6,399 matches
-
fumat! - Nu poate, asta e singura lui bucurie! - Ce fel de bucurie, a întrebat doctorul, una care îți scurtează viața? În timp ce soțul meu ne povestea cum a început să fumeze de la vârsta de paisprezece ani, s-a auzit un țipăt ascuțit, care ne-a umplut inimile de o ciudată emoție. - I-a făcut felul, a strigat bucuros prietenul nostru, de-acum înainte o să așteptați o nouă generație de papagali galben-albaștri dungați! Dar când ne-am apropiat de colivie, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
următoarelor cuvinte ori cifre. Zice așa: fie un poligon convex EMBED Equation.DSMT4 . Dacă domnul Blinchevici Stroe, închipuit chitarist și regizor bulgar, de meserie impostor, este un punct interior poligonului astfel încât laturile să fie văzute din turnul orașului sub unghiuri ascuțite și dacă EMBED Equation.DSMT4 sunt distanțele de la domnul Blinchevici la vârfurile EMBED Equation.DSMT4 , atunci: EMBED Equation.DSMT4 ar trebui să fie egal cu 8. Și cam atât. În rest sunt alte mâzgăleli, care nu cred că au de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic, de altfel, Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o voce cum nu mai auzisem. - Asta face parte din text? întrebă Maro impertinent. - Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub stofa foarte întinsă -, și în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
teoretice cu privire la felul cum ar trebui să răspundă sentimentele mele la asemenea evenimente. Iar bucuria mea este atât de mare, încât poate ieși neatinsă din orice jignire; ca și un nor, ea nu poate fi zgâriată nici măcar de cel mai ascuțit cuțit. Mik ia un acord. Tresar. Abia acum îmi dau seama cât de rigid mi-i trupul. În fotoliu nu stau relaxat, mușchii stomacului mi se contractă într-un mod neplăcut. Mă las pe speteaza fotoliului, dar asta nu ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
golul acela îngust și să excaveze mai departe. Sigur că da, aceasta era singura posibilitate. Asta și făcea acum, lucra fără odihnă. Izbea cu sete în roca tare până ce făcea o adâncitură suficient de mare ca să poată intro duce ranga ascuțită în ea. Apoi disloca bucata de stâncă și o lăsa să cadă la picioare. Din când în când, se ridica pe vârfuri și ținea mâna în dreptul scobiturii întunecate de sub tavan. Simțise încă de la început un curent slab de aer care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din fugă dar călcă pe ceva moale și se dezechilibră, căzând la pământ. Lanterna îi scăpase din mână, rostogolindu-se undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
purta cu dânsul oriunde se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești pe Negru, dar dacă se întovărășeau, le-ar fi putut surâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită și ea într-o bucată de pânză albă. Cu o brișcă ascuțită, pe care o purta ascunsă într-un buzunar al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se mulțumiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia să se frece la ochi, sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să dea din mâini și din picioare. Încerca să se întoarcă în așa fel încât să alunece cu picioarele înainte. Se temea ca în cădere să nu se lovească cu capul de vreun bolovan ori de cine știe ce alt obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste râul subteran, recunoscu una din lanternele pe care le foloseau ei. Zăcea aruncată pe jos și încă mai lumina slab. Felinarele agățate de pereți în galerie aruncau o lumină palidă, pierzându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-a lungul peretelui din nou la podea. Nici legăturile comisarului nu erau făcute de un novice. Nodul dublu era chiar deasupra încheieturii palmei, făcut în așa fel încât să se strângă pe măsură ce trăgeai de el. Și aici, o lamă ascuțită ar fi rezolvat problema mult mai simplu. Nu putea însă să abandoneze. Privi cu atenție legăturile, căutând să memoreze cât mai bine felul în care sfoara era petrecută peste mâinile bătrânului. Cel care îl imobilizase pe Simion făcuse un laț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo unde îl țineau prizonier și nu avea de gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele ucigașului. Cu Vlad avea de gând să procedeze altfel. Sub pretextul că vrea să-i arate bestia mai de aproape, acum, că era ținută în siguranță în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi cauzase durerea. Fundul cutiei metalice fusese întărit cu două profile așezate în cruce. Unul dintre acestea era neîntrerupt de sus până jos, însă celălalt fusese retezat în două pentru a putea fi sudat în poziția corectă. Muchiile acestuia erau ascuțite ca un brici, așa cum rămăseseră în urma tăierii cu discul abraziv. Fără să mai stea pe gânduri, începu să frece frenetic sfoara cu care era legat de bavura pe care o găsise. Nu vedea ce face, dar continua să își miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atît de imperceptibilă Încît doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sînt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sînt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintr-un butuc!). dacă opincile și le făcea singur, cizmele, încălțămintea elaborată, era făcută de ciubotar (cizmar), tot așa, când a renunțat la râșnița de mână, s-a adresat morarului, nu mai vorbim de toate uneltele de metal care trebuiau ascuțite (trase), înroșite în focă și date la forjă. Dar și chiar comunitățile închise cum au fost satele românești, aveau nevoie, pentru viața de zi cu zi, de meșteșuguri și meșteșugari care, pe lângă munca lor în agricultură, răspundeau, fiind îndemânatici și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
casa bunicii mele, Domnica Ignătescu, acolo unde a stat fiul ei cel mai mic, Mircea Ignătescu, care a refăcut din temelii vechea casă părintească. Prin anii 1960-1962 au început a se purta cămăși cu guler lat, cu tăietura dreaptă (nu ascuțită) - moda a revenit - cu manșetă dublă, cu butoni. Un material apărut atunci - sare cu piper - era purtat și de fete și de băieți. , în special de studenți, și se spunea în termeni argotici „antijeg”. Cu material de antijeg și cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și nici unul dintre noi doi nu o puteam vedea. M-am uitat spre ea cu coada ochiului, temîndu-mă să-i Întîlnesc privirea, care rămăsese pierdută spre nicăieri. Chipul și brațele Îi scoteau la iveală pielea palidă, aproape translucidă. Avea trăsăturile ascuțite, desenate În contururi ferme, sub un păr negru ce strălucea ca o piatră umezită. Am socotit că avea vreo douăzeci de ani cel mult, Însă ceva din atitudinea ei și din modul În care sufletul părea să-i cadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceste viitoare arme se vor baza mai ales pe conceptul de supraveghere: armatele vor dezvolta simultan infrastructuri informatice de ubicuitate nomadă, sisteme de supraveghere a unor mișcări suspecte, mijloace de protecție a unor instalații strategice și rețele economice informatice. Roboții - ascunși în teritoriul inamic - și dronele îroboți zburători) vor transmite date, vor detecta agenți chimici sau biologici, fiind folosiți drept cercetași pentru detașamentele de infanterie aflate în zone minate sau în unghiuri moarte. Programele de simulare a luptelor vor fi permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]