2,578 matches
-
legile internaționale ale bunei vecinătăți, ca și pacea respectată de Imperiul otoman. Conform principiului de drept internațional pacta sunt servanda, adică respectarea riguroasă a obligațiilor decurgând din tratatele încheiate, încălcările teritoriale puteau fi socotite drept acte de inamiciție vădită din partea austriecilor. Însă, în acel moment, Curtea din Viena considera că pacta sunt servanda cedează în fața rațiunii de stat, atunci când interesele superioare reclamă o asemenea comportare. De aceea, împuternicea pe Thugut să declare turcilor că va ține în posesie teritoriul revendicat, până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe Thugut să declare turcilor că va ține în posesie teritoriul revendicat, până când Poarta va fi dispusă să încheie o tranzacție amicală în favoarea sa, acceptând formula uti possidetis, derivată din politica faptului împlinit 36. Deși refuza să dea curs cererilor austriecilor de cedare a Bucovinei, Poarta, mult prea slăbită de pe urma războiului abia încheiat, se afla în imposibilitatea de a-și susține dominația sa asupra acestui teritoriu cu forța armelor. De aceea, a căutat să-și atragă sprijinul marilor puteri europene, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
abia încheiat, se afla în imposibilitatea de a-și susține dominația sa asupra acestui teritoriu cu forța armelor. De aceea, a căutat să-și atragă sprijinul marilor puteri europene, în special al Prusiei, Rusiei și Franței, pentru a respinge pretențiile austriecilor. Însă puterile europene nu i-au acordat sprijinul cerut, atitudinea lor față de anexarea Bucovinei fiind decisă de conexiunea acesteia cu problemele derivate din împărțirea Poloniei 37. Lipsit de un sprijin eficace din partea Rusiei, Prusiei și Franței, preocupate mai mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și declara mai jos, astfel că teritoriul sus-menționat, cuprins între zisele hotare, va aparține de acum înainte pe veci Curții Imperiale în deplină folosință și proprietate"39. Pentru definitivarea granițelor Bucovinei se stabilea trimiterea unor comisari, de ambele părți, iar austriecilor le era impusă obligația de a nu ridica fortărețe în teritoriul cedat. Convenția austro-otomană din mai 1775 a reafirmat deteriorarea gravă a statutului juridic internațional al Principatelor Române în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, considerate, formal, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Câmpulung Moldovenesc, cu 400 fl., mazilul Mihalachi Cerniovschi, folosit ca tălmaci de limba română și pentru diferite treburi administrative, cu 800 fl. anual, mazilul Damian Holban, folosit drept cancelist de limbă română, cu 160 fl. anual 64 etc. La început, austriecii nu au încasat impozite, interesându-se mai întâi despre birurile ce le plătiseră anterior locuitorii din Moldova 65. Apoi, după semnarea la 7 mai 1775 a Convenției de cedare a Bucovinei către Imperiul habsburgic, Consiliul Aulic de Război din Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Viena, conform căreia valoarea unei provincii era dată, în primul rând, de situația sa demografică. În privința populației Bucovinei, cu toată relativitatea cifrelor date, se constată fluctuații destul de mari între anii 1774-1776, datorate pe de-o parte faptului că, la început, austriecii au căutat să ocupe un teritoriu cât mai mare, iar apoi, cu ocazia fixării granițelor noii provincii, au fost nevoiți să redea turcilor, implicit Moldovei, un număr de sate, iar pe de altă parte, unei anumite instabilități a populației, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
arnăuți, 104 de barani, 97 de călărași), 45 de negustori, 58 de armeni, 526 de evrei și 294 de familii de țigani nomazi 70. În urma stabilirii definitive a graniței Bucovinei, în 1776, prin Convenția austro-turcă de la Palamutca pe Nistru 71, austriecii au fost nevoiți să redea turcilor un număr de 26 de localități rurale situate în raiaua Hotinului și, mai ales, în ținutul Suceava, partea rămasă în continuare în stăpânirea Moldovei. Astfel, în componența noii achiziții teritoriale austriece au rămas un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
decis să nu-l predea domnului moldovean pe boierul refugiat aici. Ca urmare, Romano a rămas în provincia austriacă sub supravegherea autorităților militare până la finele anului 1779 și începutul celui următor când, nemaifiind revendicat de domnul moldovean, a obținut permisiunea austriecilor de a se deplasa la Constantinopol, spre a-și căuta dreptatea, iar Balș a putut să-și recupereze banii depuși drept cauțiune 90. Duritatea mijloacelor prin care domnul Constantin Moruzi a reprimat mișcarea boierească i-a întărit, o dată mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
provinciei, prin împărțire sau prin alipire la Galiția și Lodomeria, i-ar fi putut nemulțumi pe acești boieri, din care mulți, la acea dată, simpatizau cu Monarhia de Habsburg, iar pe viitor i-ar face să privească cu reținere pe austrieci și chiar i-ar îndepărta de Casa de Habsburg. Punerea sub o altă jurisdicție ar fi restrâns mult posibilitatea Imperiului habsburgic de exercitare a vreunei influențe în Moldova, prin intermediul boierilor, cum de altfel s-a întâmplat mai târziu, după alipirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Florența din 1439, chiar și cu alfabetul latin, după cum o dovedeau unele documente existente la acea dată. Această idee a latinismului dovedește cunoașterea scrierilor istorice ale Școlii Ardelene, dar și a celor ale lui D. Cantemir sau ale unor istorici austrieci ai timpului, ea apărând și în alte documente din Bucovina, contemporane lui151. Toate aceste idei relevă pe deplin dimensiunea pe care o dobândise cultura, sub influența ideilor iluministe, în ideologia politică românească a timpului, ce făcea să fie considerată acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au fost născut și crescut acolo"157. După ce, pe 14 noiembrie, Balș a prezentat personal memoriul contelui Anton Hadik, în calitatea sa de șef al Consiliului Aulic de Război din Viena, în a cărui subordine se afla teritoriul anexat de austrieci, la 23 noiembrie 1780, ultimul recomanda călduros memoriul cu doleanțele stărilor bucovinene, bunăvoinței imperiale 158. Rezoluția imperială decidea ca cele cerute în petiție să rămână in suspenso, continuându-se măsurile în vederea alipirii Bucovinei de Galiția, sub un regim civil 159
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care a devenit cel mai mare proprietar funciar din provincie. Totodată, în administrarea Fondului intrau și moșiile aparținând clerului monahal bucovinean, ce se aflau dincolo de hotarele provinciei imperiale, pe teritoriul Moldovei 104, care însă puneau probleme de suveranitate. De aceea, austriecii vor căuta să schimbe proprietățile lor din Moldova cu cele pe care le aveau moldovenii în Bucovina. Având în vedere aceste considerente, Balș avea să propună autorităților vieneze realizarea unui schimb de moșii, prin care proprietățile Fondului religionar rămase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
construiască un forum cu columna de rigoare, dar să lase imperiul În aceeași ruină financiară În care Îl moștenise. Așa Încât, curând, acei nesățioși au fost nevoiți să caute aurul În munte, săpând filoanele. Câte au mai rămas le-au mântuit austriecii, lăsând canadienilor care dau acum târcoale locului doar să spulbere munții și tot ce mai e pe acolo, case și păduri, În căutarea unui fir-două de aur. À propos: cred că am devenit dator cu o explicație. Anume, aurul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rege al Ungariei. Deși Ungaria era supusă imperiului Austriac, ea avea totuși dreptul de a se conduce singură, avea dreptul să aibă armată proprie, un anumit număr de militari, armata de honvezi cu comandă proprie ungurească, spre deosebire de militarii recrutați de austrieci, care se numea Armata de Linie și avea comandă nemțească. La recrutare tinerii mai robuști erau trecuți la armata austriacă, iar cei mai slăbuți la armata maghiară. Eu de exemplu am fost recrutat pentru armata ungurească, în timp ce fratele meu a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Germania i-a respins pe ruși din Galiția și celelalte teritorii. Știu acest lucru de oarece în luna iunie 1916 am fost rănit în orașul Grodna din Polonia, aproape de marea Baltică. În timpul ăsta a intrat în război și Italia împotriva austriecilor având pretenții asupra unor teritorii din munții Alpi. Acolo în munții Alpi și în munții Tirolului s-au dus lupte fără nici un rezultat de ocupare din nici o parte. (Istoricul Mircea Mușat confirmă tot ce ne povestește badea Gheorghe Folea, anume
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
momentul semnării acestui act, Gheorghe Eminovici a fost tolerat a se bucura, în continuare, de toate veniturile moșiei, afară de pădure, până la data de 23 aprilie 1879, însă pentru aceasta, Marinovici îi va scădea, din ultima rată, suma de 450 galbeni austrieci, iar Gh. Eminovici va plăti, până la acea dată, toate impozitele și dările către stat, județ și cotună. [...] După cele scrise în actul de vânzare, Gh. Eminovici trebuia să părăsească Ipoteștii în mod definitiv la data de 23 aprilie 1879. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
compozitorii minori. N-a depășit nivelul muzicii de larg consum (valsuri, marșuri, polci), așa că să stea la locul lui, alături de Ivanovici & comp. și să fie cântat duminica, în parc, când sfârâie mititeii și se plimbă servitoarele cu cătanele în permisie. Austriecii l-au declarat rege al valsului (imposibil la noi, fiindcă avem un singur post de meta-rege, ocupat de Hagi) și, la fiecare început de an, adună spuma cremei societății vieneze în fosta sala a manejului, împodobită sărbătorește și scăldată-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu îmbrățișări, și cu horincă, și cu pită și slană, cum mănâncă ei; că ardelenii îs oameni harnici, dar și mănâncă bine. Numai că nemții, când au aflat c-ai noștri au intrat să elibereze Ardealul, au sărit în ajutorul austriecilor și-a ungurilor; și-au trimis oști numeroase, înarmate până-n dinți, la care ai noștri, săracii, cu puști vechi și împrumutate, ori cumpărate de la vecini, de prin străini, nu le-au putut sta împotrivă. Încât i-au pus pe fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
când românii s-au retras în jumătatea de nord a Moldovei, în încleștarea de la Mărăști-Mărășești-Oituz, Vasile Lazăr a fost împușcat la ambele picioare sub poala pădurii, într-o văiugă adâncă, lângă un sat, la Mărăști, a fost luat prizonier de austrieci, a murit la Viena. Și-a fost aruncat într-o groapă comună, care astăzi nici nu se mai cunoaște. -2 În 1967, când se împlineau 50 de ani de la luptele de la Mărăști-Mărășești-Oituz, s-a întâmplat să merg cu studenții într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
1977, adică peste numai 3 ani, țara dumneavoastră va împlini și sărbători o sută de ani de când statul român începător, Moldova și Țara Românească și-a proclamat independența de sub Poarta Otomană și 59 de ani, de când s-au eliberat de sub austrieci, ruși și unguri, celelalte provincii ale României întregite la 1918 Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banatul... Așa-i? Da, stimată doamnă. Exact. Știu că aveți și azi încă, unele teritorii incluse la U.R.S.S., jumătate din Moldova, Basarabia cum i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
celebra sa revistă "Șezătoarea" (1892-1929), Aurel Diaconovici, inginerul hotarnic, șef al județului, Vasile Ciurea, profesor de științe naturale la gimnaziul "Alecu Donici" au lansat un apel către populație, spre a strânge piese cu valoare istorică "pentru un muzeu regional". De când austriecii ocupaseră (în 1774) și anexaseră (în 1775) nordul moldav, inclusiv Suceava, românii înființaseră aici, la granița vremelnică a Imperiului Habsburgic, un nou ținut (devenit județ după reformele lui Cuza) Suceava, cu capitala la Fălticeni. Deci, o unitate administrativă, fără Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la urmașii acestuia, Maria, fiica sa și profesorul Mihai Cărăușu, ginere, obiectele, biblioteca, manuscrisele sale, iar în 1974 s-a inaugurat Fondul Memorial-Documentar "Simeon Florea Marian" cu reviste de epocă, albume, fotografii, instrumente prețioase de informare pentru istoria Bucovinei sub austrieci. Acestor comori li s-au adăugat în anii premergători reorganizării și modernizării muzeului achiziții și donații de cărți, reviste, documente, fotografii, manuscrise de la numeroși fii ai Bucovinei care se refugiaseră după 1944 în diferite colțuri ale țării și care, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și prin Ambasada sa din România, Ministerul Francez de Externe a finanțat tipărirea și răspândirea ei în spațiile ambelor țări de sorginte latină. Reconstituind istoria acestei familii, autorul a găsit printre Cazabani, înrudiți prin ani și ani, și "italieni, englezi, austrieci, stabiliți pentru totdeauna pe pământul țării și devenind români prin căsătoria cu autohtonii". Dincolo de aspectul precumpănitor documentar, captivant și antrenant al cărții, autorul e prezent în fiecare pagină, conducându-ne binevoitor și erudit, obligându-ne la un tainic și intim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
inițial Moldova, după numele apei din preajmă. Și că numele Baia i s-ar fi dat după invazia tătarilor. Și cu acest nume s-a păstrat până azi! La această dată, în 1959, Câmpulungul care primea statutul de târg, sub austrieci, la 1795 avea circa 7-8 mii de locuitori. Se întindea, de-a lungul Moldovei, pe o parte și pe alta, pe o lungime de circa 9 km. Era străjuit pe ambele laturi, din față și din spate, de munți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de minoritari germani din statele răsăritene ale Europei. Sesizând perspectivele actuale și viitoare ale difuzării și acceptării acestui mit, Jaques Le Rider constata falsitatea caracterului său progresist, scriind că, de pildă, în cazul a două teritorii ocupate și anexate de austrieci, Galiția și Bucovina, din ceea ce fusese anterior un teritoriu polonez și, cel de-al doilea, românesc, au ajuns în cadrul imperiului habsburgic, în ajunul Primului Război Mondial, "două provincii fără nici o altă identitate istorică, geografică, spirituală decât aceea în întregime creată, ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]