2,595 matches
-
tracțiune mecanică, prevăzute la art. 263 alin. (2) și (3) din Codul fiscal; ... b) autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (4) din Codul fiscal; ... c) combinațiile de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal; ... d) remorcile, semiremorcile și rulotele, prevăzute la art. 263 alin. (6) din Codul fiscal; ... e) mijloacele de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211651_a_212980]
-
materialism temperamental. Compensator, acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
primul rând prin franceză) care prezintă unele dificultăți de adaptare: finala consonantică (-um) nu contrazice tiparul fonetic și morfologic românesc, dar ridică probleme de pronunție (prin lipsa eufoniei și prin depărtarea accentului de finală, mai ales la formele de genitiv-dativ articulate: máximumului, mínimumului). Tendința populară, spontană, este de a simplifica aceste forme prin renunțarea la finala -um; se reface astfel, într-un fel, procesul de modificare fonetică pe care l-au parcurs în timp cuvinte latinești moștenite. Iorgu Iordan ilustra procesul
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
s-au impus în limba literară formele maximum și minimum, avînd ca sursă ultimă latina, dar preluate după model francez. Iorgu Iordan observa totuși (în jurul lui 1940) că "mulți români spun și scriu maximul, minimul, și nu numai la forma articulată, ci și la cea nearticulată" (op. cit., p. 96). În Dicționarul limbii române (Litera M, 1965), alături de maximum și minimum sînt înregistrate și substantivele maxim și minim, cu indicația "rar" (păstrată și de DEX), dar cu atestări destul de vechi (de pildă
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
și global. Există metode rapide pentru optmizarea funcțiilor dublu diferențiabile convexe. Problemele cu limitări de situații pot fi transformate în probleme fără limitări cu ajutorul multiplicatorilor lui Lagrange. Iată câteva metode populare: Problemele de dinamică a corpurilor rigide (în particular cele articulate) necesită de multe ori tehnici matematice de programare, din moment ce un dinamica corpurile rigide poate fi văzută ca o rezolvare a unei ecuații diferențiale simple cu multiple limitări de situații; constrângerile sunt constrângeri geometrice non-liniare precum "aceste două puncte trebuie să
Optimizare () [Corola-website/Science/299423_a_300752]
-
și periferice). Inegalitățile de dezvoltare economică asigură prosperitatea ansamblului economiei-univers. Conceptul de economie-univers arată interdependența dintre geografie și economie în privința scrierii istoriei. Discursul istoric s-a bazat pe înțelegerea economiei, iar economia-univers era definită geografic, ca un sistem unitar, funcțional, articulat. Braudel a numit modul de funcționare a economiei-univers ca un sistem arterial care distribuie sângele în corpul viu. A subliniat diferențele dintre viziunea sa și schema marxistă, bazată pe succesiunea modurilor de producție. În economiile-univers, modurile de producție sunt prezente
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
restricționat, oricît de alambicat, decît substanța trăirii sale, ce să vehiculeze textul decît semnificațiile, în sublimare estetică, ale unei asemenea trăiri? Magistru al intelectului suveran, Paul Valéry nu se sfia a recunoaște: "Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
și n-a crezut niciodată, nu exista nici un fel de viitor, nu pentru ei, pentru nimeni, de fapt. „Nu sînt un pesimist intelectual“, Îi scria Wakefield, oarecum prețios, „pur și simplu nu am nici un fel de Încredere În lucrurile extrem de articulate și care cer, În plus, și un efort nefiresc pentru a-mi domina instinctele. SÎnt dureros de conștient că, prin aceasta, sînt extrem de diferit de concetățenii mei americani și Îmi pare rău că te-am făcut să crezi, acum mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
moment autentic de vrajă, dar pentru Wakefield a fost un gest aproape inconștient, o modalitate de a se concentra. Cu cît vorbea mai mult, cu atît vedea mai clar aceste „triburi ascunse“, așa cum le numea el, și cu atît mai articulat devenea În definirea și apărarea lor. Nici nu-și dăduse seama că după ce se angajase În speculații despre existența lor - peste tot În lume, nu numai În Peru - Începea acum să găsească rațiuni acestei existențe, și nu numai rațiuni, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o literatur? f??? critică literar? este o literatur? oarb?" . Paginile textului critic reprezint? astfel un model de În?elegere a semnifică?iilor operei, o deschidere c?tre universul simbolurilor sale. ?i dac? „cititorul cel mai profund este cititorul cu replic? articulat???i nuan?at?, criticul" atunci paginile literaturii critice devin un model creator de În?elegere a mesajului acesteia: „ Critică, a?a cum o În? eleg, este un sistem de lectur?; un mod personal de a te apropia de oper?, un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem de simboluri, „un cosmos viu, articulat, semnificativ" universul poetic. Dar peisajul eminescian nu Înseamn? numai „o stare a sufletului", ci un Intreg univers de simboluri, pentru c? poetul pune totul sub semnul unei profunde viziuni filozofice asupra universului pe care Il concepe „În raport cu simbolurile condi?iei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sabia În tejghea. Hangiul, un om În jur de cincizeci de ani, scund și rotofei, sosi În grabă și Înlemni văzându-i pe vizitatori. Erau cu toții echipați cu armuri yoroi, compuse din cuirase de fier lăcuit, umerare sode din plăci articulate, apărătoare de brațe și mâini, jambiere de metal sune-ate și fuste de zale articulate, care le apărau pulpele și pântecele. Pe cap purtau căști de luptă cu shikoro, apărătoare de ceafă. Înfățișarea lor era, Într-adevăr, Înfricoșătoare. Și, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
rotofei, sosi În grabă și Înlemni văzându-i pe vizitatori. Erau cu toții echipați cu armuri yoroi, compuse din cuirase de fier lăcuit, umerare sode din plăci articulate, apărătoare de brațe și mâini, jambiere de metal sune-ate și fuste de zale articulate, care le apărau pulpele și pântecele. Pe cap purtau căști de luptă cu shikoro, apărătoare de ceafă. Înfățișarea lor era, Într-adevăr, Înfricoșătoare. Și, mai mult decât atât, confirma zvonurile despre războiul care tocmai Începuse. Hangiul rămase În pragul bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vorbește și scrie așa ca și când vorbele n-ar fi având nici un înțeles. Și nu-l au în capetele ei. Procesul substanțial al gândirii nu se petrece deloc înlăuntru-le; nu se învîrtește în ele decât moara de vânt a sunetelor articulate, nu compararea și coordonarea substanțială a ideilor ce corespund cu acele sunete articulate. De aceea noi zicem "Romînie" și-n capul lor răspunde "Pherekydes", ca și când termenii ar fi echivalenți. Guvernul se traduce într-o sumă ciudată de termeni. Sunt cele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu-l au în capetele ei. Procesul substanțial al gândirii nu se petrece deloc înlăuntru-le; nu se învîrtește în ele decât moara de vânt a sunetelor articulate, nu compararea și coordonarea substanțială a ideilor ce corespund cu acele sunete articulate. De aceea noi zicem "Romînie" și-n capul lor răspunde "Pherekydes", ca și când termenii ar fi echivalenți. Guvernul se traduce într-o sumă ciudată de termeni. Sunt cele patruzeci și atâtea de combinațiuni caleidoscopice în cari intră cabinetul Brătianu - Boerescu, precum și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care o practică ar putea fi una ontologică, tinzând către o metodologie totalizantă, după propria-i apreciere. Criticul e interesat cu precădere de straturile de adâncime ale operei, pe care le distinge printr-o situare energică în plan ideologic bine articulat, un fel de mise en abîme, cu permanentă încărcătură polemică. Așa se întâmplă și cu Eseu despre Cezar Ivănescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1998), despre care aș putea spune rimând, à la Cornel Regman: Un poet insolit și criticul său iscusit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și, în bună parte, spre opera lui; o carte-provocare, prin informație, spirit polemic și talent literar. O carte în care discursul de bază își asociază cu suplețe un alt discurs (unul printre rânduri și deloc secundar), un discurs adiacent, bine articulat, menit să-l ajute pe cititor la descifrarea motivelor pentru care contestatarii lui Eminescu (cei de azi și cei de ieri) nu renunță la luptă, continuând un război cu tot mai îndepărtate șanse de izbândă. O întoarcere sumară spre cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetul) din normalitatea psihică. Discursul său, de un orizont informațional rar întâlnit, exclude biografia subțire (o va demonstra și în alte cărți: Complexul Bacovia și Duminica Mare a lui Grigore Vieru). Cărțile în pronunțare sunt un discurs informat și bine articulat, împotriva celor care, vorbind de cultul (și mitul) Eminescu, consideră această realitate drept "idolatrie mortifiantă", mereu dăunătoare și care, după opinia lor, trebuie să înceteze. Cele 31 de capitole ale ultimei cărți, cu sau fără voia "europenilor" nerăbdători, reprezintă încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
timpului în care trăim, dar îndeosebi a datoriei morale a creatorilor de cultură față de țara aceasta și față de poporul român. În fond, el este un scriitor erudit și un estet rafinat întregit de un moralist". Deși proiectul, grandios și ferm articulat, rămâne optimist, iar sensul construcției nu poate fi decât pozitiv, dl. Mihail Diaconescu nu este un festivist exaltat, iar în tonalitatea scripturală nu poate fi obturat și un sunet mai grav, mai întunecat, mai sceptic uneori. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asupra proiectului transmodernist, oferindu-ne suntem tentați să credem o carte "din viitor". Altminteri n-am putea explica dezinteresul pentru acest, cu adevărat provocator, titlu. Știm însă că Theodor Codreanu nu e pe placul elitiștilor dâmbovițeni. Cărțile sale, masive, riguros articulate, merg în altă direcție exegetică. Dar criticul (care e și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă. Cuprins de frenezie editorială, acest maratonist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori, oferta solicitanților, propulsați, astfel, în vecinătăți amețitoare. Să ne întoarcem însă la proiectul transdisciplinar, anunțând intrarea în evul transmodern. Ceea ce ar însemna, suntem preveniți, un nou mod de a înțelege lumea. Solomon Marcus observa undeva că "prima expunere complet articulată a acestei mișcări" ar putea fi de aflat într-o carte a lui Basarab Nicolescu (Eds. du Rocher, Monaco, 1996), tradusă și la noi (Polirom, 1999), sub titlul Transdisciplinaritatea (Manifest). Mentor (recunoscut, oare?) al transdisciplinarității este însă Șt. Lupașcu cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
recent" îl vizează direct pe H.-R. Patapievici, vedeta și stâlpul de catifea violentă, a noului elitism deșirat și anost. Numim aici numai premizele unei analize grea de sensuri, a dlui Theodor Codreanu, singura ce conduce la o sinteză bine articulată și clar exprimată, putem zice cu valoare de sistem, pe falia "naționalismului organic", ca fundament al adevăratului patriotism, și al răspunsului la neliniștitoarea întrebare hamletiană: A fi azi român sau a nu (mai) fi? la care puțini, ce e drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moto" etc. Scriitorul, criticul literar, dar și profesorul de la Huși Th. Codreanu este pus în situația să dăscălească "personalitatea considerată de prim-plan a culturii românești": "În caz că se utilizează forma neasimilată, spre a da un aer livresc scriiturii, atunci aspectul articulat trebuie scris "motto"-ul, ca și în cazul altor neologisme neasimilate, precum "kitsch"-ul ..." (și nu "kitschul" sau "kitschului" cum este ortografiat de dl Manolescu la pag. 1126). Referitor la "ciudățenia produsului", Th. Codreanu își expune argumentele pe întinsul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Herta Müller pe unii "rezistenți prin cultură", vizați și de autorul nostru. Dar ceea ce se impune cu pregnanță și impresionează, totuși, aici, ca și în cărțile anterioare, este, fără doar și poate, seninătatea minții, care înseamnă un set de idei articulate sistemic, cu claritate, într-o demonstrație imbatabilă, dar și lipsa de agresivitate a stilului, echilibrul judecăților, stăpânirea de sine a celui care se știe lucrând "în marginile adevărului" și slujind o cauză nobilă, sobrietatea textului, felul pedestru de curgere a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de tip "mod", atunci când operează asupra unui adjectiv postpus la superlativ relativ (în modul cel mai centralizat cu putință, în modul cel mai brutal) sau când substantivul mod primește și alți determinanți (în modul integral și iremisibil al muribunzilor), apare articulat, în modul fiind deci o variantă sintactică a lui în mod. Aceeași este și situația perechilor în chip/în chipul, în maniera/în manieră (în chipul cel mai evident; Aerul cetății miroase a parfumuri amestecate, iar luminile străzilor găuresc întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]