2,305 matches
-
pus pălăria pe cap și a ieșit, în timp ce noi toți ne-am ridicat în picioare. O dată ușa închisă și rămași singuri, ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și atunci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți cu chipuri imbecile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
brațul unui matuf vopsit, o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma urmei, de ce-ai trăit, de ce te bucuri? Cine ar putea dezlega misterul? Echilibrul nu se realizează niciodată căci, azvîrlite în balanță, puterile nu sînt egale. Poate doar într-o fulgerare a clipei. De aceea procesul este permanent, altminteri toate s-ar opri la perfecțiune. Afară de moarte însă nimic nu e perfect, nici chiar Dumnezeu. Poate că moartea însăși nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
brațe strîmbe și fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pădurea care, pentru ei, are trei vaci: Hribana, Fragana și Murana. Plodurilor, pînă le cresc tuleiele sub nas, țigăncile le dau țîță. După asta încep să se rușineze și nu mai sug. L-am văzut în drum pe unul care azvîrlea cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu se treziră. Numai ochii unuia se deschiseră pe jumătate cătând, goi, la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care o are tata: valorificarea. O să-ți mai povestesc eu. Deși am crescut la sat și ar trebui să fiu obișnuit cu lucrurile astea, uite că Doamne-Doamne mă pedepsește pentru cine știe ce păcate și mă dezrădăcinează cu an ce trece. Abia azvârlisem peste gard câteva lopeți și Începusem să asud și să gâfâi, palmele mă usturau și-mi tremurau genunchii. M-am stropit pe picioare cu căcat de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile degetelor până În creieri. Iar aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare. Dar știi și tu cum e: cel mai trainic parfum din lume s-ar putea face din balegă de porc. Poți să te speli cu săpun, cu spirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l sperie, ca să tragă cine știe ce foloase de la el. N-a stat mult pe gânduri, l-a Înjurat și a dat drumul la câini. Celălalt s-a Întors frumușel cu o grămadă de rubedenii, au omorât câinii și i-au azvârlit pe rudari din curte cu tot calabalâcul, să se ducă unde or ști, numai pe pământul moștenitorului nu. Rumânii se purtaseră oarecum diplomatic cu familia de strămutați geologic: arseseră câteva palme femeilor care blestemau și copiilor care plângeau, Îi fugăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Încasat câteva invizibile În spinare. (Îți amintesc sau, dacă nu știi - că tu ai fost un copil model, presupun -, Îți aduc la cunoștință că invizibilele sau invizoacele sunt bucățele de sârmă oțelită Îndoite În formă de U, care se azvârl cu o praștie specială, meșterită din cablu electric și din elastic - preferabil de la chiloții ,,gogoșar” ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai bunicii, că e mai rezistent.) Acuma fac un salt peste timp Înapoi. Eram prin școala primară, Într-o vacanță, și se răspândise și la noi În sat moda asta cu invizoacele, modă venită de la oraș, unde ăia nu puteau azvârli pietre cu praștia, că ar fi făcut țăndări geamurile de la bloc ori ar fi spart capete de oameni În Înghesuiala de pe străzi. La noi, Însă, proiectului cam rudimentar care intrase la Început În sat i s-au adus Îmbunătățiri formidabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frate-său, „ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma, ca să arate că era o jucărea, iar nu un lucru serios. „N-ai ce face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-mi ieșise În potecă de pe un rând de cartofi. I-au izbucnit mațele, a dat de câteva ori din picioare și a murit. N-aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la Titel zgârciuri În valoare de doisprezece lei. Să mă Întorc de unde am plecat: din tufișurile de zmeură, dracii de copii mă pișcau cu invizibile. Cu toată demnitatea mea, am cules de pe jos câțiva bolovani de pământ și i-am azvârlit către zmeuriș. Ăia de acolo cântau și parcă vedeam cum băteau pumnii a sâc: „Repetentu’ după ușă bate toba la păpușă!”. „Repetentu’! Repetentu’!” se auzeau vocile ascunse dincolo de gard. În gând l-am trecut pe tata pe la icoane, că rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gând l-am trecut pe tata pe la icoane, că rostise cuvântul ăsta În cancelarie, și pe Foiște că-l răspândise În tot satul. Imbecilu-ăla care se crede mare poet și Înțelept subtil trebuie că se scăldase În voluptăți zeiești când azvârlise În urechile ce se plecau la vorba lui că băiatul Directorului de școală a rămas repetent. Ăsta are ceva cu mine și nu prea Înțeleg de ce. M-am purtat Întotdeauna respectuos și chiar, când eram copil, Îi acordam o admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai din belșug carne, lapte, ouă și alte produse pe care le cunoașteți foarte bine. E, cu ouăle cumpărate din Hală, făcea În felul următor: dacă nu erau destul de murdare, le mai mânjea el cu puțin nămol și cu găinaț, azvârlea Între ele un pai-două, ca să pară că taman le-a cules din cuibar, și le lega câte zece În ștergare țesute În casă. Le punea Într-un coș pe bicicletă și se pornea către școală, cam când știa el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ghiveciul cu ficusul și-și varsă și sufletul din el. Se șterge pe buze, calm, În liniștea care se lăsase, Împăturește conștiincios batista, o pune În buzunar și hop!, Într-o clipită se repede la borcanul cu fasole și-l azvârle pe fereastră, Însă prin două rânduri de geamuri, că erau Închise. „Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească din salariu!” Lizica n-a așteptat mult. S-a săltat de pe scaun, sprintenă ca o gazelă - era de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lizica n-a așteptat mult. S-a săltat de pe scaun, sprintenă ca o gazelă - era de trei ori cât Dordonea - și i-a ras un pumn de l-a rostogolit pe podele. Aghiuță s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a ars huidumei două palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că vrea să cumpere caiele? Mai Întâi s-a făcut că bate cu ciocanul un cui. Ăla părea că Înțelege, dar Hristu i-a zis din gesturi: „Stai, că n-am terminat!”. S-a pus În patru labe și a azvârlit din picioarele din spate ca un cal, În timp ce din gură scotea: mi-ho-ho! mi-ho-ho! Pe urmă s-a ridicat și a făcut din nou mișcarea cu bătutul cuiului. Ar fi priceput până și un bou. Înțelesese și vânzătorul, care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
casă de maică-sa scoase o sticlă cu vin, astupată cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare lucru ce azvârlise el În iarbă. Zise cu o voce Împăcată cu neajunsul pe care-l pricinuia celor doi: „Apă, fraților, n-are Lică de unde vă da. Poate vreți să gustați niște vinișor de la mine din vie. L-am luat că mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i facă să-și vadă de drum. Scurtul trase cu ochiul la sticla lor, care mai avea câteva degete de vin. Se ridică și, fără să zică nimic, i-o Întinse Sergentului. Acesta o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de oaie rânced. „Pe lângă că ați călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce poți să Îmi faci tu mie? Acuma mă bag În apă să mă răcoresc. Să vedem: ce-mi faci?” „Te-mpușc!” amenință Sergentul, cu jumătate de gură. „Împușcă-te pe tine, nu pe mine!” mai zise Lică și se azvârli În Gropan cu capul În jos. Roșu la față, Sergentul aștepta să iasă Lică deasupra apei. Dar băiatul nu ieși. Sergentul urlă la Soldat: „Sări după el și scoate-l!”. Soldatul dădu un pas Înapoi și bâigui: „Eu sunt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]