1,423 matches
-
schimbam priviri, zâmbete, saluturi și chiar bilețele. R.P. Ce parodii ar fi scos Topîrceanu dintr-un asemenea material... A.R. Fără îndoială. Iar marea distracție mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu clovni care ademeneau lumea, barăci cu tot felul de curio zități - femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
redus cu 90%”. 17: Trei ipoteze în Minnesota: a) ființa din blocul de gheață este un yeti, „omul zăpezilor”; b) ființa este un descendent mai mult sau mai puțin direct al omului din Neanderthal; c) totul e o șmecherie de bâlci - dovadă cele două urme foarte clare, prin gheață, a două gloanțe de pistol cu care „omul” a fost împușcat. Enigma continuă. 18: André Malraux inaugurează apartamentul (restaurat) al lui Napoleon la Malmaison - locuința pe toată durata Consulatului. La Roma se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la băi cu mașina mică. Ar fi fost imposibil să se plece cu trenul: nici o persoană cu handicap fizic nu poseda scaun cu rotile în România. Și, chiar dacă ar fi avut, ar fi fost mai mare rușine să facem atâta bâlci într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu este pentru mine. Tot din acea perioadă îmi amintesc că eram în vizită în satul natal la o mătușă. Casa era la strada principală, eram doi trei copii la gard, aveam și un fluier din tablă zincată cumpărat de la ,,Bâlciul” care tocmai poposise în sat. Pe stradă mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de jur împrejur de mai multe ori
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Pardaillan cu Jean Marais și Gerard Barri, ,,Tudor”, ,,Vacanța la mare” , ,,Dragoste la 0 grade” fac parte din capitolul nostalgic. În vacanța de vară mergeam noi în satul natal, mai făceam câte o baie în Siret, mai prindeam câte un ,,Bâlci” instalat pe tăpșanul satului, dar atracția principală era Căminul Cultural. Acolo, de trei ori pe săptămână rula câte un film adus pe peliculă de 16 mm, iar în sala mirosind a motorină, urmăream fascinat acțiunea derulată pe pânză. Era prin
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc Lilianei și ies înfuriat că nu m-am dus personal la șefa Serviciului desfacere, să văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să fac scandal probabil că-n privința asta sînt și eu un laș ca toți lașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Editura Junimea, 1989; Sfârșitul înserării, roman, Editura Cartea Românească, 1989; Zodia bâlciului, roman, Editura Plumb, 1995, Maria, prințesă de Place Pigalle, roman, Editura Plumb, 1995; A fluierat în timpul Evangheliei, teatru, Editura Universal Dalsi, 2003; Valea Râsului, piesă de teatru, Teatrul Tinetetului, Piatra Neamț, 1974; Nimic despre sânziene, piesă de teatru, Teatrul Dramatic, Brașov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noastră. În clipa în care văd tăblița familiară, mi se strânge stomacul. — OK, spune șoferul. Elton Road. La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat care se chinuie să bage becuri printre crengi, pe aleea din fața casei e parcată o dubiță albă și mai multe femei în uniforme cu dungi albe și verzi intră și ies din casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oraș levantin” <endnote id=" (738, p. 305)"/>. Exemple de acest gen sunt nenumărate. Este greu de imaginat, de pildă, cum poate un autor care redactează În 1982 o carte despre negustori, zarafi, cârciumari, hangii, birjari și căruțași, despre tradiția târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor din spațiul românesc să nu Îi menționeze măcar o dată pe evrei <endnote id="(643)"/>. Mă grăbesc să adaug că fenomenul În discuție nu este nici specific românesc, nici specific regimurilor comuniste. El se naște și se dezvoltă, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străbătut, apăsați de groază. Am văzut curți, sute de curți, ca niște funduri de cenușare stricate ; oameni reduși la a șaptea parte din om, priviri sleite de o descurajare chiorâșe, copii jerpeliți și strâmbi, mame de zdrențe, ca păpușile de bâlci, bărbați ca niște mături uzate până la coadă” <endnote id="(398)"/>. Probabil că În acest text pamfletarul Arghezi a exagerat starea de sărăcie În care trăia evreimea, cu scopul de a contracara foarte populara legendă conform căreia toți evreii ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau arderi pe rug. De altfel, pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de carnaval sau de desene animate. În școlile anglo-americane, sub numele de dunce’s cap, adică „pălăria prostului”, ea a ajuns să stigmatizeze elevul nătâng sau poznaș (În franceză, bonnet d’âne). Pe lângă carocha („pălărie conică din carton, pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu un substanțial aport economic și comercial În regiune. Acest tip de târgușor evreiesc a fost un loc important de naștere și dezvoltare a relațiilor capitaliste În zonă. Evident, mărfurile produse de meșteșugari trebuiau să fie vândute. Locurile predilecte erau bâlciurile. Cele organizate În stetl- urile din regiunea respectivă s-au adăugat bâlciurilor tradiționale, care aveau loc la anumite sărbători păgâne sau creștine (din magh. búlczú = „hram”). Este probabil că, prin limba idiș, evreii și-au adus aportul la pătrunderea În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
târgușor evreiesc a fost un loc important de naștere și dezvoltare a relațiilor capitaliste În zonă. Evident, mărfurile produse de meșteșugari trebuiau să fie vândute. Locurile predilecte erau bâlciurile. Cele organizate În stetl- urile din regiunea respectivă s-au adăugat bâlciurilor tradiționale, care aveau loc la anumite sărbători păgâne sau creștine (din magh. búlczú = „hram”). Este probabil că, prin limba idiș, evreii și-au adus aportul la pătrunderea În lexicul ucrainean și românesc a termenului „iarmaroc” (din germ. Jahrmarkt = „târg anual
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor mergeau atât de Încet și se opreau atât de des, Încât bataguta ajunsese să Însemne În zonă, În limba huțulă, „un molâu leneș”, iar verbul batagulilic - „a amâna la nesfârșit” <endnote id="(682, p. 302)"/>. Interdicția de sabat Multe bâlciuri se desfășurau duminica, ceea ce Îi obliga pe oameni să călătorească sâmbăta. Pentru un evreu practicant, un asemenea act era de neimaginat. Țăranul român avea o veche zicală, care „să zice pentru cei fără noroc” : „O dată vrură ovreii să călătorească șî
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Maxim </citation> (18) (19) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”21 decembrie 1978”> Dragă domnule Călin, în adevăr cînd ați voit să-mi telefonați eram în București, venind de la așa-zisul „Colocviu de poezie” de la Iași, un fel de bîlci (nici măcar Drăgaică) <footnote id="1">Colocviul Național de Poezie a durat trei zile: 18-20 octombrie 1978. Anunțîndu-l, România literară a spus că vor fi „300 de participanți”, iar Cronica a vorbit de „400 de oaspeți”. Cuvîntul de deschidere, ținut în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aulă universitară. în aula universitară, dacă se păstrează liniște se poate auzi din orice colț al ei. Aici se țin cursuri și se pot auzi” (cf. Constantin Parascan, Cum i-am cunoscut..., Ed. Convorbiri literare, 2004, p. 192). Pe unii „bîlciul” i-a reconfortat (cum am dedus ulterior din diferite relatări), pe Ion Maxim însă l-a obosit și dezgustat, călătoria la „forum” considerînd-o inutilă. Evenimentul de la Iași a fost precedat și urmat de numeroase articole. îl amintesc aci pe cel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prezinte convenabil în fața Europei culte>>” (v. Mircea Zaciu, „Starea poeziei”, în România literară, 11, nr. 42, 19 octombrie 1978, p. 4).</footnote>. Credeam că vă întîlnesc acolo și l-am rugat pe Sergiu Adam să vă transmită cele cuvenite. La bîlciul „internațional” de la noi, Sergiu Adam mi-a adus salutările d-voastră pentru care vă mulțumesc. Probabil n-a uitat să vi le transmită și pe cele ale mele. Îmi pare rău de sezonul d-voastră mohorît. Nici concediul nostru n-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să deplîngă regresul cinematografului american (cel puțin pe perioada verii) la funcția sa primitivă de spectacol de bîlci, fără mare însemnătate, și nu sînt complet nedrepți nici atunci cînd dau vina pe Spielberg, dar la fel de adevărat e faptul că, în mîinile lui, forma asta de spectacol poate părea nu o funcție primitivă, ci însăși menirea cinemaului, împlinirea sa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-am povestit odată cum am ajuns de m-am așezat în Pungești. După ce m-am întors din armată în 1880 , am muncit și eu în gospodăria părinților, dar în zilele de sărbători cutreieram satele și târgurile apropiate, la jocuri și bâlciurile ce se țineau pe timpul acela. − Vreau să te întreb ceva, bunicule: mata ne-ai spus că cutreierai satele la jocuri, că mergeai la târguri și bâlciuri, da’ eu știu că toate sunt la distanțe mari, nu cred eu că mergeai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
părinților, dar în zilele de sărbători cutreieram satele și târgurile apropiate, la jocuri și bâlciurile ce se țineau pe timpul acela. − Vreau să te întreb ceva, bunicule: mata ne-ai spus că cutreierai satele la jocuri, că mergeai la târguri și bâlciuri, da’ eu știu că toate sunt la distanțe mari, nu cred eu că mergeai pe jos, ci cu căruța; − Aveți dreptate, dragii mei. Pe vremea aceea toți gospodarii țineau câte o pereche de cai cel puțin , ba chiar erau unii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
foame, prețul cerealelor urcă vertiginos, lumea n are bani. Sosesc ajutoare alimentare din partea americanilor, dar comuniștii se opun acestor ajutoare! Mari frământări pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agreează politica aservită Moscovei. Mi se fac serioase avansuri de la comuniști și pentru că i-am refuzat mă pomenesc într-o noapte cu o manifestație zgomotoasă. Un grup de circa 10-15 indivizi se fac a plimba
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar chiar și prin eroare edificatoare. În opinia naratorului, monstrum vine din latinescul monstrare , „a arăta”, păstrat și în franceza veche cu același sens de verbul mostrer. „Monstrul este ceea ce se arată - cu degetul, la bâlciuri etc. Și, deci, cu cât o ființă este mai monstruoasă, cu atât trebuie mai mult expusă”, completează Michel Tournier. Prin urmare, de monstruos se leagă faptul de a expune, de a arăta cu asupra de măsură. Caragiale, în acest caz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
afle cum Caragiale devine „contempo- ranul nostru”, apelând la metafora oglinzii, trebuie să țină cont de acest prim efect specular pe care oglinda operei îl oferă. Cum spuneam, el nu este decât primul dintr-o serie. Asemeni acelor oglinzi de bâlci care fac amuzamentul curioșilor, oglinda operei este una deformatoare, este o oglindă strâmbă, în care ceea ce este „onorabil”, expresie burgheză corespunzătoare virtuților echilibrului clasic, se încarcă de subversiunile versatilității, copiii devin asemeni adulților prin pretențiile și atențiile care li se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spectacol își pierde dimensiunea teatrală printr-o degradare subtilă, devenind unul trivial, de circ. Avem nu uimirea unei apariții de salon, precum intrarea unui dandy în scenă, ci o caricatură a uimirii, curiozitatea populară care face deliciul unor numere de bâlci. Avem din nou mecanismul optic care transformă exercițiul privirii într-o percepție a alterității radicale rescrisă sub semnul monstruosului, scena repre- zentării sociale într-una de menajerie. Naratorul se simte asemeni animalelor din menajerii care suportă o dublă formă de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întalniri dintre exploratorii europeni și indigeni. Pipăitul face parte dintr-un ansamblu gesticulativ al experimentării alterității maxime. Gestul copilului indentifică în acest străin o formă de alteritate contradictorie, fapt care con- duce și la expunerea sa asemeni unei curiozități de bâlci. Regresia la primitivitate devine astfel semnificativă, sub masca provincialului se află instincte mai vechi. La bâlci, cu formele sale improvizate de circ sunt expuse nu numai animale exotice, dar și monștri, curiozități biologice, ata- visme. Personajele de bâlci care intră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]