1,484 matches
-
ei nu-mi dau drumul mîinii, zîmbindu-mi din toată inima, nu mă lasă, uneori fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am primit multă vreme mîncare mai bună. CÎștigasem concursul. Mi-am permis luxul de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și clădirea-i parcă mai Înaltă. Poate fi un subiect pentru Ken Russell, cu condiția ca latinul ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național. Bătălia de la Costinești. Obeliscul nu s-a văzut, s-a văzut Însă președintele țării de Anul Nou, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gust, se ridică, Îi reveni vederea, dar ca prin ceață - Bobby Inge se făcuse nevăzut. Fugi afară. Nici urmă de Bobby pe trotuar, dar o mașină acceleră, scrîșnind din pneuri. Iar mașina lui era la două cvartale distanță. Băutura Îl asalta cu brutalitate. Jack traversă strada pînă la o benzinărie. Intră la toaletă și-și aruncă haina la coșul de gunoi. Se spălă pe față, Își năclăi cămașa cu săpun lichid și Încercă să vomite, ca să nu mai simtă gustul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
încercarea de a face interiorul acela mai cald, mai puțin străin, nu reușește și probabil nu va reuși să alunge senzația că se află baricadat într-un spațiu care nu-i aparține, în care din multe părți ar putea fi asaltat de necunoscuți deloc binevoitori. Iar nesiguranța aceasta nu a zilei de mâine, ci chiar a clipei prezente poate fi cu greu egalată în apăsare de vreo altă stare. Începea să aibă un sentiment de frică, el, care voise întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile unui radio. Nu scoase o vorbă cu pasagerii din tren și nici în autobuzul care o duse înapoi acasă. Abia când intră în dormitor și descoperi că pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strălucire aproape extatică în timp ce punea ultima porție de cârnați cu păsat în fața soțului ei, de parcă această mâncare, victoria finală care încununa o zi de muncă cinstită și împlinirea îndatoririlor de soție, îi aducea confirmarea supremă a respectului de sine. Suntem asaltați zilnic de asemenea fantezii, și eu am devenit imun la ele. Dar pe dosul pachetului era o fotografie pentru care nu eram pregătit. Sub ea scria „cum se servește“. Ea înfățișa o porție de cârnați cu păsat pe o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care mișunase prin casă de când Pheobe se dusese în sat și dăduse alarma. Curând după ora zece, sosiseră primii ziariști și fotorereporteri. Deocamdată poliția reușise să-i țină în frâu, dar chiar în momentul acela erau răspândiți pe drum, pândind, asaltând casa cu un întreg arsenal de teleobiective, sau stând posaci în mașinile lor, în speranța că vor sări în fața oricui va îndrăzni să se aventureze pe alee. — Mă întreb dacă lucrurile vor reveni vreodată la normal, spuse Michael. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care l‑ar face oricine când o cunoștință de‑a lor e grav rănită În spital. N‑a fost cine știe ce. Ideea În tot răspunsul ăsta era că așa ar face oricine cu excepția cuiva care e din Întâmplare fenomenal de egocentric, asaltat de priorități aiurite, precum subsemnata. — Alex, te rog, nu vrei să stăm de vorbă ca niște... Nu. Zău că nu putem să stăm de vorbă despre nimic În clipa asta. Am tot stat pe lângă tine de un an Încoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din Normandia, iar acum iată-i strânși În jurul meu ca și cum aș fi comandantul lor de companie. Le livrez discursul meu despre Bani, felul În care banii nu dorm când eu dorm, cum circulă În jurul lumii, puterea lor uimitoare. Apoi mă asaltează cu Întrebări. Ce credeți despre Rusia, doamnă? Sunt banii rusești o fundătură? —Ați văzut vreun euro? A mers bine. Incredibil de bine. În fața liftului, Gerry Îmi spune cu zâmbetul pe buze că băieții se aprind așa numai la un meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Way, Elm Drive și Cherry Walk1 par acum niște ironii crude, note pastorale Într-o simfonie de ciment și sticlă armată. Casa surorii mele se află În Birch Close, o zonă În formă de potcoavă cu case din anii ’60 asaltate de elemente din deceniile următoare, toate pline de idei frumoase ale arhitecților urbaniști de a restaura un sentiment de comunitate distrus cu atâta grijă de arhitecții urbaniști. În timp ce parchez Volvo-ul, un grup de puști care bat mingea pe asfalt scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu organizarea întâlnirii în cadrul clubului de lectură, de-ai fi zis că pune la cale balul inaugural de la Casa Albă. În clipa în care a lansat invitațiile și le-a trimis tuturor câte un exemplar de lectură, Julie a fost asaltată de o grămadă de neliniști specifice tagmei prințeselor începătoare. A început să-și facă griji că prietenele ei nu vor veni la clubul de lectură decât ca să vadă cum i-a decorat Tracey Clarkson apartamentul. Îi vor „diseca“ simțul estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a unui fluviu ferecat de ger, care e asaltat de presiunea apelor de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au fost aplicate și În cazul lui Ovidiu Pecican, pe care-l Învinuiam că promovează proza Patriciei Nedelea doar pentru că se lasă impresionat de aparența fizică a unei autoare, e drept, apetisantă ca femeie, Însă mediocră ca scriitoare. I-am asaltat și pe cronicarii de carte, amenințându-i că vom renunța la abonamentele la respectivele reviste dacă vor continua să scrie despre cărți fără să le citească. Ne-am distrat o vreme. Deși n-am mai apucat să-i Încolțim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al ei. Cu gândul la el, simte cum toată tensiunea dispare ca și cum nu ar fi existat. Istovită, dar mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Pătru iese o respirație horcăită, la intervale rare. Apoi încetează de tot. Murise. Iovuț caută sub vestonul pătat de sânge plăcuța de identitate. În ultimele minute nu auzise nimic, ca și cum urechile iar fi fost înfundate, dar acum zgomotele îl asaltează din nou. Tropăituri, frânturi de conversație, un râgâit sonor, urmat de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răpise ultimele ființe ce însemnaseră ceva pentru el. În primele secunde când își revenise după leșin, detaliile se perindaseră prin mintea lui stroboscopic, cu intensitatea dureroasă a unor lumini intermitente lovind într-un ochi suferind. Un aflux de greață îi asaltase trupul și vomase îndelung, până ce nu mai avusese ce scoate afară. Din acel moment împietrise, parcă tot ceea ce fusese sentiment sau emoție, ieșise odată cu lichidul incolor al vomei. Într-un colț al minții rămăsese totuși responsabilitatea față de ordinele primite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Scapără unul dar nu se aprinde. Mai încearcă o dată, dar nu reușește. Sunt umede. Nu fac mare scofală cu ele. Caută în buzunar, la mine, în veston. Găsești acolo... o brichetă, încheie Marius cu voce sfârșită. O durere cruntă îl asaltează din nou și simte cum spasmele suferinței atroce se încolăcesc in trupul lui. Încearcă să le ignore dar îi devine din ce în ce mai greu. Parcă are un sfredel turat la viteză maximă în intestine. Strânge din dinți cu putere până simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a fost ridicat la 1525. Din 1950, Casa Sfatului găzduiește Muzeul Județen de Istorie, iar din 2005, aici este și sediul Centrului de Informare Turistică. Datele statistice relevă faptul că Brașovul este astăzi cel mai vizitat oraș din țară, fiind asaltat de turiști în toate anotimpurile. O. Nica Tradiții l La Românești Sub genericul „Obiceiuri tradiționale în Banat“, Fundația Vest pentru Jurnalism Timișoara organizează două sejururi a câte patru zile pentru grupuri de 6-8 persoane la Centrul de Jurnalism Românești (județul
Agenda2005-49-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284470_a_285799]
-
aceeași clipă auzii un zgomot ciudat, o plescăitură înfundată, apoi alte două și îl văzui pe Bacaloglu agitîndu-se în colțul lui, unde stătea lângă o coloană de scurgere, alături de W.C. El șprițui în jur și sări într-o parte. Era asaltat de șobolani, care fugeau de sus, unde era mediu toxic, și săriseră prin vreo gaură din plafon. Trei intrară în biroul spațios unde eram noi și începură să alerge care încotro. Bacaloglu încolțise unul mare și gras cât o pisică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te-am adorat, nefericită ființă pe care lumina soarelui te va mai lumina încă, nu mă vezi, nu mă auzi? Matilda! Pe tine te chem! Trezește-te!..." Și dacă moare? îmi trecu prin cap. Mă ridicai și rătăcii prin birou asaltat de gândul că astfel se petrec nenorochile, și ucigaș e cel care a lovit cel mai tare, chiar dacă... Da, în fața morții orice justificare sporește vinovăția... Și ce dacă... Trebuia pentru asta... Dar dacă... Aha! Și dacă aplic varianta Vintilă? Cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așa cum un ficat sănătos aruncă bila în sânge când îi trimiți, prin stomacul care primește orice, o fleică grasă și râncedă. Pentru că nici măcar nu putem să spunem contemplând o ceată de ticăloși în toiul unui chef, asemeni poetului în fața stârvului asaltat de viermi, că păstrăm totuși în noi esența divină a solidarității noastre descompuse. (Celor care au revelația absurdității existenței nu le-ar strica munca dură într-o mină de plumb, sau la un canal, și fără posibilitatea de a se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
seară când sărbătorisem cu întîrziere nașterea și botezul Silviei. Ghicisem atunci în el bărbatul de modă veche, care nu putea concepe să acorde în sinea lui femeii un locșor cât de mic, oricâte viclenii, ură sau iubire i-ar fi asaltat din partea vreuneia cât fusese tânăr, sau din partea bunicii, după ce se însurase și îi făcuse atâtea fete. Și asta în mod firesc, natural. Ar fi trebuit de pe atunci sau poate chiar încă de mic să aflu de la el secretul acestei inocente
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distreze, să danseze dacă zăpada și schiul nu le-au stors toate forțele, și apoi să se culce în cabană și să se acupleze în neștire într-un dormitor comun și sordid; iar a doua zi, cu forțe proaspete, să asalteze trenurile cu schiurile lor incomode în spate și să se întoarcă la timp în orașele lor, să atace o nouă săptămână de existență și de muncă. Da, înainte ca șocul să se fi dus, eu îl presimțeam, alegând, pentru seninătatea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Încearcă asta. Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece și îndulcit alunecă pe gâtlej po-tolindu-i setea și foamea. Când se simți îndestulată, făcu un semn și îi retraseră tubul din gură. Noi sunete îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]