2,315 matches
-
arhiepiscopului, "dar semnul rămâne". Această sugerează că relatarea a fost revizuită când a fost copiată din registrul opera, probabil în 1508, pentru a sublinia supraviețuirea rozetei miraculoase, care fie a fost protejată în timpul curățării, fie a fost restaurată ulterior și aurita, probabil ca parte a lucrării pictorului Filippo Dolciati. Este posibil, așadar, ca o parte din bălegarul aruncat de Rinaldeschi să existe încă sub stratul aurit de pe rozeta, care este încă vizibil pe frescă [Figură 27], însă mai clar într-o
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
rozetei miraculoase, care fie a fost protejată în timpul curățării, fie a fost restaurată ulterior și aurita, probabil ca parte a lucrării pictorului Filippo Dolciati. Este posibil, așadar, ca o parte din bălegarul aruncat de Rinaldeschi să existe încă sub stratul aurit de pe rozeta, care este încă vizibil pe frescă [Figură 27], însă mai clar într-o fotografie făcută în anii 1920, înainte de restaurare [Figură 26]182. O a doua ipoteză, mai probabilă, este ca Fecioara l-a identificat cumva pe Rinaldeschi
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
vezi că o săți găsești exact ce cauți, cu atâta sârg, prin lume, până acum, cel puțin, fără sorți de izbândă. A doua zi s-a urcat În mașină și a coborât la adresa indicată, În ajun, de către amicul cu gura aurită. A explicat directorului, o zdrahoană de femeie la optzeci de ani, cu peste o sută de kg pe ea, motivul pentru care a venit aici. Deosebit de entuzismată, aceasta, l-a bucurat: azi, chiar, dacă doriți, convoc o largă consultare. Da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o stradă doar pentru a urca o altă, spre dreapta sau stânga... Biroul este chiar în Centru, în zona Administrativă, la doi pași de Mall și Pyke Market. O cladire din 1900, still, cu marmură și dale de gresie, coloane aurite și tavane pictate... Asta în lobby, mai sus sunt birouri nu atât elegante, cât funcționale. Ferestrele de la birou dau spre o intersecție foarte aglomerată. De acolo am urmărit demonstrațiile anti- Globalizare. Cei mai simpatici au fost “broscuțele verzi”, ecologiștii. Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
untul <maria>: e importantă și farfurioara <v37>: este. Ne-o dorim de Sevres, dacă se poate <maria>: <v37>: marea majoritate a românilor sunt nemulțumiți nu pentru că nu au o felie de piine <v37>: ci pentru ca farfurioara nu este destul de aurita <maria>: știu eu? <v37>: untul și gemul - cultură, care va să zică, contează mai puțin <maria>:nu e chiar așa. Nu generaliză <v37>: e greu sa nu generalizez. <v37>: ungem felia cu untura - kitsch, subcultura, manele <v37>: între timp avem
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în fața mea trei femei tinere "bine și de bun gust" (ghilimelele aparțin studentului), care ar putea tot atît de bine să locuiască în arondismentul XVI sau XVIII. Eșarfe de mătase, perle la urechi, încălțăminte de o excelentă calitate, cu cataramă aurita. Una purta taior, alta vestă și fustă, meticulos alese într-un contrast de culori sportive și, în fine, a treia purta pantaloni". Persoanele sînt mai curînd categorisite în termeni cunoscuți generațiilor care au o experiență vestimentară directă (încercată de ei
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de bani, Stănică se făcu că cere împrumut Aglaei o sută de lei, se mulțumi cu jumătate, minți că a mai căpătat din altă parte și-și luă cu chirie două odăi, prin jurul Cișmigiului, mobilîndu-le, și punând afară o firmă aurită: Stănică Rațiu, avocat. Absenta tot mai des de acasă și, foarte adesea, lipsea chiar noaptea. Felix îl zări o dată la braț cu Georgeta, foarte radios. Într-o noapte, Stănică veni acasă târziu de tot și, cam ațâțat de băutură, intră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scris pe o placă, bătută pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în hainele lui bune. Lina ședea smerită lângă el. Luaseră și copilul. 135 Negustorul asculta slujba cântărind din priviri toată bogăția bisericii, balcoanele ei cu stâlpi de cărămidă și bolți aurite, pe care pluteau îngeri pictați. Părintele, mic cum era, călca piatra altarului cu Biblia în mână. A citit din Evanghelia lui Matei. Avea o voce frumoasă, groasă și plină. Răsunau bolțile. La urmă le-a povestit pilda semănătorului, i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în fel și chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numelui lui, el ședea în casa preotului bătrân a cărui fiică era Maria. Ei se iubiră. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfârșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. Dar într-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru - o deschise - o ceti? o rupse bucăți și cu ea mintea sa... o copie de pe un testament părea a fi după cât se putea pricepe din bucățile rupte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii Unei prisăci mari. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturi curioși, albaștri, auriți, {EminescuOpVII 131} roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam. Acest amor pacific și dulce ca ideea eternității, fără nici o cugetare or o dorință nevergină, acest amor era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și ne-am uita în lună, în virgina lună, atunci o privesc ca pe o statuă de marmură sau ca pe un tablou zugrăvit pe un fond luminos într-o carte cu icoane... pare că părul ei e o spumă aurită, și fața ei se poliește într-un mod ciudat... Dar nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută și zice c-o iubesc, - ba pe dracul... Altfel e frumușică ea, nu-i vorbă; ba-i chiar frumoasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
insulă pe [care] stăteau în șiruri lungi stupurile de albine a unei prisăci mari. E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, încet, mirîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai, fluturi curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui fin și negru, încît i părea parecă capul presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzarichea punea lațuri *** picioarelor... o căldură, un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lac și-n mijlocul lacului o altă insulă pe care stăteau în șiruri stupii unei prisăci. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit, și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturii, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină, părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rătundă [rotundă] și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii unei prisăci mari. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit, și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
doritore de viață... Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era....................................................... {EminescuOpVII 177} GENIU PUSTIU I TASSO-N SCOȚIA 2255 Dumas zice că romanul a esistat totdeauna. Se poate. El e metafora vieței. Priviți reversul aurit a unei monede calpe, ascultați cântecul absurd a unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, estrageți din aste poezia ce poate esista în ele și iată romanul. Printr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ai pământului vor mâna totdeuna tunetele lor - rezbele asupra popoarălor de valuri; cu toate că acei {EminescuOpVII 181} nori nu sunt alta decât însuși respirarea ghețoasă și întunecată a valurilor nenorocite. Nourii tună, fulgeră și acopăr cu o perdea de fier Soarele aurit, și până ce vor fi ei tirani asupra frunților de valuri, până ce întunericul ce-l aruncă ei prin umbra lor cea mare va pătrunde sufletul adânc al mărei c-o noapte rece și tăcută, până atuncea Lumea lui Dumnezeu va fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
crud ca Satana. Nu mai puteam vorbi cu el. Îl întrebai numai într-o zi despre împregiurările acelei familii. - Mizerie, zise el, mizerie, soartea sufletelor mari, sufletelor de îngeri... pe când cei mari, idioți în mărirea lor, se primblă în trăsuri aurite. O! acești mari! n-ar putea ei să încurageze, să susție pe acel bătrân poet ce-și hrănește viața cu visuri, ce moare de foame cu tot geniul său, care e silit să-și lase fetele să îmble goale și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era ridicat încă prin un părete îngust, acoperit cu pănură neagră în mijlocul cărei era o cruce albă. În genere însă camera sa respira eleganța fină și artistică, care contrasta foarte mult cu hainele sale mai mult unse și rupte. Cărțile aurite și legate stăteau în șir pe-o masă acoperită cu roșu, pe care stăteau risipite creioane, pensule, palete și colori în cutii mari sau unse pe țeste de scoici marine. Mă trântii pe-un scaun, aruncând o ochire numai indiferentă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lucru ce mă leagă de viață și de trecut. El scoase un pumnal ascuțit și mic din sânul său și sfârtică cu o cruce curmezișă tot portretul, astfel încît pânza se-nvălătuci în câte patru părțile de cadrele de lemn aurit a portretului și sub el rămăsese gol păretele alb. Ochiul său era sec, surâsul amar, căci lupta fusese cruntă. - Tomo, zise el, eu mă duc, cu toate că, nu te oblig să mă urmezi. Rămâi tu aicea, în casa mea, aicea vei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]