1,179 matches
-
de celebrul profesor Nae Ionescu, alături de alte tinere speranțe ale noului val literar, își mai vizita fostul coleg de bancă din liceu, depănând amintiri din viața din provincie, din orașul cu salcâmi de unde plecaseră cu mare elan să se facă auziți. Ce-i drept, se vedeau tot mai rar, din cauza ocupațiilor destul de diferite, dar întâlnirile erau atunci și mai savuroase. Și nu glumesc, Cristi, nu îmi mai zice așa. Aproape nimeni nu mă știe de Iosif aici. Păi, suntem între noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
decât tăindu-i de la bază înseși credințele și tradițiile lui ? Suntem în plină criză de valori și e rolul nostru, al celor care au habar și știu să spună pe nume și au și cui să spună, să ne facem auziți. — Domnule Eliade, vă opresc, pentru că m-ați înțeles probabil greșit. Cu siguranță, de fapt, m-ați înțeles greșit. Dumneavoastră considerați că a nu lua cuvântul este egal cu a nu-mi păsa. Or, din contră, îmi pasă de oameni mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt pe propriile picioare, patroane de firme, artiste la fel de îndră- gite ca bărbații, femei de succes în armată, în aviație, în tehnică sau inginerie, dar și pe plan politic, profesând în funcții tot mai importante. Vocile lor se fac din ce în ce mai auzite, încep să fie implicate cât mai mult în mersul socie- tății, iar lupta lor pentru emancipare le aduce în 1938, cu câțiva ani întârziere față de alte țări ale Europei, dreptul la vot. Cristi, prins între generații, simte că nu doar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rostite ca dojană la adresa cuiva. Fusese eliminat din toate. Însă acum se întorsese și am înțeles că exista o altă lume sub cea în care trăiam. Exista ceva dincolo de suprafața lucrurilor. Frunzele din grădină trebuiau greblate. O ceartă secretă, abia auzită, răzbătea dinspre casa soților Allen. Subit m-am gândit: curând vine Crăciunul. De pe scaunul din verandă puteam vedea în bucătăria noastră în care a erupt o lumină strălucitoare la exact șapte dimineața. Urmăream un film într-o limbă străină: Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fie transmis unui auditoriu alolingv. Dacă nu, recursul minimal este sonoritatea, muzicalitatea rostirii despre care vorbesc mai mulți scriitori din colonia noastră multinațională. Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi din viitorul șantier al reconstrucției idiomului originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Scriitorilor. Spunem că nu vom semna declarația, dar aflăm că nici nu este nevoie de așa ceva, se va aproba printr-un vot majoritar, nu avem nici o șansă să schimbăm ceva din conținutul antiglobalist al textului și nici să ne facem auzite rezervele... Constat că majoritatea scriitorilor din Occident nu se implică deloc în discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nevoiți să cercetăm cu amănunțime cărări nebătătorite, departe de căile regale ale compilației. Un carnet de note de drum este de regulă o redactare plină de ciudățenii. Giruetei îi lipsește dialectica: ea se învârte după cum bate vântul lucrurilor văzute și auzite, al bunei sau proastei dispoziții de moment, al unor reverii prea intime uneori pentru a nu fi și indecente. Viciul paradoxului "la cald" sau al observației făcute în trecere este talmeș-balmeșul, acel ceva fără cap și coadă. Voi spune oare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe suprafața mării. Dogma nivelează, cotidianul rezistă. Muftiul din Tyr, șeicul Ali al-Amin a fost cât pe ce să fie ucis atunci când aviația israeliană i-a bombardat casa. Este singura voce a opoziției șiite față de Hezbollah care se mai face auzită. El reprezintă versiunea quietistă și contemplativă a acestei tradiții care nu poate fi redusă, cum s-a întâmplat prea adesea pe la noi, la dimensiunea ei politică și juridică. El vizează transformarea sinelui și nu pe aceea a lumii exterioare. Transpusă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cuceritoare și în reaua-credință naționalistă. Genealogia obligă. Neuronul va învinge mușchii! Era deja acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a forței și a vociferărilor bădărănești auzite adesea în autobuz. Am încercat efectiv un sentiment de fericire intimă retrecând îndărăt podul Allenby (o pasarelă de ciment peste un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care n-are nimic cinematografic în afara numelui), după un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bejeniei spre Oltenia, ajungând în comuna Dioști din fostul județ Romanați, actualmente Olt. Aici am locuit câteva luni, așa că în primăvara anului 1947 am plecat către Moldova în județul Botoșani instalându-ne în satul Dungeni. Deoarece se făceau tot mai auzite zvonurile că vor veni americanii și vor elibera Basarabia, familia mea cu fratele mamei Derevenciuc Constantin și bunicul Bobutac, ne-am mutat cu toții la Mitoc pe malul Prutului pentru a fi mai aproape de “casă” (18 km), atunci când vor veni americanii
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
oprit în loc, rămași fără replică. Ne-am pătruns mai toți de neașteptata sintagmă oameni străini (ciujie liudi). Hai dragii mamei, că se face seară, și apoi aici am ajuns să fim doar niște ciujie liudi. Bucuria zilelor anterioare pălise. Vorbele auzite, spuse de altfel fără rea intenție, încheiau o epocă dar și un destin. Al meu, al nostru și al atâtora asemenea nouă.
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
chiar atunci când discursul pare simplu și limpede. E adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde ți-ar plăcea să te regăsești? Nu cunosc Bucureștiul, nu cred să fi fost acolo de mai mult de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
legată de originea mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la un eseist de tipul lui Pițu, ale cărui subiecte sunt, de vreo 12 ani încoace, cu vagi "devieri", trecutul și viețile altora, auzite și răstălmăcite, împotmolite într-o frază livresc-buruienoasă, ce necesită săptămâni de studiu atent și un set de bip-uri totodată, m-am așteptat la una ca asta încă de pe vremea când scria despre mine că sunt un "geniu"... Mă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai multe rânduri și ultima dată în postfața la antologia din B.P.T. (1996), când scria: „A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită «vocea»“, acel debut convențional, așadar, conținea, chiar și el, elemente de atitudine poetică personalizată, înmulțite și dezvoltate în poeziile din faza următoare, romantică, în cărți precum Răsfrângeri (1966) sau Odihnă în țipăt (1969). Unii consideră poezia sa din această fază
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
popular al poeziei" acestuia. Nu, nu e vorba de asta ripostează molcom Poetul. Poezia mea sper să fie cândva înțeleasă în adevărul ei. Desigur, în ea, în dosul ei, e prezentă conștient, ca rod al unor lecturi îndelungate și al auzitelor, și poate inconștient, rod unor vremuri de plăsmuiri poetice pe care le purtăm în mod natural în noi, marea lecție a poeziei populare [...] poezia de dragoste și poemele de exaltare istorică a neamului, constituie aspectul romantic al experienței mele poetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
teritoriile aflate sub jurisdicția lui pentru ca forțele lor să fie victorioase. Notabilii locali erau însă deosebit de ostili față de cedarea puterii oricăruia dintre ei, nevoind să accepte nici un post guvernamental mai puțin important. Ei erau totodată în măsură să-și facă auzite obiecțiile. Luptele revoluționarilor nu erau purtate de o armată regulată, ci de soldați țărani comandați de liderii locali. Notabilii aveau deci propriile lor gărzi înarmate. Atitudinea lor avea să fie cea de împotrivire față de orice transfer de autoritate unui regim
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la Iași cu produse agricole pe care să le vândă și să poată cumpăra la copii cele de trebuință. De la acea primă vizită la Taxobeni, la mama patriotului Ilie Ilașcu, ne-am întors la Iași copleșiți de cele văzute și auzite. O găsisem singură în casă, fără pic de mâncare, fără lemne pentru foc, fără bani, cu picioarele goale pe cimentul din camere, pentru că nu avea absolut nimic de încălțat. Doamna șcraba i-a dat o pereche de încălțăminte noi. Măicuța
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pătura trasă peste creștet. În ziua aceea, elevul Aciocîrlănoaiei Victor era absent. Locul lui din bancă era gol. Oare ce s-o fi întâmplat?... Pentru a regăsi paradisul pierdut al copilăriei, ar trebui uitate toate imaginile murdare, toate cuvintele triste auzite." (Jean-Paul Sartre) 5. Tentația rușinoasă sau diavolul nu face mănăstire Trebuie să vă mărturisesc vouă potențialilor mei cititori că stratificările sociale se făceau simțite chiar aici, în perimetrul concentraționar din Bumbăcari, unde regimul de viață era identic pentru toți deportații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
planton.... 8 aprilie 2000 AMR 12 Forța de lungă durată a soldatului din orice armată a lumii, "supraviețuirea" sa într-un mediu ostil, nu stat în îndârjire și demnitate, ci în supunere și comiterea actului minim cerut de superiorii ierarhici. Auzită noaptea, pe unul din posturile de radio bucureștene, care populează și poluează universul FM: "a venit acum în studio Vali, profesorul de party..." Proverb istro-român: Banii aduc mulțumirea, mulțumirea produce bucurie, bucuria aduce sărăcia și sărăcia face minte". Peste numai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Acum, când ascult vehemența unor tineri jurnaliști la televizor, spunând că orice declarație pro sau contra înseamnă poliție politică, că legea nu e totuna cu morala și că „societatea trebuie purificată“, nu pot să nu mă gândesc la unele sloganuri auzite demult, în copilăria mea sibiană, când superbii ofițeri germani, în uniformele lor impecabile, aproape că asediaseră Hermannstadt-ul, iar noi, mama și cu mine, tremuram când ieșeam la plimbare pe Corso cu Frau Weiss, proprietăreasa noastră evreică. Pe vremuri, când Madi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
avut puteri miraculoase împotriva bolii. Sus-numitul Romică nu apărea niciodată în persoană. Toate conversațiile cu el aveau loc la telefon și asta întotdeauna în fața mamei. Am uitat să precizez că, din cauza cheagului de sânge, creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și frumoase, numai că tovarășea îi zise numaidecît lui Cristi să dirijeze el. Copiii cîntau în momentul în care Dănuț, nemaisu por tînd o asemenea nedreptate, se ridică în picioare și îi strigă cît putu de tare, ca să se facă auzit : — Da’ de ce să dirijeze Cristi și să nu dirijez EU ? Trebui să repete întrebarea de mai multe ori pînă ce învățătoarea să-l ia în seamă și să-i oprească și pe ceilalți. Ce vrei, dragă ? — Vreau să dirijez și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai vorbesc !) : nu numai perso najele de film se sărutau într-o veselie, dar și colegii mei se lăudau cu extraordinarele lor săruturi, apli cate pe buzele celor mai mișto tipe din școală. Din cînd în cînd, se mai făcea auzită și remarca : „Tipa aia știe să sărute de nu se poate !“. Ei bine, știința aceea era tocmai ce mie îmi lipsea ! Desigur, și în această chestiune practica a fost cea care m-a luminat. Am început, timid, și în ocazii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a făcut fiecare dintre noi la douăzeci de ani, a seduce o modistă”. Așa nu vom explica niciodată nimic. E vulgar și inutil s-o căutăm pe Afrodita prin bordeluri. Frumosul Paris este tot ce poate fi mai contrar părerii auzită cîndva la G. Călinescu după care femeia ar fi fizică, iar bărbatul metafizic. Principalul june prim al antichității grecești, arbitru al frumuseții zeițelor, seamănă adonișilor cu mușchi obosiți și carnea parfumată. Vocația lui e un hedonism de alcov, cu aventuri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
așteptat americanii alături de familia lui și o motivație individul încearcă să răzbune Istoria cumva...) sau Examen (un caz de eroare judiciară pe vremea comunismului). A fost sau n-a fost ? este inspirat de o emisiune reală de televiziune văzută (sau auzită) de regizor prin provincie (Porumboiu însuși este din Vaslui, unde a filmat și filmul). Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii are la bază nenumărate povești, nu doar adevărate, ci chiar autobiografice, ca și Hârtia va fi albastră, de altfel. Iar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]