2,138 matches
-
Există păreri conform cărora discursul de ficțiune nu poate fi recunoscut după niște caracteristici clare, de ordin sintactic sau semantic. Aceste păreri se întemeiază pe ipoteza că discursul de ficțiune este construit ca simulare a discursului factual. După opinia unora, autobiografia ficțională, de exemplu, ar fi construită prin "imitarea" autobiografiei reale. Philippe Lejeune a demonstrat, dimpotrivă, că ficțiunea autobiografică este centrată pe experiența personajului, iar în autobiografia factuală important este naratorul. Începând cu secolul al XIX-lea, prin utilizarea din ce în ce mai răspândită
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fi recunoscut după niște caracteristici clare, de ordin sintactic sau semantic. Aceste păreri se întemeiază pe ipoteza că discursul de ficțiune este construit ca simulare a discursului factual. După opinia unora, autobiografia ficțională, de exemplu, ar fi construită prin "imitarea" autobiografiei reale. Philippe Lejeune a demonstrat, dimpotrivă, că ficțiunea autobiografică este centrată pe experiența personajului, iar în autobiografia factuală important este naratorul. Începând cu secolul al XIX-lea, prin utilizarea din ce în ce mai răspândită a focalizării interne în povestirea la persoana a treia
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că discursul de ficțiune este construit ca simulare a discursului factual. După opinia unora, autobiografia ficțională, de exemplu, ar fi construită prin "imitarea" autobiografiei reale. Philippe Lejeune a demonstrat, dimpotrivă, că ficțiunea autobiografică este centrată pe experiența personajului, iar în autobiografia factuală important este naratorul. Începând cu secolul al XIX-lea, prin utilizarea din ce în ce mai răspândită a focalizării interne în povestirea la persoana a treia, aceasta s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, astfel încât ficțiunea heterodiegetică modernă a dobândit un statut
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cititor un dublu angajament care nu are nici un echivalent în lectura povestirii factuale. O parte importantă a plăcerii estetice pe care o procură lectura unui roman provine exact din interacțiunea celor două perspective adoptate simultan de cititor. 1.2.2. Autobiografii sau memorii? Teoriile formaliste și structuraliste, afirmate în secolul al XX-lea, susțineau caracterul autonom al literaturii față de realitate, referent sau lume, în formulări devenite celebre, cum este sintagma "moartea autorului". Aceste teorii nu se mai justifică în cazul literaturii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pactul autobiografic. De asemenea, într-o scriere concentraționară poate exista și un "eu dublu", romanesc și autobiografic. Dezideratul exprimării adevărului de către toți autorii de literatură concentraționară este echivalent, de fapt, cu asumarea pactului autobiografic (referențial). Ceea ce apropie literatura concentraționară de autobiografie este acțiunea de rememorare, pe care se bazează ambele categorii de scrieri. Are loc o reconstrucție a evenimentelor, pornind din prezent, important fiind raportul între ceea ce este povestit și referentul real, pe care scriitorul îl elaborează și îl întreține, iar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă, care nu poate fi asimilată celorlalte categorii deja consacrate (jurnal intim, autobiografie, memorii). Poate că, dintre acestea, scrierile concentraționare s-ar apropia în cea mai mare măsură de memorii. Memorialistul se vrea apropiat de istoric, dar nu garantează obiectivitatea propriei istorii. Este un martor sau un actor al unor evenimente publice, care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este similar, însă autorul de literatură concentraționară nu este un simplu martor, ci unul care face parte din istorie într-un mod dureros. Suferința lui, transpusă în literatură, modifică inevitabil tonul și forma acesteia. Nici încadrarea scrierilor concentraționare în categoria autobiografiei nu este satisfăcătoare. Această asimilare nu ia în calcul nici detaliul trăsăturilor definitorii ale autobiografiei, nici valoarea specifică a elementelor autobiografice în povestirile experienței concentraționare. Philippe Lejeune precizează că putem vorbi cu adevărat despre autobiografie atâta timp cât persoana reală care povestește
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
face parte din istorie într-un mod dureros. Suferința lui, transpusă în literatură, modifică inevitabil tonul și forma acesteia. Nici încadrarea scrierilor concentraționare în categoria autobiografiei nu este satisfăcătoare. Această asimilare nu ia în calcul nici detaliul trăsăturilor definitorii ale autobiografiei, nici valoarea specifică a elementelor autobiografice în povestirile experienței concentraționare. Philippe Lejeune precizează că putem vorbi cu adevărat despre autobiografie atâta timp cât persoana reală care povestește despre propria existență pune accentul pe viața sa și pe istoria personalității sale. Or, ceea ce
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
încadrarea scrierilor concentraționare în categoria autobiografiei nu este satisfăcătoare. Această asimilare nu ia în calcul nici detaliul trăsăturilor definitorii ale autobiografiei, nici valoarea specifică a elementelor autobiografice în povestirile experienței concentraționare. Philippe Lejeune precizează că putem vorbi cu adevărat despre autobiografie atâta timp cât persoana reală care povestește despre propria existență pune accentul pe viața sa și pe istoria personalității sale. Or, ceea ce motivează scriitura textelor despre lagăre nu este sinele, ci necesitatea de a transmite fapte istorice incredibile sau o experiență colectivă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
istorică) și experiența personală a autorului, iar dintre acestea primează latura colectivă. Tocmai dimensiunea colectivă a eului, care, în lagăr, este ultima etapă înainte de anonimat, conferă specificitate acestui gen de operă. Așadar, literatura concentraționară nu se circumscrie nici memoriilor, nici autobiografiei, nici jurnalului intim, nici unei forme de istorie a propriei personalități (toate acestea izvorând din experiența personală). Stranietatea absolută a experienței simultan individuale și colective formează, în viziunea L. Jurgenson, "indicibilul realului concentraționar"66. Însă "indicibilul" este dat, spune autoarea excelentei
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dată, contractul de lectură este decisiv, Philippe Lejeune distinge trei variante de texte. Cele mai numeroase sunt textele ficționale, în cazul cărora lectura este independentă de ceea ce știe cititorul despre scriitor. În ce privește ficțiunea autobiografică, lectura este ambiguă, iar în cazul autobiografiei lectura referențială și atitudinea comunicativă se combină 271. Pe baza acestei clasificări, putem afirma că aproape toate textele literare soljenițiene sunt ficțiuni autobiografice, în virtutea caracterului ambiguu al identificării naratorului sau personajului cu autorul. Într-o autobiografie, ce rezultă în urma unui
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ambiguă, iar în cazul autobiografiei lectura referențială și atitudinea comunicativă se combină 271. Pe baza acestei clasificări, putem afirma că aproape toate textele literare soljenițiene sunt ficțiuni autobiografice, în virtutea caracterului ambiguu al identificării naratorului sau personajului cu autorul. Într-o autobiografie, ce rezultă în urma unui pact autobiografic, această identificare se face sub aspect onomastic. Ficțiunea autobiografică, dimpotrivă, presupune un "pact romanesc"272 și o politică ambiguă de identificare a eroului cu autorul, ceea ce înseamnă că textul sugerează confundarea lor, dar distribuie
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în exil, fapt pentru care se confruntă cu dificultatea de a-și găsi un loc de muncă și de a se reintegra în societate în aceste condiții. Deja a fost depășită ideea că singurul criteriu de distincție între ficțiune și autobiografie este identitatea onomastică, ce reprezintă un element static. Ph. Gasparini susține că analiza trebuie să meargă mai departe, spre dinamica identității și să se studieze în ce fel romancierul autobiograf sugerează o analogie între construcția propriei identități și cea a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
însăși a narațiunii"282. (trad. a.) Din punct de vedere naratologic, nimic nu permite să se facă distincția între o povestire ficțională la persoana întâi și o povestire autobiografică. Diferența nu ține decât de statutul celui care spune "eu". În autobiografie, "eu" este un locutor real. El este recunoscut ca atare grație unui pact autobiografic care asigură, pe copertă sau la începutul textului, identitatea autorului, a naratorului și a personajului. Această identitate este cea a numelui propriu. De vreme ce pactul autobiografic presupune
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
termeni personali, spontan și adăugând oricât de multe detalii. Rezultatul acestui demers este un document mai lung și mai bogat decât interviul prin chestionar, dar rezultatele obținute sunt mai puțin generalizabile. Poveștile de viață (care pot ajunge până la stadiul de autobiografie) merg și mai în profunzime. Ele constituie o adevărată anamneză, adică explorarea trecutului unei peroane în ordine cronologică. Acestea permit localizarea genezei valorilor, localizarea valorilor în cadrul evoluției, urmărirea schimbărilor și a cauzelor acestor schimbări. Abordarea cantitativă Ideea care stă la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
dacă Îi Învățați să scrie și să citească, acest lucru le va prinde foarte bine În școala primară, iar noi vom munci mai puțin În acea perioadă decât se obișnuiește››”. 1. Din nefericire dr. Maria Montessori nu a lăsat o autobiografie. Cea mai mare parte a muncii publicate sub numele ei se compune din lecțiile predate În timpul Congresului Internațional Montessori și cursurile de instruire pentru educatori care au avut loc În Europa și În India Între anii 1919 și 1949. În
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
inadecvată a literaturii mimetic-autenticiste. Mihail Sebastian, spre exemplu, reproșa cărții stilul de "eseu psihologic" și construcția "total defectuoasă", iar criticului-prozator "neputința de a crea oameni"10 (de parcă Lovinescu ar fi mizat pe asemenea lucru!), pe când Șerban Cioculescu vorbea despre "o autobiografie ușor trucată", unde interesante ar fi doar unele scene din copilărie, cu raportări "la pitorescul local și la psihologia deficienței virile". De aici și concluzia, de-a dreptul răutăcioasă, că Lovinescu dorea să fie "un povestitor, ca Sadoveanu", fără a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
confesivă și de a fi inserat rudimente epice"13. În jurul acestor aprecieri negative au gravitat, în genere, majoritatea comentariilor. Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului, mai mult decât un simplu "roman", și anume: "o autobiografie romanțată (s.n.), un document psihologic de o covârșitoare importanță, o subtilă analiză introspectivă, o poetică evocare a peisagiului natal, a copilăriei și adolescenții, o integrare afectivă în tradiția etnică, un testament sufletesc și un mare capitol, alternând între ficțiune și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al operei și atrage atenția asupra caracterului de "autobiografie spirituală" al nuvelei Sărmanul Dionis (oare nu tot o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui literară?), referindu-se apoi la acuitatea analizei psihologice din celelalte proze (îndeosebi din Cezara). Altminteri, interpretarea lui Ibrăileanu se revendică de la aceleași
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al operei și atrage atenția asupra caracterului de "autobiografie spirituală" al nuvelei Sărmanul Dionis (oare nu tot o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui literară?), referindu-se apoi la acuitatea analizei psihologice din celelalte proze (îndeosebi din Cezara). Altminteri, interpretarea lui Ibrăileanu se revendică de la aceleași premize psihologiste, potrivit cărora "farmecul inefabil" al lirismului eminescian se cuvine detectat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prescrie unitatea psihologică dintre autor și personajul său (mai ales, am reținut 96, atunci când e vorba de literatura scrisă de critici să nu uităm că și Thibaudet, critic cu care Lovinescu are multe afinități, definea romanul în termeni asemănători, ca "autobiografie a posibilului"!). După exorcizarea demonului burghez ce reclamă împăcarea resemnată cu sine și cu lumea din jur, în episoadele succesive ale ciclului "autobiografic", personalitatea lovinesciană își va fi căutat la un moment dat, compensativ, și un analogon simbolic, ideal, cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o creație voit "obiectivă", "cronică de familie ce anticipează Scrinul negru sau Lunatecii", ilustrând deci, am spus, un gen de proză deja existent 226). Oricum, originalitatea prozatorului, atâta câtă este, e de găsit tot în formula romanului-melodramă, cu rădăcini în autobiografie. Lipsiți de înțelegere pentru o poetică de acest gen, exegeții literaturii lui Lovinescu au sancționat aceleași "defecte" și în romanele eminesciene, și în cele de inspirație așa-zis "autobiografică": ca operă memorialistică, un roman precum Bizu dezamăgește din cauza clișeelor "sămănătoriste
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în societate. Deci, o lume mai pestriță decât o prezintă romanele românești și cu atât mai mult studiile sociologice, în măsura care a existat sociologie. Și nu a prea existat. S. A.: Nu prea. Dar am văzut după 1989 mai multe autobiografii, memorii, mărturii, romane cu ajutorul cărora cineva, dacă ar înțelege dinamica stalinismului românesc, ar putea reconstrui maniera aproape eroică în care clasele mijlocii și superioare românești antebelice au reușit, în ciuda prigoanei, să salveze și chiar să continue o anumită tradiție culturală
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
pentru că istoria impunea alte figuri ale morții"354, spune autoarea în La apa Vavilonului, volum de memorii scrise cu un ritm propriu, aflat într-o permanentă intensificare. Memoriile recompun un destin frământat, nu al unui om, ci al unei societăți: autobiografia se anulează dacă subiectul nu este autorul, ci protagoniștii unor întâmplări la care a asistat naratorul-martor. Valoarea de document ce poate fi cercetat este recunoscută de autoarea care râvnește punerea la zi a trecutului, deoarece este o condiție esențială a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
propunând atât o expunere biografică cât și o autoanaliză. Textele nu sunt scrise spontan, în imediata apropiere a evenimentelor, ci reprezintă o reconstituire a timpului ghidată de note, de scrisori, de pagini scrise întâmplător și judecate apoi cu luciditate. "Majoritatea autobiografiilor se nasc din impulsul creator, ficțional deci, de a selecționa numai acele evenimente și experiențe din viața unui scriitor care pot alcătui un tipar bine structurat. Este posibil ca tiparul rezultat să întreacă în dimensiuni pe cel cu care a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]