50,818 matches
-
îl sună acasă pe doctor. Nimic. S-a dat la fund", își spuse ea. Dar nu-l găsi nici a doua și nici în a treia zi. Deși era acasă, consumându-și fără nici o eficiență cele zece zile de concediu atribuite de director, se hotărî să nu răspundă la nici un telefon. În casa lui vorbea doar cu Beatrice. Doina venea, mânca, spăla vasele și se cuibărea în dormitor cu o carte în mână, rămânând la aceeași pagină îndoită de câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
controlul bibliografic național ca parte a controlului bibliografic universal; Ø elaborează Bibliografia națională curentă pentru toate categoriile de documente; Ø elaborează, gestionează și actualizează Catalogul colectiv național al publicațiilor românești și străine, prin participarea contractuală a bibliotecilor din România; Ø atribuie numărul internațional standard pentru cărți (ISBN), pentru publicații seriale (ISSN), pentru alte categorii de documente și realizează catalogarea înaintea publicării (CIP). Oficiul Național Bibliografic și de Informatizare a Bibliotecilor se finanțează de la bugetul de stat și din resurse extrabugetare prevăzute
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
fiecare parte a RMF-ului? R: Evidența primară reflectă date despre: Ø Proveniența publicațiilor Ø Mărimea fondului Ø Valoarea fondului Ø Structura fondului Ø Coroborarea între intrările și ieșirile publicațiilor În RMF se menționează la fiecare achiziție numerele de inventar atribuite stocului. 60. Ce scop are evidența individuală? R: Această evidență are drept scop înregistrarea individuală a fiecărui document. Aceasta se realizează prin: Ø înregistrarea documentelor în registru inventar. Ø întocmirea fișei catalogului de serviciu. 61. Ce este registrul inventar (RI
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
cunoscut este cel al Bibliotecii Academiei Mihăilene, intitulat „Catalogul cărților de citit în Biblioteca Academiei Mihăilene, tipărit la Iași, la Institutul „Albinei”, în anul 1841. Cu toate că numele lui D. Gusti nu apare menționat, istoria biblioteconomiei și bibliografiei românești i-l atribuie acestuia. Este tipărit în limbile română și franceză după modelul lui Brunet. Este un catalog pe materii, cărțile fiind grupate în cinci clase: 1. Teologia 2. Jurisprudența 3. Filosofia (fizică, istoria naturală, medicină, matematică, artele în sensul tehnicei) 4. Litere
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu va înceta de tot, sau până ce nu va fi înlăturată cumva, nu pot, dar, mai ales, nu vreau să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bun În așa mod Încât să apară un nou bun, diferit de cel inițial. Apare aici o unire Între munca unuia și materialul altuia, din care rezultă un alt bun cu o altă valoare. Produsul finit rezultat va putea fi atribuit proprietarului materialului folosit la făurirea lui. Dacă valoarea acestuia va depăși valoarea muncii prestate (manoperei, iar În cazul când valoarea materialului folosit nu este superioară materialului finit și nici manoperei, proprietatea bunului finit va fi atribuită celui care a prestat
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
rezultat va putea fi atribuit proprietarului materialului folosit la făurirea lui. Dacă valoarea acestuia va depăși valoarea muncii prestate (manoperei, iar În cazul când valoarea materialului folosit nu este superioară materialului finit și nici manoperei, proprietatea bunului finit va fi atribuită celui care a prestat manopera. c Confuziunea sau amestecul presupune unirea mai multor bunuri aparținătoare unor proprietari diferiți, În așa mod Încât nu se mai pot identifica bunurile folosite. Aici apar unele situații legate de atribuirea proprietății bunului rezultat din
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
în anii 1960-1970? Și exemplele pot fi continuate. Răspunsul la întrebarea anterioară nu poate fi dat, evident, decât prin lămurirea sensului curent al noțiunii de DEVCOM. Este ceea ce voi încerca să fac în continuare. O posibilă sinteză a diferitelor sensuri atribuite „dezvoltării comunitare” trimite spre definirea sa ca schimbare voluntară în, prin și pentru comunitate 1. Altfel spus, este vorba despre o familie de schimbări în plan social (nuindividual) pentru care se specifică locul, modul de realizare și finalitatea. Toate cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cu toată rezerva, întrucât a fost spusă „din aducere-aminte”. În plus, numeroase societăți au avut perioade de abandonare totală sau parțială a lucrărilor sau chiar a proiectului de asociere, ca atare. Numărul societății este cel pe care i l-au atribuit societarii înșiși. De remarcat că, atunci când numărul de asociații devine mare, „evidența colectivă” nu mai este chiar exactă - cazul societăților 8, 9 de la Axente. Reprezentarea grafică a numărului complet de asociații din comuna Axente Sever (formată din satele Axente Sever
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a se afla cât mai aproape de adevăr. - De un’ să știe el, domn’ milițean; e doar un copil, interveni Rafira mama băiatului, scrie în acte la bulibașa nost’! Locotenentul nu dădu atenție intervenției acelei femei înțepate, căreia i-ar fi atribuit o vorbă grea, dacă nu s-ar fi aflat în asemenea circumstanțe, și continuă: - Cum te cheamă, frumosule? - Vișinel, dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atât de puține lucruri, să fie răpit familiei sale, după aproape doisprezece ani, după aproape doisprezece ani, onorată instanță, repetă el, de viață, de deprinderi, de existență într-un mediu cu care face corp comun. Ce vină i se poate atribui acestei ființe nevinovate? S a pedalat mult pe lipsa de educație a celor crescuți în șatră. Este mai mult ca nedrept să ignorăm educația dobândită de copiii acestei etnii. Aceștia, conform tradiției neamului lor, ce cuprinde datini, obiceiuri și învățăminte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dimpotrivă, consideră și evaluează totdeaunna acțiunea mai multor subiecți ca să instituie un raport Între ei pornind de la manifestările lor interioare și fixând apoi astfel „limita cerințelor reciproce”. Morala impune subiectului datoria unei comportări determinate și Înlăturarea oricărei comportări contrarii. Dreptul atribuind subiectului o facultate de a pretinde sau de a cere, și, prin corelație numai, impune celorlalți o obligație. Morala este deci unilaterală și ignoră categoria permisului, În timp ce Dreptul este esențialmente bilateral, iar violarea unei obligații juridice Înseamnă a da acestora
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a moralei, nu trebuie confundată cu „idealitatea” lor, care singură le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și o valoare etică imanentă”. Critica filosofică nu poate decât să dizolve această statolatrie, conchide Mircea Djuvara. Rațiunea fundamentală a statului, aceea din care se trag
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vedere necesar al cunoașterii; este „centrul cunoștințelor reale, adică al ideilor generale din care s-a produs realitatea obiectivă. Transferând această concepție În domeniul etic, și mai ales În domeniul juridic, concepem personalitatea ca un simplu centru, căruia i se atribuie obiectiv drepturi și obligații”. O problemă fundamentală pentru drept este aceea a diferenței dintre moral și juridic. Ea nu este străină problemei personalității, deoarece aceasta trebuie să aibă aceeași natură În cele două domenii - susțin ambii filosofi. Del Vecchio afirmă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iar pretenția pe obligație. Cu alte cuvinte este imposibil de a Înțelege o obligație fără un drept corespunzător, cu același obiect, și un drept fără obligație corespunzătoare cu același obiect, cu excepția numai dacă suprimăm sensul normativ al acestor noțiuni, și atribuim semnificația unei simple pretenții de fapt, iar celeilalte semnificația unei simple supuneri la o amenințare de fapt: distincția juridică dintre „un drept” și „un interes” s-ar evapora, iar Împreună cu ea Însuși Dreptul. Nu există așadar nici un motiv de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
regnului natural, regula definită nu trebuie Înțeleasă de o manieră pur abstractă, ci trebuie completată ținând cont de Întreaga complexitate a ființei umane. Și asta pentru că ființa nu reprezintă numai spirit, ci și un corp (căruia Plotin i-ar fi atribuit o rușine), iar existența sa, supusă unor condiții multiple, este pusă În mișcare de instincte, de nevoi și de dorințe adesea contradictorii. De aici, apar În practică probleme noi, nerezolvabile cu ajutorul simplei formule indicate mai Înainte (sau a altei formule
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii, În virtutea atitudinii În temă, subiectul atribuie altcuiva, În afară de el, propria sa calitate de subiect și se plasează astfel, el Însuși În raport cu acel altcineva, În situație de obiect. Considerată sub unghiul practic, deoarece e În mod etic necesară, atitudinea conștiinței ne permite precizarea unei serii Întregi de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare etică imanentă. Critica filosofică nu admite o atare divizare a Statului. Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
făcut din carne și oase, sau pentru că are o conștiință psihologică; În acest caz, chiar și animalele ar trebui să fie concepute, În mod necesar, ca persoane morale și juridice, ceea ce este absurd. Dacă ne considerăm persoane este pentru că ne atribuim drepturi și obligații; ideea de persoană se reduce astfel la un simplu subiect logic căruia i se atribuie, ca la un punct de convergență, aceste drepturi și obligații. O fundație, o instituție, chiar și statul, nu au În rest, din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebui să fie concepute, În mod necesar, ca persoane morale și juridice, ceea ce este absurd. Dacă ne considerăm persoane este pentru că ne atribuim drepturi și obligații; ideea de persoană se reduce astfel la un simplu subiect logic căruia i se atribuie, ca la un punct de convergență, aceste drepturi și obligații. O fundație, o instituție, chiar și statul, nu au În rest, din punct de vedere juridic, nimic material sau psihologic care să le constituie esența; acestea nu sunt persoane decât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obligații. O fundație, o instituție, chiar și statul, nu au În rest, din punct de vedere juridic, nimic material sau psihologic care să le constituie esența; acestea nu sunt persoane decât În măsura În care, prin ceea ce uneori se numește ficțiune, li se atribuie, ca unui centru juridic de convergență, obligații și drepturi. Ceea ce este adevărat În aceste câteva cazuri trebuie, de asemenea, să fie adevărat pentru orice persoană În general, fiind vorba de o ființă umană, atât timp cât este concepută ca persoană În drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este facilitată, În drept, prin obișnuința Învederată dobândită prin experiența noastră, de a materializa persoanele În ființe distincte din punct de vedere fizic, În drept, persoanele sunt distincte deoarece judecata juridică nu poartă decât asupra acțiunilor materiale care li se atribuie și, astfel, relațiile lor se stabilesc prin intermediul acestor acțiuni. În morală, respectiva obișnuință se găsește În deficit și aceasta explică prima dezorientare a gândirii noastre. Dar corelația necesară Între ideea de obligație și cea de drept se verifică, de asemenea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiectiv Cele două Înțelesuri diverse ale cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt subiect, căruia Îi incumbă, prin aceasta, o obligație, adică o datorie juridică. Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui unui subiect o pretenție sau exigență față de un alt subiect, căruia Îi incumbă, prin aceasta, o obligație, adică o datorie juridică. Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma de coexistență („drept În sens obiectiv”); În al doilea sens, dimpotrivă, Înseamnă pretenția sau facultatea de a pretinde („drept În sensul subiectiv”). Romanii au observat acest dublu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]