1,343 matches
-
tale. Explorarea labirintului tău interior, spiritual. Există apoi nevoia propriului tău corp de a voiaja, trupul se cere și el expus unor noi experinețe. Poți călători în bibliotecă, pe net, ori stând cu oile la stână, rezemat cu bărbia în bâtă, noaptea, interogând cerul cu stelele. Călătoria-consum de civilizații și culturi, de emoții și desfătări, de imprevizibil. Viața ca o călătorie continuă, ca o poveste derulată de o străină gură, vorba poetului. Există și varianta turistică, ceva mai prozaică, practică însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu dinții bucăți din suflet. Am putea-o privi, printre lacrimi, și ca pe o jertfă întemeietoare? Nu știu. Știu însă că am ajuns la destinație. Adică la capăt. Capăt către care am plecat (unii de bunăvoie, alții mânați cu bâta). Cu bâta "democrației". În decembrie 1989 nici 10% din populația României n-a ieșit în stradă (sau în uliță) înainte de după-amiaza zilei de 22 decembrie. Datorită lor, datorită celor nici 10%, s-au putut organiza primele alegeri libere în România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
bucăți din suflet. Am putea-o privi, printre lacrimi, și ca pe o jertfă întemeietoare? Nu știu. Știu însă că am ajuns la destinație. Adică la capăt. Capăt către care am plecat (unii de bunăvoie, alții mânați cu bâta). Cu bâta "democrației". În decembrie 1989 nici 10% din populația României n-a ieșit în stradă (sau în uliță) înainte de după-amiaza zilei de 22 decembrie. Datorită lor, datorită celor nici 10%, s-au putut organiza primele alegeri libere în România după mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
României n-a ieșit în stradă (sau în uliță) înainte de după-amiaza zilei de 22 decembrie. Datorită lor, datorită celor nici 10%, s-au putut organiza primele alegeri libere în România după mai bine de 45 de ani. Și, la alegeri, bâta "democrației" a lovit năpraznic, îngenunchind orice speranță, intoxicând viitorul pe termen lung. Aproape 90% dintre cetățenii cu drept de vot au ales răul. În fața acestei realități, doar câteva zeci de mii de oameni s-au mai revoltat, în Piața Universității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
astfel de nemulțumire înseamnă a-ți arăta neputința unei diplomații interne, a unui intradiscurs cu instituțiile statului. Aceeași problemă o determină pe Lelia Munteanu să așeze cu deliciu, în editorialul său din data de 16 martie 1998, titlul "Crucea și bâta". În esență, factorul declanșator al conflictelor dintre greco-catolici și ortodocși a fost o biserică revendicată de cei dintâi. Factorul istoric nu îl dezvoltăm în prezenta lucrare, ci doar aspectul discursiv al problemei. În respectivul editorial Lelia Munteanu pune foarte bine
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
credincioșilor. Același ierarh abordează un discurs ferm, încadrat clar în discurs teeologic, arătând prin aceasta că discursul religios poate fi optimizat și susținut, fără a coborî din înălțimea discursivă ce i-o conferă religia. "De azi vom opune pumnului sau bâtei crucea noastră fermă"122 este un articol care îl citează încă din titlu pe Înaltpreasfințitul Bartolomeu și care este un exemplu discursiv extrem de hotărât din care rezultă bogatele forme pe care le poate îmbrăca discursul religios: "Îi invit (n.n. pe
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
calendarului tradițional: Boboteaza", în Adevărul, 6 ianuarie, 1990. Marinescu, Dan, "Triumful credinței", în Jurnalul Național, 9 mai 1999. Mitroi, Răzvan, "Ortodocșii și greco-catolicii se roagă, la câteva străzi distanță aceluiași Dumnezeu", în Adevărul, 16 martie 1998. Munteanu, Lelia, "Crucea și bâta", în Adevărul, 16 martie 2011. Munteanu, Lelia, "Duminica Floriilor", în Adevărul, 8 aprilie 1990. Naclad, Liliana, "Dezorientare și manipulare produsul artistic și blasfemia", în Actualitatea Ortodoxă, nr. 58-59, 2006. Niculescu-Dincă, Vlad, " Pașapoartele biometrice: mituri eterne și temeri justificate", în Ziua
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Ziua, 1 februarie 2009, p. 7. 116 http://saccsiv.wordpress.com/2011/03/10/pr-eugen-tanasescu-directorul-media-al-arhiepiscopiei-tomisului-nu-va-exista-nici-semnul-fiarei-666-nici-antihristul/ 117 "Ofensiva împotriva Bisericii Ortodoxe Române continuă scrisoare deschisă Domnului Președinte Emil Constantinescu", în Adevărul, 19 I, 1998, p. 4. 118 Lelia Munteanu, "Crucea și bâta", în Adevărul, 16 martie 2011, p. 1. 119 Răzvan Mitroi, "Ortodocșii și greco-catolicii se roagă, la câteva străzi distanță aceluiași Dumnezeu", în Adevărul, 16 martie 1998, p. 1. 120 Ibidem, p. 2. 121 Cristian Mihai Chiș, " Mii de preoți și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
n-ar fi avut cu adevărat o operă. Iar dacă n-ar fi făcut gesturile de disidență pe care le-a făcut, opera lui ar fi fost probabil alta. Ca să nu mai spun că în 1971, când a dat cu bâta în baltă, a făcut-o și pentru că nu mai putea să scrie, cocoțat în CC al PCR. Deci a fost abil. A făcut ce trebuia să facă pentru ca să poată scrie și publica. Pastenague nu mai zâmbește. Se preface că scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
unui alt caz, unul din ofițeri, al cărui drum spre casă trecea prin preajma hotelului, a fost rugat să vadă cine și de ce și-Așales un loc de odihnă atât de însolit. Așa a aflat că era vorba de un tânăr, poreclit ,,bâtă’’, numele real fiind Măciucă, care întradevăr ,,dormea’’, dar somnul de veci, și încă de câteva zile, căci atmosfera din preajmă nu era deloc plăcut miroșitoare. Prin urmare, întreaga echipă a fost rechemată la ,,bază’’ și, ,,cu forțe proaspete’’ s-a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a fi fost încadrat la un post de miliție un tânăr de profeșie cioban, bineț legat la trup cu o privire vioaie dar cu un intelect redus, stătea mai toată ziua pe la bufetul din comună, rezemat în armă ca în bâta de la stână. Într-o zi, doi tineri dorind să vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete i a plecat, dar în urmă, subofițerul nu a schițat nici un gest dimpotrivă a râs în hohote, zicând, lasă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mine, m-a luat de mână și m-a tras ușor spre sufragerie. — Vreau să-l cunoști pe cel mai bun prieten al meu din facultate. Am intrat și l-am văzut. Am simțit cum, brusc, parcă lovite de o bâtă, picioarele mi se înmoaie. M-am rezemat de tocul ușii. Era el. Bărbatul care mă lovise și mă violase cu doar o oră în urmă. Bărbatul cu mâinile îngrijite. Bărbatul care își lipise cuțitul de gâtul meu. Bărbatul ăsta era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Road de către două mașini oficiale japoneze care traversau strada. Opriră un camion plin cu germani de la clubul Graf Zeppelin care se Îndreptau spre Hongkew ca să-i bată pe evrei. Ofițerii japonezi le ordonară germanilor să coboare din camion. Le luară bîtele și revolverele, le smulseră brasardele cu zvastica și Îi trimiseră la plimbare. La o săptămînă după ce Jim sosise În apartamentul familiei Maxted, energia electrică și alimentarea cu apă se opriră. Jim Își duse bicicleta În jos pe scări pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să-l salveze pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici chiar dacă toți hamalii din China ar fi fost omorîți În bătaie În fața lor. Jim asculta loviturile bîtelor și strigătele Înfundate În timp ce hamalul se Îneca În propriu-i sînge. Doctorul Ransome ar fi Încercat, probabil, să-i oprească pe japonezi. Dar medicul avea grijă să nu se apropie niciodată de terenul de adunări. Jim se gîndi la tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unii pe alții pe după umeri, prizonierii Îi urmăreau pe soldații japonezi părăsind casa paznicilor. Fiecare dintre cei treizeci de bărbați Își purta arma cu baionetă și un sac de pînză cu obiectele personale. Printre rogojini și armuri kendo, erau două bîte de baseball, perechi de pantofi de sport atîrnați de șireturi și un gramofon portabil, toate obținute de la deținuți pentru țigări, mîncare și informații În legătură cu alte lagăre. — Se pare că micii tăi prieteni pleacă, Jim. Domnul Maxted Își trecu degetele murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Unul zbură spre Lunghua, cu ușile de la bombe deschise, dezvăluind containerele. Celălalt schimbă direcția spre districtul Pootung, la est de Shanghai. În timp ce avionul Superfortress tuna deasupra capetelor lor, Jim stătea pe vine lîngă țărăncile chineze. Înarmați cu pușca și cu bîte de bambus, Price și trei dintre englezi ieșiră alergînd pe poartă și o porniră spre cîmpul din apropiere. Deja cerul era plin de parașute, baldachinele albastre și roșii plutind În jos În orezăriile aflate la vreo opt sute de metri distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele puternic. Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se urcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se uita la Jim cu privirea fixă, fără expresie, pe care o văzuse adesea pe fața bucătarului din Amherst Avenue Înainte de a tăia un pui. În spatele lui, nerăbdător să pună mîna pe Încărcătura camionului, era un hamal chinez cu o bîtă de bambus. De ambele părți ale șanțului, oameni Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă și cu jacheta de piele a unui aviator. Jumătate din membrii grupului său de bandiți erau chinezi, unii dintre ei culi cu bețe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
drumul pustiu ce trecea pe lîngă stadion. Aduseseră cu ei timpul lent, gol, lagărul-Închisoare. Fețele lor erau trase și lipsite de culoare și păreau să fi ieșit dintr-un bîrlog adînc de sub pămînt. — Lunghua... repetă Jim. Acel hamal cu bîta mai era Încă cu ochii pe el. Jim știa că, la cel mai mic semnal, el va face un pas și Îi va zdrobi capul. Chinezul cu pieptul gol, care Îl lovise, examina camionul, uitîndu-se la roți. Sperînd cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
formal, de parcă Îl recunoștea pe băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului, cu pieptul gol și cu pistol. Revista Life, Basie, Reader’s Digest! Am păstrat ultimele exemplare pentru tine... Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stau treaz. Să rămîi treaz era foarte important, după cum știa Jim. Își propti picioarele pe cutiile cu muniții de pe podeaua mașinii, apoi Își ciupi buzele pînă i se luminară ochii. LÎngă francez, la ușa din dreapta a pasagerilor, ședea hamalul cu bîta de bambus, care fusese gata să-l ucidă pe Jim Înainte ca Basie să intervină. Pe locul din față, lîngă șoferul chinez, erau doi australieni din lagărul Siccawei. Cei șapte erau Înghesuiți În Buikul stropită de noroi. Ferestrele erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ferestrele erau Încă Împodobite cu Însemnele și afișele pe hîrtie de orez ale generalului din regimul marionetă, care făcuse tot războiul cu mașina lor militară. Vomă uscată, sînge de la nasul lui Jim și de la rănile altor bărbați pătau scaunele. În afară de bîte și arme, mașina era Încărcată de cutii cu muniții, cutii cu țigări americane, vase de ceramică pline cu vin de orez și sticle de bere În care bărbații urinau continuu, În timp ce goneau pe drumurile de țară spre sud-vestul Shanghai-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe un canal nefolosit. La cinci sute de metri, se opriră la un pod de piatră deasupra unui sat pustiu. Căpitanul Soong și doi dintre oamenii lui coborîră din camion, li se alăturară francezul din Buick și un hamal cu bîta. Australienii ședeau pe locul din față al mașinii și beau vin dintr-un vas, ignorînd locuințele modeste. De obicei, căpitanul Soong l-ar fi chemat pe Jim șă l-ar fi trimis să cerceteze printre clădiri, dar satul era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui. Ajunse la capătul terasamentului și se ghemui printre tufele de orez sălbatice. Își șterse sîngele pe tulpinile lor și Își linse degetele. Deja Își Îndeplinise misiunea. Căpitanul Soong traversase orezăria și urca pe pămîntul moale al terasamentului. Înarmați cu bîtele lor, culii Îl urmară, Însoțiți de Basie și de francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un dezertor din Guomindang ședeau pe șasiul mașinii și beau vin. Jim urcă panta albă ca talcul. Ploaia spălase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
începuse un altfel de război, un război ciudat: om versus mașină. Mișcarea condusă de șomerul Ned Ludd îi făcea pe patroni să tremure de groază. Foștii muncitori, alungați din fabrici, năvăleau noaptea în ateliere și distrugeau toate mașinile. Loveau cu bâtele, cu topoarele, cu ciocanele. Erau înverșunați și pe deplin motivați. Dumnezeu lăsase munca omului și nu mașinilor care, oricum, nu aveau nevoie de hrană și nici neveste sau copii de întreținut. Născocirea acelor mașinării capabile să depășească puterea de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]