KorAP: Find »[drukola/base=automat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...108 >

2,690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

nu aceștia îl îngrijorează pe Marius ci prezența a doi tipi masivi, cu alură de gladiatori, în costume negre și pălării de fetru trase pe ochi. Se apropie cu siguranța celor care știu unde trebuie să ajungă. În mâini leagănă automate nemțești. În nici un caz nu sunt clienți veniți după fete. Marius închide ușa iute, învârte cheia în broască și proptește un scaun în clanță. Ajunși în fața camerei Ricăi cei doi se privesc o clipă, apoi izbesc puternic cu picioarele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
silă, se execută. La fel și șeful lui. Armele cad cu zgomot înfundat pe podea, la picioarele lor. Vă întoarceți încet și trimiteți pușcoacele către noi! Și fără figuri, am aici un trăgaci foarte sensibil. Cu vârful pantofului, Gaie împinge automatele. Kohler culege unul dintre pistoalele mitralieră, îl pune la spate, apoi întinde mâna după celălalt. În aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os și zdrențe din creierii lui. Tirul precis desenase pe pieptul lui Gaie un colan de găuri roșii. Sângele se revarsă abundent, ca apa prin jgheaburi după ploaie. Scheisse!109 Manfred aruncă automatul gol și aduce în față pe celălalt. Arată cu degetul micul Derringer căzut la podea. De unde naiba să știu că ascunde un pistolet în mânecă? Îi cunoști? Nu i-am văzut în viața mea. Hm, trebuia să-mi închipui că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de rictusul morții chipul cerșetorului care făcuse pe-a orbul. Sărind treptele două câte două, amândoi coboară scara interioară către ușa principală. Ajunși afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
apoi apasă accelerația până aproape să intre cu pedala în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada șerpuitoare, îngustă, mărginită de gardurile din lemn ale unor case scunde și dughene cu obloanele trase. Manfred scoate automatul pe fereastră și apasă pe trăgaci pentru o rafală scurtă, fără efect. Ar fi fost și greu să nimerească ceva cu toate mișcările haotice la care sunt obligați să le facă. În scrâșnetul cauciucurilor exploatate fără milă, Marius pătrunde brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
ăștia. O scurtă pauză urmează vorbelor lui, ca imediat oglinda laterală stânga să zboare în bucăți în timp ce geamul din spate explodează cu zgomot puternic, aruncând cioburile în interior. Un geamăt surd de durere îi scapă printre buze lui Manfred. Scapă automatul din mână. Ești rănit? Așa se pare, dar nu-i momentul pentru îngrijiri medicale ... Tu? Sunt în regulă! Bine. Dă-i bice! Marius calcă și mai tare accelerația, storcând toată viteza din mașină. În vuietul infernal al motorului ambalat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
doi inși înarmați cu arme automate. Se opresc la câțiva metri și calmi, ca la un stand de tir, încep să tragă. Sub efectul impactului puternic al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E gol. Îl aruncă ca pe un lucru nefolositor. Calm, scoate surdina de la pistol. Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să fie eficient, un foc de armă automată trebuie executat în serii scurte și dese. Spre satisfacția lui, tipii din față habar nu au de acest amănunt. Cu automatele setate la cadență maximă, trag fără întrerupere, părând ferm hotărâți să golească cât mai repede magazia armelor. La un moment dat vor trebui să alimenteze pistoalele-mitralieră și atunci, răstimpul de câteva secunde îi va oferi posibilitatea lui Marius să riposteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Darie continuă să stea întins pe spate câteva clipe. În sfârșit se ridică și sprijinit în cot privește mogâldeața ghemuită într-o poziție nefirească. Este pentru prima dată când vede de aproape pe cel căruia îi curmase viața. Adevărat, îndreptase automatul către inamic și asta nu o dată, dar erau departe. Nu știa dacă gloanțele lui nimeriseră într-adevăr pe cineva. Acum, are în față omul ucis de el. Dacă acestui ins undeva i-ar fi fost scris să trăiască 90 sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Face cu ochiul lui Nicky și zâmbește. Sigur îmi vor fi de folos atunci când voi bate la poarta Atotputernicului, o să-mi ușureze puțin din păcate. Cu gesturi lente, se încheie la nasturii mantalei lungi și, înainte să iasă, își aruncă automatul pe umăr. Afară, pentru câteva clipe, privește cerul negru ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după gât. Primise raportul pierderilor. Din fericire, printre victime nu se află nici unul dintre artileriștii lui care deja încep să-și facă de lucru pe lângă tunuri. Capul îl doare îngrozitor, iar mâna rănita nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
să le plaseze cu efect maxim în folosul lui. De atunci nimeni nu a mai auzit de el până când a revenit odată cu Divizia "Tudor Vladimirescu", înțolit în uniformă de ofițer politic rus. Privește la el cum începe să agite războinic automatul, în timp ce povestește unui grup mic de soldați cum a lichidat el singur mai mulți nemți. Cum nimeni nu-i dă nici o atenție se retrage precaut în beznă. Carol tușește scurt. Privește jenat către locotenent. Cam tare ... Niciodată nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
școală. Are ferestrele sparte, dar zidurile sunt întregi. Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat pe o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora dintre ei vor dispare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
o sută de metri în față, stânca i se înfățișează imensă, inaccesibilă, înaltă de cel puțin 25 de metri. De acolo pornește asupra lor o grindină de foc și moarte. Un moment companiile regimentului par copleșite de focul viu al automatelor și mitralierelor. La naiba, ăștia pot arunca și cu pietre în noi, nu mai trebuie să-și strice muniția." Privește către stânga, acolo unde plutonul lui Felix trebuie să facă mișcarea de învăluire. Îl zărește și pe el. Se vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
așteaptă cu ochii țintă la el. Face un semn scurt din cap apoi revine la observarea terenului. Asaltul, minuțios organizat, se declanșează instantaneu. Fulgere albastre și portocalii țâșnesc din armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează prin explozii asurzitoare locul impactului. Partizanii răspund cu focuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
apropiindu-se din ce în ce mai repede. Trei partizani ies în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră. Un soldat german scăpă automatul și duce mâna la gât, de unde țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța și fără să țină seama de gloanțele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de cine știe ce surpriză. Cred că mare parte din efectiv a fost evacuat odată cu transporturile de materiale. Și apoi, liniile noastre sunt cam departe, am fi ultimii la care se gândesc că pot apare aici. Acum ascultă. Lași patru oameni cu automate și grenade afară. Sigur vor fi mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
strigăt de durere: Ajutooooor! Infirmier! Ajutooooor! Darie se oprește lângă rănitului care se zbate și țipă. Îi spune ceva care se pierde în vacarmul luptei. Un braț înarmat cu un pumnal se ridică deasupra sublocotenentului. De sus, Klein trage cu automatul către Novăceanu. Rafala mușcă din tencuiala pereților și se oprește în trupul atacatorului. Darie se aruncă pe o parte. Chircit la podea, clipește speriat și confuz. Vede trupul neamțului căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
moarte înseamnă până la urmă. Domnule, mă bucur că intervenția noastră va scăpat de soarta neplăcută pe care sigur ai fi avut-o în prizonierat. Din păcate sunt într-o situație critică care nu-mi permite decât să vă ofer un automat cu muniție și dorința sinceră să găsiți o breșă prin care să răzbateți către o zona liberă. Misiunea noastră este să menținem acest obiectiv până ce trupele române înaintează și ajung la noi. Orice se poate întâmpla în acest răstimp deoarece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
ore plecarea. Trebuie să ajungă la băieții ăia cât mai repede, indiferent de ceea ce întâlnesc pe drum. XI Așezat pe pervazul unei ferestre de la etaj, Marius admiră răsăritul. Se anunță o zi frumoasă. E liniște. O liniște desăvârșită. Fără greutatea automatului agățat de umăr, ar fi avut senzația că este un turist pornit într-o excursie lungă care-și îngăduie un mic popas la o cabană, în față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
are toate armele îndreptate numai spre tine. Este destul ca pe unul să-l lase nervii și să apese trăgaciul, că toți vor începe să tragă pierzând eficacitatea maximă a focului pe care și-o dorește. În timp ce își ține patul automatului lipit de obrajii care ard, în speranța că poate să-i răcorească, spionează din spatele ferestrei baricadate înaintarea vertiginoasă a nemților ce seamănă cu valul unei mări furtunoase în fața căruia apărătorii par a nu avea nici o șansă. Sunt foarte aproape, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup de soldați germani care transportă o mitralieră. Apasă pe trăgaci. Doi cad, dar al treilea scapă și în spatele unei ridicături de pământ începe să împroaște clădirea cu rafale bine țintite. Câteva vaiete scurte se aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]