1,396 matches
-
anul 638 exarhul Eleutherius a numit primul duce de Neapole, care răspundea în fața "strategos"-ului bizantin de Sicilia. La acea vreme, "Ducatus Neapolitanus" controla o arie care corespundea aproximativ actuali provincii Napoli, cuprinzând zona Vezuviului, Campi Flegrei, peninsula Sorrento, Giugliano, Aversa, Afragola, Nola precum și insulele Ischia și Procida. În schimb, Capri făcea parte din Ducatul de Amalfi. În anul 661, Neapole a obținut din parte împăratului Constans al II-lea dreptul de a fi condus de către un localnic, un anume Vasile
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
următoare, Neapole a decăzut ca importanță în secolul al X-lea, ajungând să fie capturat de către unul dintre rivalii săi deveniți tradiționali, Pandulf al IV-lea, principele de Capua. În 1027, ducele Sergiu al IV-lea a creat comitatul de Aversa, donându-l unei cete de mercenari normanzi conduși de Rainulf Drengot, de al cărui sprijin ducele avusese nevoie în războiul cu Principatul de Capua. Sergiu a întărit această relație printr-o alianță matrimonială, însă când aceasta și-a pierdut valabilitatea
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
cu vegetație și sol. Atunci ai impresia că el nu mai evoluează; s-a atins profilul de echilibru al versantului. b)În regiunile secetoase versanții se retrag, dar rămân abrupți. Aici rocile sunt dezagregate de insolație și îngheț, iar în timpul averselor sunt atacate prin acțiunea de pluviodenudare. Când roca este moale și impermeabilă (argilă sau marna) apar numeroase ravene și ogase, situate unele lângă altele, creând peisaje dezolante numite pământuri rele. Versantul este astfel măcinat în mod uniform, pe toată suprafață
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
la suprafață, malurile înseși fiind construite din propriile aluviuni. Albiile se colmatează relativ repede și de aceea cursurile se vor schimba des prin divagări, deversări, captări. Văile au în general apă puțină, seaca cu ușurință, în schimb se umflă în timpul averselor. Râurile principale reușesc să-și mențină albii stabile pentru perioade îndelungate de timp, dar aproape totdeuna sunt deviate pe una din lațurile conurilor. Râurile ce căra aluviuni multe vor clădi conurile cele mai mari și ele vor fi primele ce
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
precipitații, de 1088 mm. Cantitatea minimă de precipitații s-a înregistrat în 1948, când cantitatea pe întregul an a fost de 324 mm. Deși în cursul lunilor de vară cade cea mai mare cantitate de precipitații, datorită caracterului lor de aversă, a evapotranspirației care are valori foarte mari, apa nu se infiltrează integral în sol, o mare parte evaporându-se la suprafața solului. Din ultima decadă a lunii noiembrie până în prima decadă a lunii martie, se înregistrează ninsori. Zăpada este neuniformă
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
secolului al XI-lea. Atenulf s-a căsătorit cu "senatrix" Maria, fiica principelui Pandulf al IV-lea de Capua, în vreme ce fratele său Lando a luat de soție o altă fiică a lui Pandulf. După moartea normandului Rainulf Drengot, conte de Aversa, petrecută în iunie 1045, vărul acestuia Asclettin a succedat în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
fiica principelui Pandulf al IV-lea de Capua, în vreme ce fratele său Lando a luat de soție o altă fiică a lui Pandulf. După moartea normandului Rainulf Drengot, conte de Aversa, petrecută în iunie 1045, vărul acestuia Asclettin a succedat în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea lui Asclettin și l-a înfrânt pe Atenulf în luptă, luându
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
Pandulf. După moartea normandului Rainulf Drengot, conte de Aversa, petrecută în iunie 1045, vărul acestuia Asclettin a succedat în Aversa, însă cei din Gaeta l-au ales ca duce pe Atenulf. Guaimar al IV-lea de Salerno, suzeran atât al Aversei cât și al Gaetei, a intervenit de partea lui Asclettin și l-a înfrânt pe Atenulf în luptă, luându-l prizonier. Totuși, în paralel cu aceste evoluții, Pandulf de Capua, aliatul natural al lui Atenulf, asalta posesiunile abației de la Montecassino
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el a cucerit Rocca Vandra, pe care a oferit-o abației de Montecassino. Între timp, normanzii din Aversa
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el a cucerit Rocca Vandra, pe care a oferit-o abației de Montecassino. Între timp, normanzii din Aversa pacificau valea râului Sangro. După ce Pandulf al IV-lea a fugit la Constantinopol pentru a căuta ajutoare, Guaimar și-a îndreptat atenția către Amalfi. În aprilie 1039, venind în sprijinul ducelui depus și orbit Manso al II-lea, Guaimar l-
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Calabriei de la bizantini, ocazie cu care a construit un puternic castel la Squillace. În anii ulteriori, Guaimar a întâmpinat dificultăți în a-și menține posesiunile, fiind confruntat atât cu împăratul german cât și cu normanzii. Rainulf Drengot, care încă deținea Aversa, a murit în 1045, iar comitatul său a trecut, în pofida tuturor protestelor lui Guaimar, nepotului său Asclettin. În același an, Guaimar s-a opus succesiunii vărului lui Asclettin, Rainulf Trincanocte, însă din nou rezultatul i-a fost împotrivă. Aceste dispute
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
1045, iar comitatul său a trecut, în pofida tuturor protestelor lui Guaimar, nepotului său Asclettin. În același an, Guaimar s-a opus succesiunii vărului lui Asclettin, Rainulf Trincanocte, însă din nou rezultatul i-a fost împotrivă. Aceste dispute au făcut ca Aversa, până atunci loială lui Guaimar, să revină în stăpânirea lui Pandulf al IV-lea de Capua, de curând revenit din exilul de la Constantinopol. Războiul cu Pandulf a continuat între 1042 și 1047. Totuși, Guaimar și-a asigurat poziția, prin recunoașterea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
viață a lui Guaimar nu era sigură. În acel an, împăratul Henric al III-lea a venit pentru a solicita omagiul din parte ducilor din sudul Italiei. Împăratul a restituit Capua lui Pandulf și a preluat sub suzeranitatea sa directă Aversa și Melfi. În continuare, l-a privat pe Guaimar de titlurile sale asupra Apuliei și Calabriei, punând capăt tulburătoarelor dușmănii feudale din regiune. De asemenea, Henric al III-lea a asediat Benevento, unde împărăteasa Agnes a fost reținută, iar porțile
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
promis că alegerea sa de a duce o viață monahală va fi respectată. În 1048, Pandulf, revenit ca principe de Capua, era din nou în război cu Guaimar. La moartea în acel an a lui Rainulf al II-lea de Aversa (Rainulf Trincanocte), fiul său declarat ca succesor, Herman, fiind minor, necesita un regent. Prima alegere, Bellebouche, a fost un eșec. Richard Drengot, un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Bellebouche, a fost un eșec. Richard Drengot, un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt incursiunilor normanzilor asupra teritoriilor bisericești. La puțin vreme după aceea, Drogo a fost asasinat, probabil în urma
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
a decăzut sub succesorii lui Pandulf al IV-lea, până când a fost preluată de către normanzi aliați ai lui Guaimar de Salerno. În 1058, la un an de la moartea slabului succesor al lui Pandulf al IV-lea, contele normand Richard de Aversa a cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea pentru încă patru ani. După aceea, Richard și-a sporit prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub autoritatea sa. Astfel
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
iar apoi dușman al papilor, petrecând astfel ultimii ani în excomunicare, la fel ca și fiul și succesorul său, Iordan I, care a desprins o bucată din teritoriul papal pentru a o adăuga principatului său. La moartea lui Richard de Aversa, familia sa, Drengot se bucura de un prestigiu și de o putere care se ridica la nivelul celelilalte familii normande din regiune, Hauteville, cu deosebirea că cei din dinastia Drengot acționau prioritar într-o diferită sferă de influență, cea a
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
sale de elită "Lifeguard of Horse", sub comanda sa personală. Această rezervă s-a situat în spatele centrului. Desfășurarea forțelor regaliste a fost prelungită de întârzierea garnizoanei din York, și abia seara târziu regaliștii au ocupat toate pozițiile. O serie de averse de ploaie și descurajarea lui Newcastle și Eythin l-au convins pe Rupert să-și amâne atacul până a doua zi. Dinspre pozițiile armatei aliate, se auzeau intonări de psalmi. Când regaliștii au rupt rândurile ca să ia cina, Leven a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
datorită faptului că după ce au început să creeze piese originale acestea erau mai mult de power metal decât Thrash Metal. Deoarece aveau nevoie de membrii în trupă, Henry și Marco i-au adus în trupă și pe Max Raineri, Luca Aversa, Federico Bonetti și Andrea Figus. Primul CD lansat de a fost Revenge (Răzbunare), lansat în 2001. Conform criticilor locali acest album a fost caracterizat ca fiind foarte bun. Certurile repetate au dus la plecarea lui Federico și al lui Max
Derdian () [Corola-website/Science/329585_a_330914]
-
a fost caracterizat ca fiind foarte bun. Certurile repetate au dus la plecarea lui Federico și al lui Max din trupă. În locul celor de mai înainte enumerați au venit în trupă Marco Garau și Alexandro Colombo. În ianuarie 2002 Luca Aversa a părăsit trupa din motive de timp. Înlocuirea a venit din partea lui Massimo Sangiorgi care a fost imediat înlocuit datorită unor certuri. În următoarele luni Derdian a dat câteva reprezentații de importanță minimă, una din ele fiind cea de la Transilvania
Derdian () [Corola-website/Science/329585_a_330914]
-
și multă apreciere pentru unele melodii de pe albumul "New Era Part 1". Două din aceste cântece sunt Cage of Light și Eternal Light, amândouă bazându-se pe viteză și melodicitate. Joe Caggianelli - Vocal; Fulvio Manganini - Bass; Andrea Figus - Vocal; Luca Aversa - chitară lead; Luigi Trapani - chitară și vocal; Samuele Carrari - Bass; Massimo Raineri - Bass; Federico Bonetti - clape; Marco Covelli-tobe; http://en.wikipedia.org/wiki/Derdian Majoritarea fanilor consideră că Derdian suna mai bine cu Joe pe post de solist, mulți susținând
Derdian () [Corola-website/Science/329585_a_330914]
-
fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia între 1038 și 1042. Fiul său, având tot numele de Asclettin, a devenit ulterior conte de Aversa.
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
Rainulf (d. iunie 1045) a fost un aventurier normand din familia Drengot, devenit primul conte de Aversa de la 1030 până la moarte. Atunci când unul dintre numeroșii frați ai lui Rainulf, Osmond, a fost exilat de către ducele Richard I de Normandia ca urmare a asasinării uneia dintre rudele sale, Rainulf, Osmond și ceilalți frați (GFilbert, Asclettin (ulterior conte de
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
distincte, după cum notează Amato de Montecassino. În cele din urmă, Rainulf a trecut în slujba ducelui Sergiu al IV-lea de Neapole, în numele căruia a înregistrat câteva succese. În 1030, ducele Sergiu i-a acordat lui Rainulf fosta fortăreață bizantină de Aversa, situată la nord de Napoli, odată cu titlul de conte, și de asemenea i-a oferit-o pe sora sa drept soție. În 1034, această primă soție a murit, drept pentru care Rainulf s-a recăsătorit cu fiica ducelui de Amalfi
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]