2,401 matches
-
copilului deficient de auz și a integrării lui în climatul micro și macrosocial și profesional. Însușirea comunicării verbale constituie instrumentul principal al recuperării și reabilitării copilului deficient de auz. Corectarea constă în înlăturarea deprinderilor greșite; îndepărtarea, corijarea deprinderilor greșite de articulare prin mijloace ortofonice și a limbajului sub aspect semantic și gramatical. Prima treaptă în însușirea vorbirii la vârstă mică este strâns legată de crearea unor emoții plăcute, de satisfacerea unor nevoi și interese, în raport cu particularitățile de vârstă și cu preocupările
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
interesul de moment al copilului. 6. Exersarea labiolecturii (ideo-vizuale și vizual-fonetice) într-un cadru natural cu respectarea unor cerințe: luminozitate, distanță apropiată, vorbit în față calm și distinct etc. 7. Exersarea auzului (cu și fără proteză) și asocierea lui cu articularea și labiolectura. 8. Încurajarea permanentă a copilului atunci când obține chiar cele mai mici succese în cunoaștere și comunicare; încurajare, dar fără răsfăț. 9. Stimularea curiozității și a activității creative (jucării, jocuri, decupaje, cartoane și materiale de conturat, înțepat, decupat etc.
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
și sistematic, pronunția fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite în mod deosebit în învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și în cadrul orelor de tehnica vorbirii, accentul nu se pune - sau nu trebuie pus - pe articularea mecanică a fonemelor izolate, ci pe structuri fonetice: silabe și mai ales cuvinte, sintagme și propoziții în strânsă legătură cu conținutul lor semantic, în vederea exersării proceselor psihice și a realizării comunicării verbale. Este știut faptul că pronunția, fiind o
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
pe structuri fonetice: silabe și mai ales cuvinte, sintagme și propoziții în strânsă legătură cu conținutul lor semantic, în vederea exersării proceselor psihice și a realizării comunicării verbale. Este știut faptul că pronunția, fiind o latură externă a limbajului, însușirea articulării nu conduce automat și la dezvoltarea psihică a copilului. Pregătirea personalului de educație trebuie realizată în așa fel 31 încât acesta să fie capabil să ia decizii în funcție de multitudinea factorilor care concură la realizarea unui program destinat dezvoltării vorbirii. Acești
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
de danii ale domnitorilor, mențiuni precum - Io Ștefan cel Mare, Domn al Țării Moldo - Vlahiei, sau Transilvania amintită ca Țara Ungro-Vlahiei. Slavii din nord, rușii, ucrainenii le spuneau volohi pentru că sunetul l urmat de vocala o are ca punct de articulare în zona bolții palatului; este vorba de acel sunet caracteristic și basarabenilor vorbitori de limbă rusă, care se deosebește de sunetul l din română, care urmat de vocala o sau chiar de a se articulează mai aproape, în zona dentală
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
au, se explică prin faptul că pronunția vocalei a, din verbul a lucrat de pildă, presupune o deschidere completă a cavității bucale, ceea ce împiedică vorbirea fluentă, rapidă față de vocala o din forma verbală o făcut, care face, datorită locului de articulare mai sus, în zona palatală, legătura firească cu consoana l, simțită ca o prelungire a lui o, prins fiind în același efort de emitere sonoră, antrenând aproximativ aceeași mușchi în același flux energetic. În virtutea aceleiași legi a comodității în vorbire
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
în timp, păstrând un sens arhaic. Chiar și forma veche a prepoziției di pentru de este rezultatul unei vorbiri ce urmează alegerea acelor sunete ce presupun minimul de efort de emisie fonică, fie că e vorba de o mai facilă articulare a unor sunete față de altele, fie că e vorba de comunicarea cea mai concisă, concentrarea sensului comunicării în cât mai scurte elemente lexicale, antrenând și eliminarea unor sunete, în cazul nostru al lui i final, care este simțit ca fiind
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
pronumelor sau adjectivelor demonstrative ca în sintagma văile ăste (pentru astea - acestea, ca forme lungi populare sau literare astea - acestea). Discuția asupra formei ăste privește faptul că sunetul s impune folosirea vocalei ă, în virtutea alăturării sunetelor care au punctual de articulare cel mai apropiat cu implicarea unei energii emitente sonore mai reduse; ori energia emisă de la a la atingerea grupului st este mai mare decât de la ă la pronunțarea legată de același grup consonantic; în cazul nostru putem vorbi de eliminarea
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
pregătit prin activități specifice încă de la gradiniță și pe parcursul primului an de școlarizare. Etapa pregătitoare cititului are ca obiective esențiale: elaborarea schemei corporale proprii și a partenerului, corectarea tulburărilor de lateralitate, orientarea, organizarea și structurarea spațio- temporală, corectarea tulburărilor de articulare, dezvoltarea auzului fonematic și a unor abilități cerute de actul lexic. Pregătirea pentru scris necesită coordonarea oculo- motorie, formarea și antrenarea conduitelor perceptiv- motrice, de organizare și structurare spațio- temporală, formarea și dezvoltarea câmpului grafic, precum și formarea abilităților implicate în
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
p. 44). Sinele este astfel produs atât de normele sociale, cât și de autonomia subiectului, În cadrul unui dialog constant Între Eul-subiect (pentru mine Însumi) și Eul-obiect (pentru ceilalți). Sinele este așadar locul În care se construiește identitatea. El permite o articulare complexă Între identitățile colectivă și individuală, dar și Între ceea ce se schimbă (imaginea de sine și apartenențele) și ceea ce este permanent (sentimentul ă inclusiv la nivel fizic ă de a constitui unul și același individ În timp și spațiu), Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apartenența acestui grup la altele mai vaste (incluziune) sau cu care se suprapune parțial (intersecție). De altfel, suntem adesea martorii unor personificări de genul „Algeria dorește...”, „belgienii sunt harnici” etc. (Lipiansky, 1998b, p. 145). Apartenență culturală și apartenențe colective Dincolo de articularea dintre identitatea individuală și cea colectivă, se pune problema articulării dintre diferitele tipuri de apartenențe. Apartenența la o colectivitate culturală se bazează, desigur, pe trăsături care țin În principal de cultura Înconjurătoare și de identitățile care se raportează la aceasta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care se suprapune parțial (intersecție). De altfel, suntem adesea martorii unor personificări de genul „Algeria dorește...”, „belgienii sunt harnici” etc. (Lipiansky, 1998b, p. 145). Apartenență culturală și apartenențe colective Dincolo de articularea dintre identitatea individuală și cea colectivă, se pune problema articulării dintre diferitele tipuri de apartenențe. Apartenența la o colectivitate culturală se bazează, desigur, pe trăsături care țin În principal de cultura Înconjurătoare și de identitățile care se raportează la aceasta. Însă ea nu constituie singurul tip de apartenență posibil, chiar dacă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
colectivă prin intermediul unei diferențieri pozitive (de tipul „black is beautiful”) și competiția În vederea obținerii unei recunoașteri și a unei reprezentări până atunci refuzate. În cazul proceselor pozitive ( În mod necesar complexe), distingem fenomenele de reflexivitate relativizantă („conștientizare distanțată”), de sinteză („articularea coerentă a unor trăsături provenind din culturi diferite”) și de integrare („dobândirea unui sentiment legat de o apartenență nouă fără pierderea apartenențelor prealabile”). Este important să subliniem că, Întrucât apartenențele sunt În mod normal multiple la unul și același individ
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au pătruns rapid multiplele curente ce susțineau o concepție pluridisciplinară și locală asupra schimbării. Perspectivele lucrărilor având În centru, astăzi, economia solidară a lui Jean-Louis Laville și Michel Servet (Defourny, coordonator, 2000) sau dezvoltarea locală (Pecqueur, 1999) ilustrează căutarea unei articulări mai coerente Între economic și social și, În același timp, o alunecare a globalului Înspre local. În linii generale, „Marea deziluzie” a mondializării, titlul ultimei lucrări a lui Joseph Stiglitz (2000), fost consilier al Băncii Mondiale, a accentuat destabilizarea concepției
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
d’histoire de la philosophie du droit, Paris, Dalloz. — (1983), Le Droit et les droits de l’homme, Paris, PUF. Φ CETĂȚENIE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), NAȚIUNE, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, POPOR, Suveranitate/suveranism Etc "E" Economie și culturătc "Economie și cultură" Dacă articularea dintre economie și cultură este de neocolit În științele organizării și ale administrării, ea tinde În schimb să-i treacă În rândurile „heterodocșilor” pe cercetătorii În domeniul științelor economice care Îi acordă atenție (Granier și Robert, coordonatori, 2002). Culturi de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și interdicției, singurele care pot să garanteze conlucrarea, și nu doar simpla juxtapunere, a celor două sfere. Termenul vag și comod de „incivilitate” maschează această contradicție. Or, ideea de civilitate, ca dispoziție favorabilă coeziunii sociale, ne pregătește tocmai pentru această articulare, În cadrul normelor juridice, a sistemelor de valori și a simbolurilor comune. O problematică dificil de delimitat Pentru a defini incivilitatea și a Înțelege deriva actuală a acestui cuvânt, trebuie să ne asumăm trei sarcini prealabile: ă să nu amestecăm Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu ar exista o legătură civică. Apariția tot mai frecventă a „incivilităților” În viața de zi cu zi și În spațiul public face dificilă coeziunea; aceste fapte (insulte, degradări de diverse feluri) atacă, adesea și pe nesimțite, Înseși legăturile sociale, articularea dintre autonomia subiectului și acceptarea reciprocității nemaiputându-se realiza. Or, această articulare este asigurată tocmai de tripla deprindere a politeții, civilității și cetățeniei. Să ne amintim că civilitate, la singular, se definește ca respectarea conveniențelor, a bunelor maniere aflate În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În viața de zi cu zi și În spațiul public face dificilă coeziunea; aceste fapte (insulte, degradări de diverse feluri) atacă, adesea și pe nesimțite, Înseși legăturile sociale, articularea dintre autonomia subiectului și acceptarea reciprocității nemaiputându-se realiza. Or, această articulare este asigurată tocmai de tripla deprindere a politeții, civilității și cetățeniei. Să ne amintim că civilitate, la singular, se definește ca respectarea conveniențelor, a bunelor maniere aflate În uz la oamenii aparținând unei societăți; la plural, În limba franceză, termenul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și civilitatea: riscăm În permanență să confundăm manifestările empirice, istorice și sociale cu necesitatea lor simbolică și Întemeietoare. Orice reciprocitate este considerată ipocrizie: individualismul temporar reușește astfel să nege importanța spațiului public: În consecință, spațiul privat poate să invadeze totul. Articularea celor două spații nu mai este asigurată, iar provocarea poate deveni un fel de artă de a trăi. Un grup poate astfel crea În interiorul său ritualuri de integrare complet opuse față de orice formă de respect: violarea unei femei, uciderea unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
propriu. Dincolo de acest soclu comun, nu se prea pot distinge caracteristici permanente și universale. Naționalismul ține de un proces. Forma sa este determinată de raportul pe care Îl Întreține cu o serie de dinamici conexe. ν Se poate imagina o articulare a relațiilor interculturale În acest mod. Dificultatea constă În a evidenția un principiu de anterioritate. Unii consideră că naționalismul joacă un rol de forță motrice. Alții cred că este doar un produs derivat. Se pot reține mai multe definiții ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pentru ilustrarea acestui ultim aspect, trebuie subliniată importanța mecanismelor de construire a unei RS. Putem astfel să Înțelegem sensul propriu-zis al noțiunii expuse aici, să evaluăm mai bine influența sistemului social asupra perceperii cognitive a mediului Înconjurător și să Înțelegem articularea cu fenomenul de categorisire tratat anterior. Într-adevăr, cheia teoriei RS este prezentă În concepția asupra obiectivării și a ancorării. Prin reperarea acestor două mecanisme și formalizarea funcționării lor, Moscovici se bazează pe o viziune esențialmente interculturală asupra gândirii umane
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trist. E adevărat, într-un fel scrii pentru publicațiile academice și altfel pentru un cotidian național. Modularea stilului, alternarea registrelor sunt însă, oricum ai lua-o, experiențe și experimente interesante. Merită făcute. Există, pe de altă parte, o tendință de articulare a câmpului cultural autohton pe tabere, coterii, grupuri și găști de influență și control. Trebuie să fii cu „ai noștri“ sau cu „ai lor“. Neapărat. Ori, ori. Alternativa nici, nici, pentru care pledez, distruge aceste exclusivisme. Îți oferă posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
și bază ideatică și formă de organizare a expresiei în foarte multe situații. V. demonstrație, creativitate, logos. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. IO ASPECT. Categoria gramaticală a aspectului vizează caracteristicile proprii desfășurării timpului implicat într-un proces și reflectă articularea lor în timpul de ansamblu pe care este construit un enunț, indicînd modul în care concepe vorbitorul procesul denumit prin verb. Deși se referă întotdeauna la verb, aspectul nu se exprimă, decît în unele limbi, prin morfeme ce țin de clasa
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ieri citeam scrisoarea de la tine). Gustav Guillaume a demonstrat, în 1929, că actualizarea unei construcții verbale în discurs presupune două tipuri de alegeri: alegeri temporale, vizînd plasarea timpului explicat în una dintre cele trei epoci cronologice, și alegeri aspectuale, vizînd articularea fluenței timpului implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces o reprezentare printr-o singură realizare (infinitiv: a cînta), printr-o conversiune a realizării în fapt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerate închise, organizate pe diferite criterii (apartenență ideologică, coordonate istorice), dar care prezentau dezavantajul unor analize tautologice, circulare, la analizele pe corpusuri "deschise", în care trec în prim plan intertextul și interdiscursul. În analiza discursului, corpusul ilustrează, în mod necesar, articularea dintre texte, dintre text și discurs, dintre discurs și instituție (spațiul social generînd moduri de enunțare specifice). Rezultat al unei operațiuni complexe de deconstrucție și de reconstrucție, corpusurile, în special cele de mare întindere, permit, mai ales grație lecturilor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]