1,085 matches
-
o greutate totală de 250 tone, o lungime de peste 30 m și pot atinge viteza de 145 km/h. Sunt utilizate pentru linia dificila Omaha - Ogden, pentru care se folosesc și trei locomotive pentru o garnitură. În perioada interbelică, cele mai multe automotoare Diesel pentru viteze mari s-au construit în SUA, Germania, Franța, Olanda. In Germania, primul tren automotor aerodinamic a fost construit în perioada 1931 - 1932 ca rezultat al colaborării firmelor "Wumag", "Maybach" și SSW ("Siemens - Schuckert - Werke"), astfel că pe
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
km/h. Sunt utilizate pentru linia dificila Omaha - Ogden, pentru care se folosesc și trei locomotive pentru o garnitură. În perioada interbelică, cele mai multe automotoare Diesel pentru viteze mari s-au construit în SUA, Germania, Franța, Olanda. In Germania, primul tren automotor aerodinamic a fost construit în perioada 1931 - 1932 ca rezultat al colaborării firmelor "Wumag", "Maybach" și SSW ("Siemens - Schuckert - Werke"), astfel că pe 15 mai 1933 automotorul cu tracțiune Diesel-electrică, denumit "Der Fliegende Hamburger" ("Hamburghezul zburător"), a fost dat în
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
mari s-au construit în SUA, Germania, Franța, Olanda. In Germania, primul tren automotor aerodinamic a fost construit în perioada 1931 - 1932 ca rezultat al colaborării firmelor "Wumag", "Maybach" și SSW ("Siemens - Schuckert - Werke"), astfel că pe 15 mai 1933 automotorul cu tracțiune Diesel-electrică, denumit "Der Fliegende Hamburger" ("Hamburghezul zburător"), a fost dat în exploatare pe traseul Berlin - Hamburg (277 km). Acesta conținea doua vagoane, fiecare înzestrat cu un motor de 410 CP. Distanța dintre cele doua mari orașe era strabătută
Istoria tranSportului feroviar () [Corola-website/Science/313702_a_315031]
-
cu ardere internă se situează la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai întâi au fost experimentate motoarele cu aprindere prin scânteie, de tipul celor folosite de germanul Gottlieb Daimler (1834 - 1900) la primele sale automobile, care au fost extinse la automotoare și tramvaie. În 1888, un tramvai echipat cu motor cu explozie cu petrol - de tip Daimler - a fost introdus experimental în circulație la Cannstadt (lângă Stuttgart). Prima locomotivă propulsată de un motor cu explozie a fost realizată în 1901 de
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
în 1925 în Anglia. Primele demonstrații publice au avut loc la 30 iunie 1925, an în care au avut loc în Anglia mari serbări prilejuite de comemorarea a 100 de ani de la inaugurarea liniei Stockton - Darlington. În Germania, primul tren automotor aerodinamic de mare viteză cu tracțiune Diesel-electrică, a fost construit în 1931 - 1932 de firmele "Wumag", "Maybach" și "Siemens-Schuckert-Werke" ("S.S.W."). Automotorul german, denumit "Der fliegende Hamburger" ("Hamburghezul zburător"), a fost introdus în exploatare comercială la 15 mai 1933, pe
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
mari serbări prilejuite de comemorarea a 100 de ani de la inaugurarea liniei Stockton - Darlington. În Germania, primul tren automotor aerodinamic de mare viteză cu tracțiune Diesel-electrică, a fost construit în 1931 - 1932 de firmele "Wumag", "Maybach" și "Siemens-Schuckert-Werke" ("S.S.W."). Automotorul german, denumit "Der fliegende Hamburger" ("Hamburghezul zburător"), a fost introdus în exploatare comercială la 15 mai 1933, pe traseul Berlin - Hamburg (277 km). Puterea totală era de 820 CP, iar viteza maximă de 160 km/h. Succesul obținut de primul
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
de transport, obținându-se viteze tot mai mari. Astfel, în timpul probelor efectuate la 17 ianuarie 1936, între stațiile Ludwigslust și Wittenberge s-a atins 203 km/h, un nou record mondial de viteză al tracțiunii Diesel-electrice. În Olanda, primele trenuri automotoare cu tracțiune Diesel-electrică au fost introduse între 1933 - 1934. Aceste trenuri, denumite "Flying Dutchman" ("Olandezul zburător") aveau o putere totală de 820 CP și atingeau o viteză maximă de 140 km/h. În Franța, primele astfel de trenuri au fost
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
în iulie 1934, pe traseul Paris - Lille. Denumite "Trains Automoteurs Rapides" ("T.A.R."), acestea aveau 820 CP și atingeau o viteză maximă de 150 km/h (în regim comercial doar 103 km/h). Această viteză a fost depășită de automotorul tip Bugatti care, la 12 ianuarie 1935, a parcurs traseul Paris - Strasbourg cu o viteză medie de 130 km/h. Primul tren aerodinamic american, denumit "Burlington Route" a fost introdus în circulație în 1934, pe liniile companiei "Chicago Burlington & Quincy
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
O alta inovație introdusă, în perioada 1930 - 1935, în construcția locomotivelor Diesel, este supraalimentarea. Aceasta a condus la creșterea puterii și la apariția locomotivelor de mare putere: În 1934 a început, la uzinele "Malaxa" (București) și "Astra" (Arad), construcția primelor automotoare Diesel românești (CFR clasa 77). La 30 iunie 1925 s-au realizat primele demonstrații publice ale locomotivei acționate prin intermediul convertizorului de cuplu inventat de Gogu Constantinescu. Administrația CFR a comandat în 1936 la firma "Sulzer A.G. - Winterthur" cea mai puternică
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
la 15 octombrie 1902. Alimentarea se realiza prin două fire aeriene, a treia fază fiind cuplată la calea de rulare. Tensiunea era de 3,4 kV iar frecvența de 15 Hz. Materialul rulant motor se compunea din locomotive electrice și automotoare electrice. Locomotivele electrice, construite in 1902, erau prevăzute cu patru motoare cu o putere de 440 kW si atingeau 35 km/h. Automotoarele aveau aceeași putere, în schimb puteau atinge 60 km/h. În 1904, firma "Ganz" a realizat un
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
3,4 kV iar frecvența de 15 Hz. Materialul rulant motor se compunea din locomotive electrice și automotoare electrice. Locomotivele electrice, construite in 1902, erau prevăzute cu patru motoare cu o putere de 440 kW si atingeau 35 km/h. Automotoarele aveau aceeași putere, în schimb puteau atinge 60 km/h. În 1904, firma "Ganz" a realizat un nou model de locomotivă electrică pentru "Valtellina". Aceasta avea 600 kW și putea atinge o viteza mai mare: 70 km/h. Sistemul trifazat
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
rețeaua feroviară de curent alternativ trifazat din Italia a fost înlocuită cu sistemul de curent continuu de 3 kV. În Germania, rezultate spectaculoase s-au obținut pe linia experimentală Marienfelde - Zossen (lângă Berlin), unde s-a utilizat un tren electric automotor realizat de "Siemens & Halske" și "A.E.G.". Spre deosebire de situațiile anterioare, unde a treia fază o constituiau șinele, la această cale ferată linia de contact era alcătuită din trei fire amplasate la nivele diferite. La 27 octombrie 1903, această ramă electrică
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
epoci, pentru tracțiunea feroviară clasică. Recordul a fost modificat la 331 km/h, la 28 martie și 29 martie 1955 de locomotivele C.C.-7107 si B.B.-9004. Acest ultim record mondial s-a menținut până la 26 februarie 1981, când trenul automotor francez T.G.V. atinge 380 km/h. Acest sistem de alimentare, mai ales cu varianta standard cu tensiunea 15 kV și frecvența 16,66 Hz, este utilizat și astăzi în Elveția, Austria, Germania, Norvegia, Suedia și SUA. Substațiile de tracțiune efectuează
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
introduse, pe liniile companiei "Great Northern R.R.", primele locomotive moniofazate americane cu aderență totală. Aveau formula osiilor Bo-Do-Bo-Do și proporții impresionante: greutate totală de 320 tf și putere 3677 kW (5.000 CP). O altă realizare importantă o constituie trenurile automotoare de mare viteză, "Metroliners", exploatate pe linia New York - Washington. Acest traseu este parcurs cu o viteză medie de peste 100 km/h (maxima depășind 170 km/h) iar, mai recent, viteza de exploatare a depășit 200 km/h. Acest sisteme are
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Tohoku - Shinkansen, se atinge viteza maximă de 319 km/h. În perioada anilor 1960 și Franța preia acest concept al liniilor de mare viteză și începe realizarea celebrei rețele TGV ("train à grande vitesse"). La 26 februarie 1981 , trenul electric automotor francez TGV atinge pe linia Paris - Lyon viteza record de 380 km/h Era vorba de o ramă automotoare electrică experimentala TGV-016. Aceasta era formată din cinci vagoane, avea o lungime de 144 m și o greutate de 307 tf
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
al liniilor de mare viteză și începe realizarea celebrei rețele TGV ("train à grande vitesse"). La 26 februarie 1981 , trenul electric automotor francez TGV atinge pe linia Paris - Lyon viteza record de 380 km/h Era vorba de o ramă automotoare electrică experimentala TGV-016. Aceasta era formată din cinci vagoane, avea o lungime de 144 m și o greutate de 307 tf. Tracțiunea se realiza prin intermediul a 12 electromotoare, fiecare având o putere de 537,5 kW. Explorarea unui nou domeniu
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Pasul Tihuța. Cel mai înalt punct al traseului s-a aflat la 1.145 metri înălțime. La 15 august 1915 s-a pus în folosință noua cale ferată. Pe tronsonul cu pantă mare de la Tiha Bârgăului către Dornișoara au circulat automotoare alimentate cu curent electric produs prin arderea benzinei. Aceste automotoare au avut o putere de 150 CP. Fiecare tren era format din patru sau cinci vagoane și avea o capacitate de transport de la 30 la 50 de tone. De la Prundu
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
aflat la 1.145 metri înălțime. La 15 august 1915 s-a pus în folosință noua cale ferată. Pe tronsonul cu pantă mare de la Tiha Bârgăului către Dornișoara au circulat automotoare alimentate cu curent electric produs prin arderea benzinei. Aceste automotoare au avut o putere de 150 CP. Fiecare tren era format din patru sau cinci vagoane și avea o capacitate de transport de la 30 la 50 de tone. De la Prundu Bârgăului la Tiha Bârgăului, precum și de la Dornișoara la Vatra Dornei
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
de marfă. În același timp, a început elaborarea de planuri detaliate pentru o cale de trecere permanentă a Carpaților între Ilva Mica și Vatra Dornei. La scurt timp înainte de sfârșitul războiului (n octombrie 1918), traseul a fost dotat cu 7 automotoare și 92 vagoane. Situația s-a schimbat odată cu dezmembrarea Austro-Ungariei, în octombrie-noiembrie 1918. Atât Bucovina, cât și Transilvania, s-au unit cu România. Înainte de aceasta, atât traseul, cât și locomotivele și vagoanele au fost distruse de austrieci și de maghiari
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
construit o o linie provizorie de cale ferată de la Prundu Bârgăului până la Dorna Vatra, fără a realiza poduri mari și tunele. Din cauza pantelor mari, de până la 8%, pe acest traseu au putut circula numai și ar putea fi navigat numai automotoare și vagoane-platformă. După război, Transilvania și Bucovina s-au unit cu România. Autoritățile românești au preluat calea ferată provizorie și au planificat, în același timp, să construiască o rută definitivă de transport. Pentru aceasta, ele au folosit planurile austro-ungare din
Calea ferată Ilva Mică–Floreni () [Corola-website/Science/318905_a_320234]
-
1.3. Perturbări importante ale traficului - suspendarea serviciilor de transport feroviar pe o linie principală de cale ferată pentru cel puțin șase ore. 1.4. Tren - unul sau mai multe vehicule feroviare remorcate de una sau mai multe locomotive sau automotoare ori un automotor care circulă singur, rulând sub un anumit număr sau cu o denumire specifică de la un punct fix inițial la un punct fix final, inclusiv o locomotivă ușoară, adică o locomotivă care circulă singură. 1.5. Coliziune de
LEGE nr. 55 din 16 martie 2006(*actualizată*) privind siguranţa feroviară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270357_a_271686]
-
importante ale traficului - suspendarea serviciilor de transport feroviar pe o linie principală de cale ferată pentru cel puțin șase ore. 1.4. Tren - unul sau mai multe vehicule feroviare remorcate de una sau mai multe locomotive sau automotoare ori un automotor care circulă singur, rulând sub un anumit număr sau cu o denumire specifică de la un punct fix inițial la un punct fix final, inclusiv o locomotivă ușoară, adică o locomotivă care circulă singură. 1.5. Coliziune de tren cu vehicul
LEGE nr. 55 din 16 martie 2006(*actualizată*) privind siguranţa feroviară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270357_a_271686]
-
al Comisiei ANEXĂ CUPRINS 1. PARAMETRII DE BAZĂ CORESPUNZĂTORI STI-ULUI PRIVIND "ZGOMOTUL" 1.1. Zgomotul emis de vagoanele de marfă 1.1.1. Descrierea parametrului 1.1.2. Caracteristici care trebuie respectate 1.2. Zgomotul emis de locomotive, unități automotoare cu configurație multiplă și vagoane de călători 1.2.1. Descrierea parametrului 1.2.2. Caracteristici care trebuie respectate 2. PARAMETRII DE BAZĂ CORESPUNZĂTORI STI-ULUI "VAGOANE DE MARFĂ" 2.1. Interfața (de exemplu cuplajul) între vehicule, între garnituri și
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
A) Nivelul presiunii sonore a zgomotului în regim de staționare reprezintă media energetică a tuturor valorilor măsurate în punctele de măsurare, în conformitate cu figura A.1 din anexa A la prEN ISO 3095:2001. 1.2. Zgomotul emis de locomotive, unități automotoare cu configurație multiplă și vagoane de călători 1.2.1. Descrierea parametrului Zgomotul produs de locomotive, unități automotoare cu configurație multiplă și vagoane de călători se împarte în zgomot în regim de staționare, zgomot la pornire și zgomot la deplasare
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]
-
punctele de măsurare, în conformitate cu figura A.1 din anexa A la prEN ISO 3095:2001. 1.2. Zgomotul emis de locomotive, unități automotoare cu configurație multiplă și vagoane de călători 1.2.1. Descrierea parametrului Zgomotul produs de locomotive, unități automotoare cu configurație multiplă și vagoane de călători se împarte în zgomot în regim de staționare, zgomot la pornire și zgomot la deplasare. Zgomotul în regim staționare este puternic influențat de instalațiile auxiliare, și anume de sistemele de răcire, sistemele de
32004D0446-ro () [Corola-website/Law/292410_a_293739]