1,317 matches
-
mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și coordonare față de ceea ce ar fi putut face fiecare dintre ei dacă își folosea mintea separat. Acum însă nu era vorba de animalele de pe Kyrall. Atacatorii Ulanni puteau rezona cu imaginea lor mentală, vizualizîndu-l pe dragon și de aceea tacticile lor de apărare urmau să fie cu mult mai eficiente. Era de așteptat de asemenea ca, în lipsa randului, să atace cu reprezentări la care să participe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se strecurau dincolo de ochii scăpărători ai dragonului și mușcau cu gurile ca niște clești din părțile expuse. În doar câteva momente, trupul semeț de care Xtyn învățase încă de mic să fie mândru începu să se contorsioneze. Trezește-tel Unul din atacatori reuși să smulgă o pereche de ochi și Xtyn percepu undeva la limita conștienței un trup care cade la pământ. Bufnitura surdă fu urmată imediat de o alta și apoi de încă două, pe măsură ce Xtyn vedea picioarele și antenele dragonului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce dorește să facă, mai mulți tovarăși i se alăturară până când, într-o ultimă sclipire, imaginea unui Xtyn gigantic răsări falnic în mijlocul bătăliei. Fiți mantia mea! strigă Xtyn și simți imediat cum în jurul proiecției minții sale, prin care se înfățișa atacatorilor, începu să se clădească un zid de netrecut, o senzație asemănătoare aceleia pe care o avea un călător în podiș care adormea apărat de susurul molcom al ciupercii shu. După câteva momente de uluială, animalele închipuite de Ulanni porniră toate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vreun fel la luptă. Johansson apucă să vadă cum Oksana arată în sus semnul victoriei și își dădu seama că femeia și-a găsit timp chiar și în miezul luptei aceleia să îl asigure că are totul sub control. Grupul atacatorilor intră apoi în Templu, acolo unde Johansson nu îl mai putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
timp chiar și în miezul luptei aceleia să îl asigure că are totul sub control. Grupul atacatorilor intră apoi în Templu, acolo unde Johansson nu îl mai putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana se trezi singură, înconjurată de cadavrele fumegânde ale tovarășilor ei. Mintea începu să-i lucreze febril. Se trăsese din cel puțin douăzeci de direcții diferite. Se opri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Alaanei. Adu-ți aminte ce ți-am spus despre cauză și ideal. Tânărul dădu imperceptibil din cap, neriscând să îi răspundă într-un moment în care nu numai tribul lui îi asculta mintea în căutarea răspunsurilor, ci și câțiva dintre atacatori. - Cetățeni kyrallicni, vă vorbește comandantul forțelor de ordine. Adunarea voastră este periculoasă și ilegală. Împrăștiați-vă și mergeți către satele voastre. Nu ne obligați să luăm măsuri pe care le vom regreta. Limba vorbită de clone este destul de diferită de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se rostogoli de două ori și țâșni în picioare, dar pumnul unuia dintre atacatori se afla deja exact în locul în care ajunse pieptul sau. Lovitura năprasnică îl lăsă pe Xtyn fără suflare, îl întoarse și-l proiectă înspre celălalt adversar. Tânărul văzu cu groază cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scurt și intră fără să aștepte răspuns. Abia când închise și o văzu pe Alaana îmbrăcată protocolar și stând într-o poziție rigidă pe un scaun, realiză că femeia o aștepta. Întoarse fulgerător capul în stânga și în dreapta în căutarea vreunui atacator. - Nu te speria. Violența fizică e ultima dintre opțiunile mele. De altfel, uită-te la mine. Ce-aș putea să-ți fac? Oksana se surprinse dîndu-i ascultare și analizîndu-i corpul uscățiv, pe care vârsta își pusese pe deplin amprenta. Probabil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
șaisprezece vânători ai clonelor se năpusti spre nava amiral a flotei imperiale, acolo unde Bella știa că se găseau Zuul și cele două mătci. Ca și cum ar fi așteptat această manevră, câteva navete imperiale se năpustiră în breșa creată de plecarea atacatorilor și se lansară într-un slalom nebunesc printre navele clonelor, lăsând în urmă încărcături explozive. Încercând să evite atacul acela neașteptat, liniile adverse se dezorganizară și navigația intră pe pilot automat pentru a se evita coliziunile. Mai rapizi și mult
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să explodeze însă, în ciuda masivității sale, crucișătorul păru că devine imaterial pentru o clipă și Bella avu senzația că de pe suprafața lui pleacă simultan șaisprezece raze laser. Instantaneu, în jurul lor apărură tot atâtea mingi de foc, în care se topiră atacatorii. - Ați văzut asta? strigă Bella, dar felul în care îl priviră quinții îi fu de ajuns ca răspuns. - Câte tunuri laser de calibru greu are crucișătorul nostru? - Unul, Sire, situat chiar pe vârful de înaintare. - Nu se poate! Tocmai am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se opri între-bîndu-se dacă el știe cu adevărat ce a văzut. Nu exista decât o singură soluție logică. Montaseră mai multe tunuri și aveau tot atâția servanți. Cu toate acestea, i se păruse că nava parcă îi ochise pe toți atacatorii deodată. Percepuse, foarte vag, un tremur al contururilor, dar el ar fi putut fi și un defect al transmisiei destul de precare pe care o realiza nava lui Rotte. Împăratul dori să povestească quinților ceea ce văzuse, dar un impuls de moment
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
devenise un fel de obiectiv turistic pentru clone, iar el era originar chiar de acolo. - Ce facem? întrebă agitat Șestov. - Nu avem decât o singură soluție. Ne facem că nu i-am văzut. Ca și cum ar fi auzit propunerea lui Durdrin, atacatorii traseră din nou, provocând un nou val de confuzie. Durdrin se strădui să gândească limpede. Exista posibilitatea ca ei să fugă, abandonîndu-și poziția. Asta însemna însă că nu o vor mai fi putut recuceri niciodată, ceea ce însemna că Oksana avea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
băiatul. - Cum adică nu au pilot? întrebă Durdrin. Le-ai pus să atace pe pilot automat? Păi o să le distrugă în câteva secunde. - Asta rămâne de văzut, zâmbi enigmatic tânărul. Navetele înaintară preț de câteva minute chinuitoare, în care, ca și cum atacatorii ar fi ignorat complet răspunsul Arcei, puntea se mai cutremurase de două ori sub descărcările laser. - Acum începe! strigă tânărul care apăsă cu zgomot pe un buton. Ceea ce urmă semăna întru-cîtva cu bătălia pentru Klemplant, numai că rolul navetelor rapide
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mișcare fluidă, de luptător încercat. Se feri de halebardele celor doi frați-ostași din spate, împlîntînd mici săgeți de lemn în grumazurile celor doi din fața. Călugării se prăbușiră înainte de a realiza ce li se întîmplă. Isidor se răsuci cu iuțeală la atacatori și rupse dintr-o lovitură ambele picioare ale unuia din ei, numai pentru a se folosi de greutatea naturală a omului ca să ajungă cu degetele sale ascuțite ca niște căngi, pe sub bărbie, direct în creierul nefericitului frate- ostaș. Ultimul dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cal al lui Waldomar, sălta în două picioare, furios, și izbea cu copitele, de parcă ar fi vrut să-și ajute stăpânul ce zăcea acum la pământ, în vreme ce Ricarius își rotea securea cu două tăișuri, abătând-o cu forță, neobosit, împotriva atacatorilor, care, însă, îl încercuiau din ce în ce mai strâns. — Tată! Tată! strigă Waltan, repezindu-se în ajutorul lui, însă un alt războinic mascat îi închise drumul. Tânărul îl doborî din două lovituri și alergă spre car. în spațiul ce se deschise dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
opusă, căutând o cale de scăpare. Găsi atunci grumazul mare, puternic al lui Rutilan, brăzdat de sângele tatălui său. Instinctiv, întinse brațele spre șa și se agăță de mânerul ei. Imediat ce îi sări în spinare, calul țâșni înainte, sparse cercul atacatorilor și o luă la goană pe cărare, într-un galop nebun. în primele momente, Waltan se gândi doar să-l îndemne și mai tare, fără să privească în urmă. Când însă se întoarse, văzu vălmășagul de oameni - departe acum - prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la un versant la celălalt al văii, Sebastianus își dispuse oamenii: alanii din escorta sa și arcașii pe care-i primise de la Chilpericus, majoritatea dintre ei țărani obișnuiți din totdeauna să tragă cu arcul. Ilirii urmau să-i protejeze dacă atacatorii s-ar fi apropiat prea mult. îi ascunse pe toți în desișul ce îmbrăca panta domoală a văii, la o sută de pași mai în față de locul în care, pe două rânduri, se alinia cavaleria burgundă. Trecând prin fața lor, hunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine făcuți, cu săbii lungi și scuturi masive, îi acopereau flancurile cu o admirabilă dăruire, ceea ce îl făcu pe Sebastianus să-și închipuie că acel războinic valoros avea un rang înalt printre ai lui. Hunii, deși îi depășeau numeric pe atacatori, se retrăgeau, apărându-se dezordonat și puțin eficace. Cu furie, Sebastianus își făcu loc și îl doborî pe unul din ei, în vreme ce acesta își pregătea sulița să-l lovească pe războinicul cu creastă. Bărbatul încă nu se prăbușise și arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ciomege, de bărbați și femei ce năvăliseră prompt printre rândurile burgunzilor: sclavi din tabără, liberi acum și mânați de o sete de răzbunare pe care nu și-o puteau ține în frâu. — înainte! înainte! strigă războinicul ce îi conducea pe atacatori iar glasul lui, abia auzit în vacarmul acelor clipe zbuciumate, îi păru lui Sebastianus a fi acela al unui băiat. Nu îi semăna, oricum, cu cea a lui Chilperic. Războinicul se năpusti înainte în direcția unui petec de iarbă îngrădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzură cum unii dintre vizitatorii necunoscuți dezlegau caii și îi împingeau ca să se ducă de acolo; în vreme ce animalele se îndepărtau, plescăind prin apa putredă, torțele fură aruncate pe acoperișul de trestie al construcției. însă la lumina incendiului care urmă, figurile atacatorilor - Sebastianus numără repede șase - deveniră ușor de deslușit. — Hai, îi porunci lui Maliban, murmurând scurt. Alanul își întinse arcul și reflexele flăcărilor, împreună cu lumina unii, îl ajută să recunoască posibilele ținte. Săgeata ce porni se duse să lovească pe acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parcă în gât, Hippolita ajunse în fața redutei. Găsi acolo curtea invadată de o mulțime îngrozită, care, la lumina torțelor, se învălmășea să pătrundă prin poarta strâmtă, dar solidă. Intrarea era destul de joasă, gândită astfel pentru a-i obliga pe eventualii atacatori să se încline puțin, lăsând capul în bătaia loviturilor pe care le-ar fi aplicat cu hotărâre apărătorii; zidurile construcției masive erau din piatră, de două ori mai groase decât de obicei, și nu aveau în mod real ferestre, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de o eternitate și putea citi semne de nerăbdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alan care îi venea în întâmpinare, în timp ce ordonanța sa arunca prima javelină, doborând un alt adversar. Printre puținii romani ce încă rezistau, Sebastianus îl recunoscu pe Marcentius, care, sângerând dintr-o rană în coastă, se apăra cu greu de doi atacatori. Prefectul îl ucise pe unul dintre ei cu o lovitură de sabie, pe când celălalt dădea înapoi, protejându-se cu scutul și căutând ajutorul tovarășilor. Cu toate acestea, o clipă mai târziu, decurionul scăpă sabia și căzu în genunchi, apăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau încântați, încurajându-i cu gesturi largi ale brațelor. Puținii soldați încă în viață părăsiseră deja locul bătăliei. Rămași deci singuri în fața hoardei, Sebastianus și tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]