1,950 matches
-
fizice ale regiunii, imigrarea unor noi coloniști și natura celorlalți locatari cu care intră în concurență speciile. Concluzia lui Darwin era că selecția naturală „a fost mijlocul principal, dar nu exclusiv, de modificare“. Darwin se abținea, în general, să facă aserțiuni categorice și să afirme ceva acolo unde faptele cunoscute nu-i ofereau suficiente temeiuri pentru a o face. Împresia pe care i-o lasă cititorului modul de a discuta al autorului Originii speciilor este că acesta nu și-ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
tineretul (subl.ns.). d. „Am dat dispoziție să se denunțe comandamentului sovietic, toate bunurile și toate lucrurile aduse din URSS și toți cetățenii sovietici care încă nu au plecat în U.S.” Această frază ne dezvăluie în toată criminala ei splendoare aserțiunea că atât PCR-ul cât și UTC-ul au pus bine umărul la prosperitatea dușmanului de moarte de la Răsărit, precum și la arestarea și trimiterea samavolnică în URSS a așa-zișilor „cetățeni sovietici”, de fapt a sărmanilor basarabeni și nord bucovineni
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Iată cum și-au plănuit să dea de pământ cu Tineretul Plugăresc și chiar au reușit: prin infiltrarea propriilor activiști în structurile de conducere ale acestei organizații care, inițial, se considera non-comunistă. Acum, citatul lămuritor și deopotrivă adeveritor al acestei aserțiuni: „...deoarece secretarii T.F.P. sunt U.T.C. iști, suntem siguri că concluzia noastră este întotdeauna bună deoarece săptămâna asta 200 de tineri din T.F.P. se organizează în U.T.C. (subl.ns.). Prin urmare, putem spera sau chiar crede că ½ din satele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
1944 „dictatura proletariatului” fusese declarată doctrină oficială a partidului comunist român. Iată ce grozăvii mai inserase tov. Russu în adresa sa, ca pentru a demonstra că tot ce am scris noi până acum nu este o simplă divagație ci o aserțiune care ar face nule și inutile orice comentarii: „...în ultima ședință din 25 iulie, am dat responsabilități unor membri ai P.C. (partidul comunist, n.n.), tineri elevi care nu sunt cunoscuți ca comuniști (sic!, cacofonia lui Russu și subl.ns.) în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
seama de „vina” deja inculpatului L.I. Credem că acest idealist mai credea în independența OTS față de UTM, neștiind că bolșevicii îi puseseră de mult timp gând rău și urmăreau desființarea acesteia așa cum urmăreau și desființarea partidului Frontul Plugarilor. Iată confirmarea aserțiunii noastre: „...spunându-i să nu mai vândă carnete și timbre că nu mai sunt valabile el mia răspuns că pierde banii. Am găsit asupra lui un carnet în alb și lam luat (subl.ns.)”. Oare în ce fel i-a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
arătat și în secțiunea precedentă) în cazul PSD (31,4) și al UDMR (38,9). Liderilor naționali ai PDL le-au revenit numai 9% dintre circumscripțiile sigure, aproape 70% dintre acestea fiind rezervate de liderii organizațiilor județene fapt ce întărește aserțiunea anterioară legată de caracterul rezervei de cadre a partidului și de soliditatea organizațiilor teritoriale. Figura 3: Carierele de partid ale beneficiarilor colegiilor necompetitive Proporția este una similară în cazul PNL, partid ai cărui liderii naționali se pare că nu au
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
acestui frumos proiect a revenit în totalitate acestor doamne inimoase care au știut să scoată bani și din piatră seacă, chiar dacă, uneori se mai ciondăneau între ele. Principala sursă de venituri venea de la Comitetul Central de la București și ne susținem aserțiunea prin citarea unor scurte pasaje din discursul principesei Alexandrina G. Cantacuzino, pe care l-a ținut în fața delegatelor din toată țara prezente la întrunirea anuală ce a avut loc la sediul SNFOR, pe data de 12 iunie 1920. „...anul ce
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
securitate, atâ la întreprinderi, instituții, cât și la sediile partidului, ținând cont de discreția necesară (subl.ns.)”. Prin urmare, tragem concluzia că primii care au aflat vestea abdicării au fost câțiva activiști comuniști vasluieni de rang înalt și ne sprijinim aserțiunea pe următorul pasaj din acest document: „...până în momentul difuzării prin Radio nu s’a aflat nimic în oraș (subl.ns.) (...) În momentul difuzării care a coincis cu ora la care au fost convocați 25 de tovarăși la sediul județienei (de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
persoane din anturaj "îi au vorbit de mine") dar se arată sever rezervat față de bilanțul domniei lui Carol Îngăduitorul: "Cei ce au atribuit lui Carol I un rol creator sau activ ar fi fost tare încurcați să citeze în sprijinul aserțiunii lor un singur caz concret..."; apreciază defavorabil prestația liberală ("marea și multipla operă național-liberală de falsificare a istoriei României moderne"), se declară partizan al despotismului luminat și elogiază (fără argumente) viața parlamentară antebelică pe cînd "cele două adunări române puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
știm pe Caragiale din viața lui particulară, putem admite (ba suntem chiar siguri) că el ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărășia lui Jupân Dumitrache, la un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului personaj Rică Venturiano, Caragiale a avut în memorie atît experiența ziaristică a lui C. A. Rosetti la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rar de un tratament exegetic sistematic în străinătate și foarte rar la noi în țară, am decis să vă ofer, în rândurile ce compun volumul pe care tocmai l-ați deschis, o introducere în poetica lui William Blake 2. Oare aserțiunile de tipul celei citate mai sus constituie simple elucubrații ale unui rătăcit liric, cum pot părea la prima vedere, sau configurează, la o privire mai atentă, universul fascinant și multietajat al unei voci dintre cele mai originale?3 Intenția mea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Sublime nor of any Thing Else" (E: 658). Apoi, în [The Laocoön], subliniază că nu există "Secresy în Art" (E: 275). Confruntați cu uriașul material epico-liric al poetului, ne este imposibil să nu detectăm o undă de ironie în aserțiunile de mai sus. Pentru a sintetiză cele spuse până acum: sunt de părere că sistemul vizionar al lui Blake este, într-adevăr, nesistematic, fiind marcat de idiosincrasii variate și diseminat într-o profuziune de texte de întindere și valoare inegale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca vizionarul apare drept omul perfect în concepția lui Blake. Ideea poetului englez, trebuie să subliniez în continuare, nu este singulară. Schleiermacher, de pildă, crede că perfecțiunea omului este pur si simplu o materializare a ceea ce el numește "conștiința divină". Aserțiunea părintelui hermeneuticii moderne trebuie citită în acord cu convingerea exprimată de Blake în raport cu aptitudinile vizionare latențe din orice om, un impuls interior care, exploatat la maximum, i-ar permite virtual oricărui individ să experimenteze sacrul: "Predispoziția pentru conștiința divină, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de sine a poetului și, simultan, la "prezenta" acestuia în text, cu toate că acest lucru "ar putea părea o noțiune non-blakeană" (1997, p. 3), după cum precizează O'Neill. Importantă "prezenței" blakeene în text este reiterata și de către De Luca, într-o aserțiune care atrage atenția asupra atât a identității personale a poetului, cât și a lipsei sale de egoism: "în identitatea de sine agresivă și expansiva care străbate apăsat toate operele lui Blake, nu există egoism în sensul vulgar al termenului. Blake
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acordată de gnoza vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism atunci când se confesează în legătură cu revelația adevărului suprem în poemul Wie wenn am Feiertage...49, poem care, așa cum arată Angela Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
poate sau nu să fie acceptat, dar care, odată acceptat, clarifica multe dintre necunoscutele celuilalt. Celălalt este al experienței vizionare estetice, iar aici lucrurile nu mai sunt negociabile: poetica lui Blake este dependentă de poiețica; prin urmare, pe acest plan, aserțiunile blakeene sunt singurele care contează. În plus, "obscuritățile" amintite, departe de a reprezenta rătăcirile unui maniac, sunt chiar menite să provoace inteligență cititorului și abilitatea acestuia de a pătrunde structurile evolutive ale viziunii. De altfel, interesul din ce in ce mai crescut al istoriei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe deplin conștient de natură și de semnificația actelor sale" (1924, p. 210). Mai mult, Damon adaugă, odată ce un critic îl etichetează pe Blake drept nebun, trebuie să procedeze întocmai și în cazul tuturor celorlalți vizionari (1924, p. 211), o aserțiune care pare a fi ecoul unei afirmații blakeene din [The Laocoön], potrivit căreia "există State în care toți Vizionarii sunt socotiți Nebuni" (E: 274). La rându-i, Hoxie Neale Fairchild subliniază că Blake "era cu siguranță un nevrotic a cărui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de nebunie (mânia), a doua este didactica, iar a treia, o simplă imitație 82. Desigur, poezia lui Blake ar putea fi plasată sub auspiciile primului tipar. Oricum, pretinzând ca Dumnezeu este la originea cărților sale profetice, Blake preia, involuntar, o aserțiune fundamentală din câmpul esteticii, pe care o enunța Schelling în Philosophie der Kunst, anume că ființă supremă este "[c]auză imediată a întregii arte (subl. în text, n.m.)" (1989, p. 32), fiindcă ea reprezintă "sursă ideilor" (1989, p. 32), matricea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Heaven and Hell descrie o cină la care participă Isaia și Iezechiel. Blake îi roagă pe profeți să ofere publicului operele lor pierdute, la care Isaia afirmă că, în ceea ce-l privește, nu s-a pierdut nimic de valoare, aserțiune la care concura și Iezechiel (E: 39). Când vine vorba despre chipul și vocea lui Dumnezeu, Isaia nu ezită să le sublinieze caracterul inefabil: "I saw no God. nor heard any, în a finite organical perception; but my senses discover
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
considerată a fi un instrument aproape impecabil, Law a atras atenția asupra forțelor ascunse, iraționale din om și din univers, asupra conflictelor și erupțiilor din profunzimile ascunse ale ființei noastre, care ne deformează și înșală judecățile" (1986, p. 241). Această aserțiune trebuie coroborata cu elogiul pe care Blake îl face energiei subtile din om că forța absolută, menită să genereze autenticitate și vitalism. Două scurte extrase din The Marriage of Heaven and Hell sunt elocvențe în acest context: "Energy is the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la rându-i, ca "[a]utorul și cititorii săi se întâlnesc și conversează în chip ideal în și printr-un text care devine, astfel, motivația pentru o comunitate hermeneutica ai cărei membri împărtășesc o limbă comună" (1989, p. 223). Această aserțiune capătă sens pe deplin dacă suntem atenți la dialogul celor patru ființe din finalul eposului: "And they conversed together în Visionary forms dramatic which bright / Redounded from their Tongues în thunderous majesty, în Visions / În new Expanses, creating exemplars of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
afflictions" (E: 52). Toate aceste elemente textuale simbolizează percepția primară, care reda realitatea în termeni incomprehensibili, daca nu de-a dreptul absurzi. Este nevoie, sugerează versurile, de o perspectivă mai subtilă pentru că actele de violență aparent gratuită să capete sens. Aserțiunea lui David Fuller, conform căreia "America prezintă, într-un fel mai tipic decât o face The French Revolution, modalitatea prin care Blake încorporează istoria și estompează distincția dintre real și ideal" (1988, p. 56), dobândește o importanță particulară în acest
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lupta omului cu mediul. Nu este supusă tiraniei complete, care este iadul sau ceea ce el numește viziune simplă, dar îl reprezintă pe omul permanent blocat, zăpăcit și înșelat de obiectivitatea lumii, care nu abandonează însă lupta" (1991, p. 111). Această aserțiune îmi confirmă premisa fundamentală, aceea că viziunea dublă este preocupată de descrierea fenomenologica a realului, constituind, prin urmare, o oglindă a unor dihotomii profund imbricate în textura lumii și identificabile la mai multe niveluri, incluzându-le pe cel psihologic și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
învățătură catehistă. Pentru o prezentare succinta, cf. Morton, 1958, p. 37 et passim. 94 Martin Priestman este de părere că studiile cele mai influente asupra antinomismului sunt semnate de E.P. Thompson și de Jon Mee (1999, p. 82). 95 Această aserțiune este parțial contrazisa de Priestman, care crede că, în perioada de maximă rebeliune confesionala (1790-1795), Blake sfidează creștinismul până la punctul apostaziei (1999, p. 82). 96 În afară de Damon, un cercetător timpuriu al acestei filiații intelectuale este Jacques Roos (cu Aspects littéraires
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
infra, discuția privitoare la paradoxul viziunii. 115 Goodman crede că respectiva copie "este obiectul așa cum îl privim sau concepem noi" (1985, p. 9). 116 Pentru mai multe amănunte, cf. Goodman, 1985, pp. 113-122 et passim. 117 Cf., în acest sens, aserțiunea subtilă a lui John B. Pierce, potrivit căreia "mediul plăcii de cupru și mecanismele mașinii de imprimat oferă o anume fixitate, reproductibilitate, autonomie obiectivă tipică textelor tipărite" (2003, p. 157). 118 Am în vedere aici confesiunile lui Blake legate de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]