaie, adesea dificilă, nedepășind
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
persoanele cu care vine în contact mai des; comunicarea dintre auzitori și cei cu surditate fiind greoaie, adesea dificilă, nedepășind frazele convenționale, ne putem explica de ce majoritatea surzilor au o motivație scăzută pentru vorbirea orală, folosind tot mai rar vorbirea articulată în favoarea utilizării limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesităților de comunicare în cadrul vieții sociale. Întrucât gesturile nu pot fi folosite decât între persoanele cu surditate sau între persoane care au același cod de comunicare, se consideră că este util ca tot mai
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cravată, pantaloni etc.) - 1 punct; - costumul perfect, fără defecte - 1 punct; - prezența degetelor - 1 punct; - numărul corect al degetelor - 1 punct; - detalii corecte ale degetelor - 1 punct; - poziția policelui - 1 punct; - evidențierea palmei între degete și brațe - 1 punct; - brațele articulate la umeri și coate - 1 punct; - articularea gambelor la genunchi și coapse - 1 punct; - proporția capului (mai mic decât 1/2 din trunchi și mai mare de 1/10 din corp) - 1 punct; - proporția brațelor (egale în lungime cu trunchiul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
realitatea interioară, imaginată, visată, se unesc, când Lady V. și pictorul Whistler se ating într-o arhetipală îmbrățișare-fantomă, de senzuale trupuri spirituale. Romanul Traversând Washington Square (1999) vorbește tot despre timp, identitate, lumi paralele, relația subiect privitor - obiect privit, fiind articulat ca două povestiri în oglindă, dar cartea este, din punct de vedere estetic, inferioară celorlalte, adoptând, pe alocuri, tonalitatea și tehnicile romanului de succes american. La revoluția română reia tema și tonalitatea din Panic Syndrome!. Romanul, alcătuit dintr-o succesiune
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela Frații Euscorpius este conturat parabolic și poematic un univers carceral, unde defilează umbre umane care gândesc sau vorbesc sincopat în
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
vocea ce va pecetlui dezlegarea adevărului”. În special prin „anonimi” (un soldat, o servantă, un fotograf, un agent de poliție ciudat) sunt aduse în carte secvențe de istorie. Prin unii, mai cu seamă prin ubicuul fotograf Gogu Pană, narațiunile se articulează într-o manieră specială, adesea cinematografică, restituind scene din toate mediile sociale. Astfel se întocmește un caleidoscop care, împreună cu analiza psihologică, sugestiile mitologice și celelalte componente ale scriiturii, participă la construirea a ceea ce prozatorul numește, în postfață, „romanul total”. Un
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în jurul căruia se țes istorii de intrigă și iubire, într-o poveste cu amanți și cu figuri legendare de poeți, în care patetismul, livresc, se convertește în realism tragic. Între textul naratorului și citatele din poezia galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza, în al cărui portret se îmbină pitorescul cu nuanța grotescă și accentele de pamflet. Refugiat la Paris, protagonistul
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
existențe, suspendată între teroarea de extincție și speranța salvării (susținută de teoria „energiei a-entropice” și concretizată prin ascensiunea finală a protagonistului). De altfel, motivele apocalipsei și resurecției, proiectate pe un dublu ecran - biografic (al individului) și biologic (al speciei) -, articulează întregul univers romanesc al lui M. Ele se prelungesc în romanul Cartea muntelui în derivă (apărut postum, în 1994) prin prelucrarea mitului mioritic într-un stil, de această dată, mai transparent, ce ar fi putut prefigura o nouă etapă de
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
944, îi apare în 1981. A colaborat, semnând și cu pseudonimul I. Cungreanu, în presa locală, dar și la „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „România literară”, „Steaua” ș.a., precum și la periodice ale românilor din Ungaria și Serbia. Poezia lui N. e articulată de câteva teme recurente, între care locul privilegiat îl ocupă iubirea și decorul rustic, colorat nostalgic de revenirea frecventă la „însemnele natale”, totul într-o rostire discretă, calmă și muzicală. Ca limbaj și uneori ca tematică, poetul nu se revendică
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
îngemănează cu sonuri vechi, venite parcă dintr-o „rădăcină de baladă”, din ecouri ale satului arhaic, ce răzbat în ritmurile poemelor sale închinate unor orizonturi și însemne izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor interne, mizând pe surpriza alcătuirii paradoxale, oximoronice („Vei fi voioasă
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte un nou aspect al conflictelor ce jalonează existența. Preocuparea dozării eficiente a elementelor care articulează narațiunea se evidențiază încă de la început: Grădina de vară (1989) reunește povestiri al căror element tematic esențial îl reprezintă ratarea, iar în subsidiar - însingurarea și, eventual, sfârșitul; Eclipsa (1993) focalizează ideea morții, lăsând pe fundal însingurarea și vinovăția; Într-o
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Cișmigiu (1969), Șantaj (1981, după romanul Omul de la capătul firului, 1973), A doua variantă (1984), Enigma (1995-1996), Poveste imorală (1998). Cea mai reușită carte rămâne însă Cianură pentru un surâs (1975), unde, ca și în Bună seara, Melania! (1975), se articulează întâmplări senzaționale, având în centru furtul a două tablouri: Vânătorul lui Rembrandt și Femeia cu evantai de Goya. Schema eliminării pe rând a vecinilor (prin plasarea cianurii în plombe) este preluată din Zece negri mititei de Agatha Christie, iar Melania
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate lucrurile. Un strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără pretenția de a se articula într-un „sistem” predictiv și complet, precizări sunt formulate ulterior în special de Cristian Popescu și Cătălin Țârlea. Astfel, Cristian Popescu afirma: „Nouăzeci nu este numele unei promoții literare, ci numele unei decade, al unui fragment de timp. Ceea ce încercăm
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
apărută la Cluj, lunar, din 1 ianuarie până în decembrie 1906. Proprietar, editor și redactor responsabil este Vasile E. Moldovan. Articolul inaugural, Pagina întâi, în pofida accentelor antisocialiste („apele puțin cristaline ale ovreilor cari dau poporului un socialism primejdios neamului nost”), nu articulează un program propriu-zis: „N-am avut de gând să ne încorsetăm libertatea de acțiune prin stabilirea unor granițe strâmte, a unui program”, preferând să plutească în vag: „Programul nost e scurt, dar cuprinzător: «Noi vrem binele!»”. Orientarea naționalistă este subînțeleasă
ORIZONTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288582_a_289911]
-
pentru realizarea finalităților comune reprezintă sfere problematice care vor atrage cu siguranță interesul sociologiei în următorii ani. Puține cunoștințe sistematice au fost acumulate până în momentul de față. Există deja cristalizate o serie de teorii parțiale, de analize care nu se articulează însă într-o abordare sistematică și complexă. Pentru descrierea relațiilor de competiție și conflict, s-a constituit în ultimele decenii o teorie generală, abstractă - teoria jocurilor. Ea încearcă să formalizeze situația abstractă de competiție în diferite ipostaze. Este cazul, de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de națiunile europene albe despre ele și despre restul lumii. Ea încetează să mai fie punctul de vedere al statelor puternice sau învingătoare. Ea începe să fie tot mai mult o narare obiectivă, în care și cel slab își poate articula propria sa cauză, în care învinsul își poate judeca învingătorul. Este de fapt singurul mijloc de a înainta nu numai spre o înțelegere obiectivă a evenimentelor, ci și spre o lume a înțelegerii și a coexistenței pașnice. Și acest lucru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și suficient, totodată. În paralel cu teoria marxistă, aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea și în ultima sa parte, tinde să se cristalizeze o teorie distinctă a dinamicii în timp a societății, centrată în jurul conceptului de evoluție. Cel care a articulat în modul cel mai sistematic această teorie a fost Spencer. Spencerianismul a avut o largă influență în mentalitatea celei de a doua jumătăți a secolului trecut, popularizând cu succes conceptul de evoluție, care, în teoriile nemarxiste, a tins să-l
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenția, care a stat la baza primei școli sociologice moderne din România - Școala sociologică de la București; prelucrând creator presupoziții pozitiviste franceze și comprehensive germane, D. Gusti și colaboratorii săi au construit un sistem sociologic articulat de teorii și concepte: teoria voinței sociale, teoria cadrelor și manifestărilor sociale, conceptul unității sociale, legea paralelismului sociologic; acest sistem a servit drept cadru analitic cercetărilor empirice ale satelor și zonelor rurale; Școala sociologică de la București a fost, simultan, o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
and would have studied those and their workers on the spot, taking into consideration all their aspects” (86-87). A musicologist by formation, trained by Constantin Brăiloiu, together with whom he had participated in several “monographic” campaigns, Harry Brauner’s letters articulate in a most detailed and epical manner the differences between the Romanian and the French ethnomusicological research. In fact, Brauner’s letter of [3.IV.1933] contains a number of “sketches” that are precious for their vivid and humorous details
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]