1,788 matches
-
sus în jos în timp ce atriul stâng primește excitația de la atriul drept, activându-se în cea mai mare parte după acesta. Ultima porțiune activată este regiunea auriculară stângă și regiunea postero-inferioară a atriului stâng, în jurul venelor pulmonare. Durata totală a activării atriale este de 90-100 ms. Este descrisă la nivel atrial existența unor fascicule specializate realizând o conducere preferențială a impulsului într-o anumită direcție. Există însă numeroase controverse privitor la rolul acestor fascicule, neexistând dovezi clare despre existența unor structuri de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
atriul drept, activându-se în cea mai mare parte după acesta. Ultima porțiune activată este regiunea auriculară stângă și regiunea postero-inferioară a atriului stâng, în jurul venelor pulmonare. Durata totală a activării atriale este de 90-100 ms. Este descrisă la nivel atrial existența unor fascicule specializate realizând o conducere preferențială a impulsului într-o anumită direcție. Există însă numeroase controverse privitor la rolul acestor fascicule, neexistând dovezi clare despre existența unor structuri de conducere bine organizate care să cuprindă celule specializate de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
o anumită direcție. Există însă numeroase controverse privitor la rolul acestor fascicule, neexistând dovezi clare despre existența unor structuri de conducere bine organizate care să cuprindă celule specializate de tipul fibrelor Purkinje. Este posibil ca explicația conducerii preferențiale în miocardul atrial să țină mai degrabă de aranjamentului arhitectonic al fibrelor, grosimea mai mare și dispoziția acestora cap la cap favorizând conducerea într-o anumită direcție [35]. Conducerea nodală Nodul atrioventricular Reprezintă singura cale fiziologică prin care impulsul electric poate trece de la
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
repaus și pantei de depolarizare (fig. 5.10). Prezența în structura nodului atrioventricular a celulelor nodale cu răspuns lent are un rol important în explicarea comportamentului electrofiziologic al acestei structuri, caracterizat prin: - perioadele refractare lungi, asigurând protecția ventriculilor față de frecvențe atriale mari în cazul unor aritmii supraventriculare,- viteza scăzută de conducere a impulsului la acest nivel (0,01-0,10 m/s), asigurând o întârziere a conducerii impulsului de 100-200 ms și prin aceasta sincronizarea contracției ventriculare față de cea atrială. Alături de prezența
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
față de frecvențe atriale mari în cazul unor aritmii supraventriculare,- viteza scăzută de conducere a impulsului la acest nivel (0,01-0,10 m/s), asigurând o întârziere a conducerii impulsului de 100-200 ms și prin aceasta sincronizarea contracției ventriculare față de cea atrială. Alături de prezența celulelor cu răspuns lent, o serie de alți factori cum ar fi raritatea joncțiunilor strânse, diametrul mic al fibrelor și accesul multiplu în nodul atrioventricular sunt implicați în explicarea conducerii lente la acest nivel [2]. Evaluarea conducerii atrioventriculare
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
P și complexul QRS. O metodă mai precisă de evaluare o reprezintă însă înregistrarea electrogramei fasciculului His cu ajutorul unui cateter introdus pe cale venoasă și plasat pe septul interatrial în regiunea nodului atrioventricular. În această poziție, cateterul poate înregistra atât depolarizarea atrială și ventriculară cât și o deflexiune situată între acestea, corespunzătoare depolarizării hisiene (fig. 5.11). De pe această înregistrare poate fi apreciată atât conducerea suprahisiană (intervalul A-H) având valori normale sub 120 ms, cât și conducerea infrahisiană (intervalul H-V
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
refractare: calea rapidă, cu o perioadă refractară mai lungă și calea lentă cu perioadă refractară ceva mai scurtă. În realitatea, se pare că aceste căi reflectă mai degrabă modalitatea de abordare a nodului atrioventricular de către impulsurile care vin dinspre miocardul atrial, calea rapidă, cu un abord anterior din spre septul interatrial conținând mai ales celule de tip tranzițional cu potențial de acțiune de tip rapid, în timp ce calea lentă, cu un abord posterior conține celule de tip nodal cu potențial de acțiune
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
R-R [50]. Unda P reprezintă depolarizarea atriilor, inițiată în AD, la nivelul nodului sinusal și propagată apoi în atrii de sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
atrii de sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular, potențialele generate la acest nivel fiind prea mici pentru a fi evidențiate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sus în jos și de la dreapta spre stânga (fig. 5.17). Are o amplitudine redusă datorită grosimii reduse a miocardului atrial și o formă rotunjită cu durată de 80-100 ms datorită propagării relativ lente a excitației în miocardul atrial. Repolarizarea atrială se manifestă sub forma unei unde mici, mascată însă de depolarizarea ventriculară peste care se suprapune. Segmentul PQ reprezintă întârzierea impulsului electric la nivelul nodului atrioventricular, potențialele generate la acest nivel fiind prea mici pentru a fi evidențiate pe ECG
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
intensitate, ambii parametri fiind esențiali pentru determinarea eficacității acestora. Secvența de aplicare a stimulilor pe parcursul studiilor electrofiziologice urmărește anumite protocoale speciale, fiind desemnată cu termenul generic de stimulare programată. Metoda permite atât măsurarea perioadelor refractare ale diferitelor structuri cardiace (miocard atrial, ventricular, nod AV) cât și declanșarea unor tulburări de ritm cardiac. Cu ajutorul cateterelor pot fi realizate și proceduri terapeutice, constând în aplicarea unui curent de radiofrecvență (500 kHz), care prin efectul termic poate produce lezarea unor structuri implicate în mecanismul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
la om de Wiggers în anul 1921. Având în vedere că fenomenele mecanice ale inimii sunt declanșate de cele electrice prin intermediul cuplului electrocontractil, aceste variații de presiune se raportează la ECG ca și traseu de referință (fig. 5.36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sunt declanșate de cele electrice prin intermediul cuplului electrocontractil, aceste variații de presiune se raportează la ECG ca și traseu de referință (fig. 5.36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cuplului electrocontractil, aceste variații de presiune se raportează la ECG ca și traseu de referință (fig. 5.36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
36). Sistola atrială Debutează concomitent cu vârful undei P de pe ECG, întârziere datorată cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existența însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cuplului electro-contractil la nivel atrial. Corespunzător secvenței de depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existența însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care asigură sensul de curgere al sângelui. Deși la unirea venelor cu atriile nu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
depolarizare, sistola atrială progresează de sus în jos în pereții atriilor, determinând prin contracția acestora o creștere a presiunii atriale până la 4-6 mmHg pentru AD și 7-8 mmHg pentru AS. Pe parcursul sistolei atriale, valvele atrioventriculare sunt deschise, astfel încât curba presiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existența însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care asigură sensul de curgere al sângelui. Deși la unirea venelor cu atriile nu există un sistem valvular, în timpul sistolei atriale sângele
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
presiunii atriale se suprapune peste cea a presiunii ventriculare, cu existența însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care asigură sensul de curgere al sângelui. Deși la unirea venelor cu atriile nu există un sistem valvular, în timpul sistolei atriale sângele nu refluează în vene datorită caracterului peristaltic al contracției atriale, care progresează de sus în jos. Rolul sistolei atriale este cel de a desăvârși umplerea ventriculară având în mod normal o pondere de 25-30% din aceasta. Deși în condiții
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
însă în permanență a unui gradient de presiune atrioventricular care asigură sensul de curgere al sângelui. Deși la unirea venelor cu atriile nu există un sistem valvular, în timpul sistolei atriale sângele nu refluează în vene datorită caracterului peristaltic al contracției atriale, care progresează de sus în jos. Rolul sistolei atriale este cel de a desăvârși umplerea ventriculară având în mod normal o pondere de 25-30% din aceasta. Deși în condiții normale sistola atrială nu este indispensabilă pentru umplerea ventriculară, importanța ei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care asigură sensul de curgere al sângelui. Deși la unirea venelor cu atriile nu există un sistem valvular, în timpul sistolei atriale sângele nu refluează în vene datorită caracterului peristaltic al contracției atriale, care progresează de sus în jos. Rolul sistolei atriale este cel de a desăvârși umplerea ventriculară având în mod normal o pondere de 25-30% din aceasta. Deși în condiții normale sistola atrială nu este indispensabilă pentru umplerea ventriculară, importanța ei poate să crească semnificativ în stenoza mitrală sau la
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
refluează în vene datorită caracterului peristaltic al contracției atriale, care progresează de sus în jos. Rolul sistolei atriale este cel de a desăvârși umplerea ventriculară având în mod normal o pondere de 25-30% din aceasta. Deși în condiții normale sistola atrială nu este indispensabilă pentru umplerea ventriculară, importanța ei poate să crească semnificativ în stenoza mitrală sau la subiecți cu tulburări de relaxare ventriculară. La sfârșitul sistolei atriale în fiecare ventricul se va acumula o cantitate de sânge numită volum telediastolic
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
mod normal o pondere de 25-30% din aceasta. Deși în condiții normale sistola atrială nu este indispensabilă pentru umplerea ventriculară, importanța ei poate să crească semnificativ în stenoza mitrală sau la subiecți cu tulburări de relaxare ventriculară. La sfârșitul sistolei atriale în fiecare ventricul se va acumula o cantitate de sânge numită volum telediastolic (end-diastolic) de aproximativ 120-130 ml. Presiunea ventriculară corespunzătoare acestuia va fi de 6 mmHg pentru VS și2,5 mmHg pentru VD. Contracția ventriculară izovolumetrică Este prima fază
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
al deschiderii valvelor atrioventriculare. Pe parcursul relaxării izovolumetrice, pereții ventriculari se relaxează, presiunea intraventriculară scăzând rapid fără a se produce o modificare de volum deoarece valvele cardiace sunt închise. Relaxarea izovolumetrică se termină atunci când presiunea din ventriculi ajunge sub nivelul presiunii atriale, care în această fază crește progresiv datorită întoarcerii venoase; în acest moment se deschid valvele atrioventriculare începând umplerea ventriculară. Faza de umplere ventriculară rapidă Începe imediat după deschiderea valvelor atrioventriculare, sângele din atrii pătrunzând cu viteză în ventriculi pe baza
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
gradientului presional atrioventricular prin golirea atriilor și umplerea ventriculilor cu sânge. În timpul umplerii lente (diastazis) valvele atrioventriculare iau forma unei pâlnii prin care sângele trece din atriu în ventricul. Astfel se produce o creștere lentă a volumului ventricular în timp ce presiunile atriale scad lent, atingând aproape un platou. Faza de umplere rapidă și diastazisul, realizate numai pe baza gradientului de presiune atrioventricular, au contribuția majoră la umplerea ventriculară, ponderea sistolei atriale fiind în mod normal mult mai redusă. Datorită regimurilor presionale și
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Astfel se produce o creștere lentă a volumului ventricular în timp ce presiunile atriale scad lent, atingând aproape un platou. Faza de umplere rapidă și diastazisul, realizate numai pe baza gradientului de presiune atrioventricular, au contribuția majoră la umplerea ventriculară, ponderea sistolei atriale fiind în mod normal mult mai redusă. Datorită regimurilor presionale și a complianței arterelor mari diferite, nu există o concordanță perfectă între fazele ciclului cardiac pentru inima dreaptă și inima stângă. Astfel, valva mitrală se deschide după valva tricuspidă și
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]