1,305 matches
-
pus în gând...” Cuvintele Lui, în Biblia Lui, în Cartea Facerii, capitolul unsprezece. — Așa că Dumnezeul nostru, spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tras afară pe dale, am lăsat apa să curgă din cizme apoi m-am dezbrăcat de hainele ude. M-am întors cu fața spre răsărit, m-am închinat și am ridicat cuvinte de slavă, rugă și credință pentru ce-l Atotputernic. Între timp soarele a dat peste deal și încet, încet umbrele serii au prins imensitate de apă. Am strâns undițele, am ridicat din apă juvelnicele pline cu pește și am plecat la mașină. Nicio vorbă. Tăcuți, am pornit spre casă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să avem grijă de copiii și de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
că este vorba de Une Saison en Enfer, fie de Les Illuminations, țelul lui Rimbaud nu mai este analiza modurilor viziunii sau ale sentimentului, ca în literatura curentă; el depășește aici stadiul descriptiv și vizează spre anume generalitate și valabilitate atotputernică, generalitate și valabilitate prin care - asemenea legii ce guvernează fenomenele fizice - devenim stăpâni pe realitate, pe lumea posibilităților de exprimare. * Asupra metodei rimbaldiene, Claudel stăruie îndelung. El vorbește despre o anestezie - prin mișcare - a îndatoririlor permanente ale personalității, despre punerea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune ca atare scoțându-l din groapa oarbă a instinctelor, e dragostea maternă, și așa mai departe. O ascultam tăcut. Ca s-o suport, îi puneam, în gând, niște mustăți mari, căzăcești. Îi stătea bine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câteva din cauzele care l-au determinat pe om să atribuie fenomenelor naturii temperament uman. Astfel ia naștere cazuistica de ordin divin prin care omul a găsit fiecărui eveniment din viața sa justificare. Primele instanțe divine luau forma unor giganți atotputernici răzbunători ale căror capricii trebuiau neapărat îndeplinite altfel sufereau pedeapsa fulgerătoare care venea sub forma recoltelor proaste, a foametei, a molimelor, a furtunilor sau potopurilor. Aici intervine religia, în reglarea raporturilor dintre oameni și zeul lor printr-un inventar de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
că vinovații se află nu numai în boxă. Se află și pe fotoliile judecătorilor. Și în sală... Aproape îmi vine să cred că acuzarea și-a asumat și misiunea apărării demonstrând că Robespierre singur n-ar fi reușit să devină atotputernic. El a fost ajutat din răsputeri de cetățeanul Sieyes și de alții. Și astfel, o parte cel puțin din vina lui revine celor care, amenințați de ghilotină, și-au pierdut cumpătul făcând tot ce trebuia ca pe eșafod să sporească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
jucat mereu și cu supunerea și cu cruzimea. Ei n-au avut nimic sfânt. Nici când i-au sărutat mâna lui Robespierre, nici când i-au înfipt gheara în gât. Ei au fost totdeauna gata să-i sanctifice pe cei atotputernici pentru ca apoi să-i poată răstigni. Au tăcut atunci când trebuiau să vorbească și au vorbit atunci când trebuiau să tacă rușinați. E enorm astfel răul pe care l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar cum să înveți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
victorioasă. Probabil, n-avem nici destulă tărie să-i zdrobim în noi capul de la început, nici destul noroc. Abia când rămânem singuri ne dăm seama și, uneori, atunci e prea târziu. Mi-am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic câtă vreme cel care-l suportă speră că răul va avea un sfârșit. Mangustele imperfecte au o singură șansă de partea lor: să-și spună că și cobra e imperfectă. Dacă izbutesc să văd răul limitat în timp, mi-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
orientată, ca Prezicătoare, în conținutul spațiu-timp - adică mai bine orientată decât individul normal - tot așa sunt și eu mai bine orientat cu, în cazul meu, accentul pe spațiu. 117 Ea nu părea să-l fi auzit. - Nu ești cu adevărat atotputernic, nu-i așa? Care sunt limitele dumitale? - Te superi, zise Gosseyn, dacă răspund la această întrebare mai târziu? Tocmai am luat o hotărâre într-o anumită chestiune. Leej dirija nava aeriană în noapte. Se făcea și mai palidă pe măsură ce asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să cunoaștem mai multe tipuri de animale și plante din marea întinsă, despre care știam până acum că e un bun comun și care nu poate fi privatizat! -Fără comentarii! Nu mă interesează scopurile voastre nobile! Aici eu sunt stăpâna atotputernică, iar voi vă supuneți hotărârii mele definitive, n-aveți cum să vă plângeți nici la Curți supreme, fiindcă de mine nu scăpați vii! -Până-n zorii zilei îi legați bine de coloana de calcar, înfiptă în nisipul adâncului! - le porunci ostila
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un an, cele patru surori ieșite din ou se întrebau nedumerite, cum s-ar putea întâlni, conform înțelegerii avute? Abia și-a ridicat soarele capul de pe perini, când Marea îl întreba cu vocea zorilor globul de aur de pe cer: -Soarele atotputernic, spune-mi, te rog, unde pot găsi Văzduhul, să-l întreb, cum aș putea să-mi revăd surorile mele dragi? Așteaptă ora prânzului și enigma se va desluși! - îi răspunse soarele, cu o voce îmbietoare, acoperind cu razele lui întinderea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ora prânzului și enigma se va desluși! - îi răspunse soarele, cu o voce îmbietoare, acoperind cu razele lui întinderea albastruverzuie, îmbrățișând-o, totodată, cu o căldură firească. La ora prânzului, Marea, construind valuri tot mai mari, întreba din nou: -Soarele atotputernic, nu vezi undeva, pe surorile mele dragi? -Sunt aici, surioară! - striga una dintre ele. Nu mă vezi? Sunt chiar în fața ta, bucata asta de gheață care plutește în apele tale liniștite! -Tu ești draga mea soră, vai ce dor mi-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
DAȚI DUMNEAVOASTRĂ ÎNȘIVĂ DOVADĂ DE ATÂTA DEVOTAMENT, DIN MOMENT CE NU CREDEȚI ÎN DUMNEZEU ? RĂSPUNSUL DUMNEAVOASTRĂ MĂ VA AJUTĂ, POATE, SĂ RĂSPUND EU ÎNSUMI. Fără să iasă din umbră, doctorul spune că răspunsese mai înainte, că dacă ar crede într-un Dumnezeu atotputernic, ar înceta să mai vindece oamenii, lăsându-i atunci lui această grijă. Dar că nimeni pe lume, nu, nici măcar Paneloux, care crede că e credincios, nu crede într-un Dumnezeu de acest fel, din moment ce nimeni nu se lasă în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori.» De altfel și Mântuitorul Iisus Hristos, iubitorul de oameni, fiul celui Întru-tot-bunului nostru atotputernic Stăpân, Părintelui celui mai presus de ființă, mai presus de minte și de cuvânt, Întărirea cea neclătită, ne învață...“ „Da eu ce zic!“ se repezi Goncea. „Am zis altfel? Să-i păstorim, să-i lăsăm în legea lor să pască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după cât de odihnit mă simțeam. Și totuși... de ce nu era nimeni? De ce era atât de liniște? Răspunsul meu veni când am urcat scările ce dădeau la parter. Spre surprinderea mea, am văzut că e încă noapte. Nu erau razele soarelui atotputernic care să inunde culoarele. Nu era mulțimea de elevi care să meargă în grabă în diferite direcții. Nu era nici un sunet, nici o mișcare. Totul era încremenit. Era noapte! Oare dormisem toată ziua de miercuri și mă trezii joi? Nu. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
roade în lupta și înfruntarea vieții!“ Astfel a trecut, plin de grijă și cumva pe nesimțite, la chestionarul propriu-zis al confirmării. Deși într-un fel era de prisos după tot ce spusesem eu, m-a întrebat: Crezi în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic? Da, fără nici cea mai mică îndoială, am răspuns eu. Nici nu-mi pot imagina o alternativă. Crezi într-unul Iisus Hristos, Fiul Său, Domnul nostru, zămislit prin Duhul Sfânt? a întrebat apoi, arătând cu țigara, parcă în treacăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ci conform principiilor marxist-leniniste, care nu apăruseră, dar pe care el le intuia încă de pe atunci, să treacă la muncă și să facă și el o treabă oarecare. Și s-a apucat moșul să creeze. La puterea lui de Dumnezeu atotputernic și cu normă întreagă, ar fi putut, bineînțeles, să le facă pe toate dintr-o dată. Dar se pare că el a fost primul care a spus, și chiar a pus în practică, vorba lăsată mai apoi moștenire poporului român „Nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zeii nu intervin. Ei se mulțumesc numai să privească. Asta însă nu însemnă că nu se întristează atunci când văd că răul își face apariția. De ce nu-l distrug? Pentru că nu pot... Pentru că nu vor! o corectă Toma convins. Din moment ce sunt atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge. Iar în ceea ce privește vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sărăcie intelectuală a două generații diferite de polițai. Polițaiul apare la Caragiale sub înfățișări diverse în toate comediile. Una este cea discutată mai sus, a polițaiului servil, cu dependență absolută față de cei pe care-i slujește. Pentru Leonida poliția e atotputernică și își poate permite orice. Autoritate politică este și Nae Ipingescu, ipistatul devotat lui Jupân Dumitrache, confesorul acestuia. Sunt apropiați pe plan social și sufletesc, discutând politică, schimbându-și ideile despre proza lui Rică Venturiano și ajutându-se reciproc. Ipingescu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce anume mă determinase să fac acest pas necugetat? Îmi era frică de ea, frică de dragostea ei atotputernică? Mă temeam să n-ajung sclavul Mihaelei? Ce rațiune avea teama asta obsedantă? Ea mă iubea (de asta eram sigur), eu nu știu dacă o iubeam (poate că o iubeam, de vreme ce toată făptura mea o dorea). Atunci, pentru ce provocasem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și n-am avut de ce mă plânge. Iată însă că a apărut în viața mea Mihaela, care nu semăna cu nici una din fetele pe care le cunoscusem până atunci. Semăna mai degrabă cu mine, fiind dotată cu un orgoliu la fel de atotputernic. Așa că hotărârea de a o părăsi ca și pe celelalte era perfect îndreptățită, pe linie caracterologică. Numai că de rândul acesta se întîmplă ceva neașteptat, care frânse echilibrul. Gândul despărțirii se născu prea târziu, când eram deja iremediabil subjugat de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]