1,114 matches
-
li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care chiar el o rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se Închidea și era stupid să stăruie În convingerea că se putea ascunde pentru totdeauna. Sosise clipa să se miște. Și se mișcă. Așteptă să se retragă fluxul și, cînd acesta se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un pic și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele soioase, s-a întors și s-a uitat drept la mine. N-o să știu niciodată dacă făcusem vreun zgomot ușor când mă mișcasem sau dacă simțise cum ochii mei îi caută ceafa, dar reacția fusese instantanee și neașteptată; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
amabilitatea dumitale. Încercă să-i strecoare o hârtie de 25 de lei. Șoferul se feri râzând. ― Lăsați! Dacă se poate, aș vrea un pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știa câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ochii pătrunzători ai bătrânului scotociră câteva secunde chipul Melaniei Lupu. ― Nu-i prea grozav... Să sperăm c-o să meargă, dar... Clătină capul cu îndoială. ― Bineînțeles, domnule Popa, nu-i deloc grozav! Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci vom fi inatacabili căci nu vor putea dovedi cu nimic. Matei își consultă ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spuse Popa cu gura plină, înghiți și arătă spre scrin: Uită-te dacă mai sânt acolo... ― Asta ar mai lipsi! ― Firește că sânt îi asigură Melania Lupu. ― Îmi place să mă conving. Doru Matei lăsă țigara în scrumieră. Declanșă mecanismul ascunzătorii, scoase cele două pânze și le desfăcu. ― E în regulă? ― Mda... Pune-le la loc. Sculptorul începu să râdă. Popa nu-l scăpa din ochi. Răsuflă ușurat abia după ce-l văzu Închizând tainița. ― Aveai o privire... observă amuzat Matei. Spune
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întrebarea: Pentru ce îl căutați pe domnul Vîlcu? ― Urmez un tratament, spuse încet bătrâna. ― Ce fel de tratament? ― Dentar. ― Domnul Vîlcu?! Femeia își coborî privirea: ― Da. Cristescu ridică receptorul. Recunoscu glasul locotenentului Azimioară. ― Da, dragul meu... ― Am reușit să descopăr ascunzătoarea din scrin. ― Presupun că e goală. Nu-i nimic. Te aștept! ― Încă ceva, spuse locotenentul. Televizorul din camera bătrânei e deschis. Ce fac? Maiorul rîse: ― Lasă-l așa și vino repede. Am primit rezultatul autopsiei Valericăi Scurtu și a lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să reconstitui acum evenimentele. Încercând să-l miște, unul din locatari a declanșat resortul ascunzătorii. Pot să-mi imaginez surpriza celor cinci când au dat cu ochii de tablouri. Discutând la Iași cu domnul Vâlcu, acesta mi-a furnizat un amănunt interesant. În noaptea respectivă, sfidând orice rațiune, toți, fără excepție, dormiseră în hol. Desigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aș afla aici. N-aș avea toate bagajele afară, așteptând în mașină. Și n-aș ști că tu ești bărbatul vieții mele. În momentul acela, am decis că își spuseseră destule și am lăsat-o pe Lucy să iasă din ascunzătoare. Ea a traversat în goană încăperea, repezindu-se la Honey. Aici erai, maimuțică mică, a spus fosta învățătoare învăluind-o pe fata noastră într-o îmbrățișare și săltând-o de la pământ; când, în fine, a lăsat-o iar jos, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gâdilicios. Era o cutie învelită în catifea și legată cu o fundă mică, dar n am deschis-o, de teamă să nu dea cineva peste mine, am dus-o în camera mea și-am ascuns-o-n pendulă: asta e ascunzătoarea mea. În salon n-am mai putut fi atentă la nimic, deși mama și papa povesteau fiecare despre strămoșii lui și despre Grecia pe care n-am vizitat-o și pesemne n-o vom vizita nici la vară, fiindcă n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea lui îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea lui îți puteai astâmpăra foamea o vreme. Ascunzătoarea jderului era greu accesibilă pentru lupi. Când ieși din ascunzătoare și scrută împrejur, văzu lupii, care așteptau jos, tăindu-i calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jumătatea distanței dintre vis și realitate. Așa se face că, după mai multe nopți de nesomn, prin acel februarie zbuciumat dinainte de cutremur, și după o zi mare din viața lui, când Valy tocmai îi arătase camera secretă de sub scenă și ascunzătoarea cheii, iar Iozefina îi spusese pe parcursul dactilografierii textului, că-l iubește, nu realizase cum, ajuns în fosă, se chinuia să spargă peretele dinspre nord, al încăperii unde presupunea că se află ușa secretă care comunica, zicea Valy, cu pivnița de sub
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reuși să se întoarcă cu fața în sus, să se ridice cu greutate și să-l caute în jur pe cel ce trăsese. Nu văzu pe nimeni. Pustiul era la fel de nesfârșit ca întotdeauna, la fel de dezolant și neclintit, fără nici o posibilă ascunzătoare pentru un franctiror, dar în fața ochilor lui, a căror privire începea să se împăienjenească încetul cu încetul, își făcu apariția, pe jumătate gol și plin de sânge, ca o ființă de pe altă planetă ce ținea strâns în mână o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atât la dus, cât și la întors și rătăci multă vreme, până ce ajunse la urechile lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
străluceau acuma deasupra capetelor lor n-aveau nimic în comun cu cele care, de atâtea ori, le alinaseră suferințele. Erau singuri. Singuri cu tragedia lor absurdă, în mijlocul unor ape necunoscute. Atunci când, aproape de zorii zilei, Anuanúa se retrase din nou în ascunzătoarea ei, Navigatorul-Căpitan o urmă cu privirea și, încleștându-și degetele cu neobișnuită forță în brațul discipolului sau, îl ruga în șoaptă: Să nu-i permiți s-ajungă în Bora Bora! Era impresionant să vezi un om așa de integru atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din care ieșea frică prin fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni nu bau, deși se aflau la limita deshidratării, căci panică impunea o lege care depășea chiar și cele mai elementare nevoi fiziologice. Spre seară, ascunzătoarea se transformase într-un cuptor urât mirositor, în timp ce soarele se distra pe seama suferințelor lor și refuză să plece de pe cer, menținându-se nemișcat deasupra liniei orizontului. Fură probabil orele cele mai amare din viața lor, până când, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintre ei își repetase în minte, de o mie și una de ori, până și cea mai mica mișcare pe care trebuiau s-o facă din clipă în care, după venirea întunericului, aveau să înceapă să se târască afară din ascunzătoare. Niciodată întunericul n-a fost atât de profund - nici atât de iubit - și niciodată n-a fost mai bine folosit. Se strecurară cu toții, fără să pronunțe un cuvant și fără să facă nici măcar un singur gest inutil, până în locul unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
continua să trăiască în pace, în ciuda capetelor micșorate și a buldozerelor distruse. Se străduia să închidă ochii în fața realității, dar această realitate îi apărea în fiecare clipă: progresul îl urmărea până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era în zadar să fugă. Omenirea alerga după el, nerăbdătoare să-l incorporeze în masa ei, invidioasă, poate, pe individualismul și libertatea lui. În secolul mulțimilor, nimeni nu avea dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se stingă lumina, spunea, ochii lor, ochii prietenilor, sînt ca niște zero-uri În care obiectele Își pierd dimensiunea păstrînd un singur sens - neantul“. Parcă văd mîna lui Settembrini Închizînd pleoapele lui Naphta. În Întuneric coarnele de melc ies din ascunzătoare cu ochii lor pipăind o lume secretă cum sfîrcurile femeii, cum organul bărbatului Înaintează prelungindu-și materia spre maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stabili o comunicare afectivă indiferent că e vorba de samovarul de argint descoperit În podul bunicii sau de portretul Doamnei de Recamier sau de butonii de onix de la manșetele tatei. Să poți să Întinzi mîna și să-ți aduci În ascunzătorile tale prieteni atît de Îndepărtați, toate acele respirații, toate acele mărturisiri pe care urechea ta le deslușește dincolo de granițele unui timp și ale unui spațiu acordat cu atîta parcimonie, dincolo de limitele limbajului, ale regnurilor, Într-o deplină insolitare. Mereu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l imaginez cum se aruncă ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt tulburătoare și derutante aceste pierderi de poezie, au În ele ceva fiziologic, sînt de fapt un fel de poluții, infime hemoragii conținînd În puțina lor substanță energii ascunse cutremurătoare care la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]