1,059 matches
-
sistem. În acest sens, temporalitatea poate fi considerată o dimensiune ce poate intra ca element constitutiv al formulării legilor generale. * În acest capitol am încercat să demonstrez că dimensiunea timp are un rol important în organizarea cunoașterii. Există efectiv discipline atemporale și discipline temporale. Dacă perspectiva temporalității este distinctă în analiza unor sisteme, ar fi eronat totuși să trasăm granițe rigide. În sociologie, de exemplu, cu greu am putea vorbi despre o știință generală atemporală și o știință generală temporală. Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în organizarea cunoașterii. Există efectiv discipline atemporale și discipline temporale. Dacă perspectiva temporalității este distinctă în analiza unor sisteme, ar fi eronat totuși să trasăm granițe rigide. În sociologie, de exemplu, cu greu am putea vorbi despre o știință generală atemporală și o știință generală temporală. Teoria evoluției sociale reprezintă mai degrabă un capitol al teoriei generale a societății. Am utilizat aici termenul de disciplină mai mult în sensul propus de Thomas Kuhn, de preocupare de cercetare specializată, granițele fiind foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îmbiind la o situare a lui pe o dimensiune diferită decât cea a temporalității cotidiene, a timpului fizic. Mircea Eliade (1978) sublinia în mod special această proprietate structurală a momentului originar: este timpul de început, „timpul acela”, calitativ, discontinuu, complet atemporal și, din cauza aceasta, ușor de proiectat în sacralitate. Originile se pierd în „negura anilor” nu întrucât comunitățile nu erau capabile să țină socoteala anilor, ci pentru că nu aveau nici un motiv să o facă. Perceperea temporalității în societățile dinamice. Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îi va aduce îmbunătățiri fundamentale pentru a formula ideea de progres. Este nevoie totodată să existe ideea unei procesualități. Atitudinile utopice sunt foarte vechi. Utopia nu este caracterizată printr-o viziune progresivă, ci statică asupra societății. Structura sa este complet atemporală. Pe de o parte, avem realitatea trecută și cea actuală care din foarte multe puncte de vedere sunt insatisfăcătoare. Pe de altă parte, avem un model ideal de organizare socială care este net preferabil. Dacă oamenii vor accepta acest model
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ei concretă de progresivitate. Rațiunea putea să fie sau nu corectă, adevărată. Adevărul nu era considerat un produs al efortului de cunoaștere acumulată în timp. Modelul ei era înțelepciunea. Distincția dintre rațional și nerațional era trasată într-o perspectivă complet atemporală. Ea distingea, de exemplu, cetatea greacă actuală de republica platoniană. În filosofia modernă, raționalitatea începe să fie concepută după modelul științelor naturii, care se constituie în timp, printr-un proces treptat de acumulare a cunoștințelor. Omenirea progresează în mod infinit
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
își vor face munca, vom constata poate într-o generație sau două, sau chiar mai curînd, că aversiunea și prejudecățile vor fi dispărut. René Guénon, interpret al tradițiilor în convergență polară, nu a dat oare unei doctrine calificate ca străveche, atemporală (Tradiție primordială, Sanathana Dharma) o tematizare nouă, inteligibilă pentru europeanul modern? Nu a produs el astfel noutate metafizică? Noutate nu în sensul unui spor de adevăr metafizic, desigur, ci al unei perspective noi asupra principiilor, al unui mod nou de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai „vechi”. De aceea, Iluminatul exclamă: „Eu sunt cel mai în vârstă dim lume” (păli: jețțo’ham asmi lokassa). Căci, atingând vârful cosmic, Buddha devine contemporan cu începutul lumii. El a anulat timpul și creația și se află în clipa atemporală care precedă cosmogonia. E vorba deci de o întoarcere înapoi, cu scopul de a se reintegra situației lumii primordiale, situație „pură” și incoruptibilă pentru că nu este încă angajată în Timp. „A te întoarce înapoi”, a atinge punctul cel mai „vechi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ales Petru și Pavel. În creștinism minunile au un unic scop, acela de a ajuta pe alții și de aceea sunt permise. Buddha nu pretinde că propovăduiește o doctrină originală. El repetă de nenumărate ori că urmează „calea veche”, doctrina atemporală, împărtășită de către „sfinții” și „desăvârșit treziții” vremurilor trecute. Putem vorbi de Buddha ca de un reformator doar în sensul strict etimologic al termenului: nu pentru a stabili o nouă ordine, ci a restaura o ordine veche a fost misiunea pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
canonice invocă o prăpastie de netrecut între Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală (akaliko), era aceea a eliberării, a Nemuririi, și era calea yogăi. După cum scria deja Émile Senart în anul 1900, Buddha nu repudiază în bloc tradițiile ascetice și contemplative indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cultură la alta, este un alt element critic al tranzacțiilor interculturale. Aceasta reprezintă orientarea culturală către lucruri precum Dumnezeu, natură, viață, moarte, univers și alte teme filosofice legate de "ființare". Aceasta ne ajută să ne plasăm în univers, are rădăcini atemporale și reprezintă fundamentul oricărei culturi, pe care o influențează la un nivel profund, cu efecte subtile și dificil de relevat. Concepția despre lume influențează chestiuni foarte diferite, de la felul cum îi vedem pe ceilalți, la cum ne petrecem timpul ș.a.
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
naționaliste; 5) mișcările sociale și politice ce urmăresc să împlinească voința atribuită națiunii. Probabil, pentru a nu părea că ignoră esențialul, Smith dezvoltă și opoziția clasică deja dintre naționalismul "civic-teritorial" și cel "etnic-genealogic".249 Neajunsul este că astfel de clasificări atemporale ajută prea puțin atunci cînd se pune în discuție substanța istorică mereu hibridă a antrenamentelor naționaliste care, în secolul al XIX-lea, ca și în secolul al XX-lea, contrazic regulile. Explo-ratorului dezarmat astfel nu-i rămîne altceva de făcut
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
grav accident feroviar din care scriitorul scapă nevătămat), aventura intelectuală, fascinația pentru muzica clasică și, în general, pentru rafinamentul artistic, fascinație dublată de una față de universul „italic”, multe fragmente având drept scenă orașele italiene și configurând o Italie idealizată, aproape atemporală, admirată cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, un incontestabil sens antitotalitar, a subminat exigențele literaturii de comandă pe care încerca să o impună oficialitatea din epocă. Promotor al extremei modernități - s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
discearnă mai detaliat Între realitățile reformabile și cutumele de „cursă lungă” ale universului școlar. Este o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală și nelocalizabilă, Încurajînd, de pildă, perseverența pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat în nici una dintre mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a ignorat rezultatele și metodologiile. Discursul lui, modern și totodată atemporal, țintește esențializările și liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul structural și discret este filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu și finețea analitică a lui G. Ibrăileanu. Nu de puține ori textele includ meditații despre condiția artei. Volumul Între Ulysse și Don Quijote
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
1949, vol. II, p. 778; R.H. Winthrop, 1991, p. 193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
memoria oficială poate să fie În acord sau În conflict cu memoria populară: Cultura oficială se Întemeiază pe „formalismul dogmatic” și pe prezentarea realității În termeni mai degrabă ideali decât ambigui sau problematici. Ea prezintă trecutul Într-un mod abstract, atemporal și sacru. Cultura oficială promovează o cultură naționalistă, patriotică, care mediază Între interesele populare. Cultura populară reprezintă un ansamblu de interese specializate, care Își trag rădăcinile din părțile Întregului. Aceste interese sunt diverse și variabile și pot fi reformulate din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
ce an de an stă după-masa pe divan și moțăie-visând... La ce visează acel poet? La dorința de a se ridica la înălțimea lui Voltaire, Goncearov, Pușkin, Hugo, Eminescu, Ady etc.? Poetul la care se referă Aurel Gurghianu este la fel de atemporal ca și sportivul din poezia lui Victor Felea (...). Iată deci două poezii care, prin caracterul lor obiectivist, inactual - nu-și ating scopul (...). Se știe că în paginile publicației clujene a apărut un bogat mărăciniș intimist, acum 2-3 ani. Revista era
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în cele din urmă. În romanul Desperado timpul e nu numai încâlcit ci și lipsit de logică; evadarea din logica cronologică, din gândirea eroului și intrigii pe baza unui trecut-prezent-viitor, aduce după sine și post-timpul lecturii. Cititorul percepe textul ca atemporal, universal valabil. Opera Desperado are o logică a ironiei și afectivității care subminează nevoia de cronologie, dând libertate lecturii. Post-timpul este, contrar așteptărilor, o credulitate a lecturii. Memoria lectorului trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează de vechea coerență cronologică. Fie că e vorba de Kazuo Ishiguro ori de Graham Swift, eroul Desperado trăiește suspendat într-un "azi" atemporal. E atât de lipsită de timp existența lui, încât până și viitorul nu mai e o așteptare, ci o amintire. Dispariția cronologiei duce inevitabil la schimbarea așteptărilor, pentru cititor. Până la moderniști, textul avea o încheiere, dincolo de care lectorul nu mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-a lungul timpului mai multe jurnale pe care le-a transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o etapă din viața sa. Frumoasa risipă cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu dorul secătuitor după copii. Toiagul marchează drumul știut al întoarcerii, al coborârii din veac, iar baciul care „culege steaua” - intrarea în atemporal, descifrând sensurile unei viețuiri ritualice. Poetul născocește doine și rugi, căci despărțit de orice putință a comunicării obișnuite, el își apropie înaltul, într-o continuă veghe, dar și cu o stranie regăsire de sine sub „cer albastru de baladă/ Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
la Moreau extrem de important, el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Așa cum remarcă și Lucie-Smith, se pot decela în picturile lui Puvis de Chavannes trăsăturile unui pesimism care devine placă turnantă a sfârșitului de secol XIX. "În timp ce Böcklin impunea o viziune tumultuoasă și neliniștitoare a păgânismului, Puvis furniza imaginea unei lumi atemporale, acesteia nostalgia îi fonda pesimismul de sfârșit de secol XIX, apariția societății industriale fiind trăită ca ruptură de neiertat de o armonie primordială"60. În plus, în opinia lui Edward Lucie-Smith, picturii lui Puvis de Chavannes îi este imprimat un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de aceea locul ei predilect de desfășurare îl constituie lumea basmului, atemporală, ideală. Idila este menită să ilustreze de fapt un simbol al Primăverii, Flora, simbol care sintetizează întreaga compoziție. "În "Idila" ce dăm astăzi, apar toate calitățile de dragoste și de duioșie ale lui Lukian. Într'un câmp plin de flori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]