11,781 matches
-
el preocupat de treabă, căutînd să-i determine pe toți să-l asculte. Doar el era autorul principal al acelei expediții, nu Vlad! Eu zic să începem săpăturile în mai multe părți deodată. Cunosc foarte bine locurile astea și cam bănuiesc pe unde ar putea fi comoara. Unde? Unde? întrebară cu toții, curioși. Ei, unde, unde, se strîmbă Virgil. Ce strigați așa? Păi dacă aș fi știut exact, nu săpam eu pînă acum? V-am spus doar că bănuiesc, nu că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
astea și cam bănuiesc pe unde ar putea fi comoara. Unde? Unde? întrebară cu toții, curioși. Ei, unde, unde, se strîmbă Virgil. Ce strigați așa? Păi dacă aș fi știut exact, nu săpam eu pînă acum? V-am spus doar că bănuiesc, nu că știu! Și... cam pe unde bănuiți dumneavoastră? întrebă ironic Ilinca, privindu-l dintr-o parte. Uite, de pildă aici. Și înfipse cazmaua într-o movilă care se contura în apropierea unui zid. Însemnați locul! porunci Vlad. Bărzăunul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi comoara. Unde? Unde? întrebară cu toții, curioși. Ei, unde, unde, se strîmbă Virgil. Ce strigați așa? Păi dacă aș fi știut exact, nu săpam eu pînă acum? V-am spus doar că bănuiesc, nu că știu! Și... cam pe unde bănuiți dumneavoastră? întrebă ironic Ilinca, privindu-l dintr-o parte. Uite, de pildă aici. Și înfipse cazmaua într-o movilă care se contura în apropierea unui zid. Însemnați locul! porunci Vlad. Bărzăunul, care nu se prea amesteca în vorbele celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el să scurme cu labele. S-a plictisit însă repede. Nimeni n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a pus întrebarea ce l-a determinat să plece. Și nimeni n-a bănuit ce rol mare avea să joace în scurt timp acea javră cu nume imperial. * Săpăturile înaintau destul de greu. Adică, la drept vorbind, nici nu erau săpături în adevăratul înțeles al cuvîntului. La fiecare lovitură de cazma sau de lopată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cantonul părăsit de la marginea satului. Primul sosi Vlad, îmbrăcat în salopeta lui albastră, cu care lucra de obicei pe tractor. Îmbrăcămintea însă nu-l deranja deloc, chiar dacă era așa de ponosită. Dar nu și-o schimbase, pentru a nu-l bănui cei de-acasă că se duce în altă parte. Trebuie să vă spun că părinții săi puneau mare bază pe învățarea conducerii tractorului, gîndindu-se că acest lucru îi va fi de folos atunci cînd va ajunge student. În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-ai adus, bă caltaboș? strigă intrigat doctorul, are nu-i mai termina de povestit lui Matei cum l-a operat de apendicită, într-o cabană din munți, pe pădurarul Mitrică, pentru că altfel se ducea pe copcă și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pot exista asemenea fiare din timpuri străvechi, acomodate cu condițiile de aici, mai ales că-n pădurea asta sălbatică nu intră nimeni din cauza mlaștinii. Știți ceva? interveni în discuție Matei și pentru că nu era de acord cu doctorul și pentru că bănuia ceva necurat la mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Pămănt. Semnele care se repetă ar putea fi codul de comunicare al emitentului, care nu poate fi decăt un robot ultrainteligent. Robo, transmite-i codul tău și caracteristicile lexicale de bază ale limbii pe care o vorbim. Dacă este așa cum bănuiesc, 19 receptorul, un robot ultrainteligent, le prelucrează și ne transmite în limba pe care o vorbim noi un mesaj, cine sunt și ce vor. Robo se execută transmițănd mesajul conform indicațiilor profesorului. Momente de așteptare. După căteva minute pe ecran
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe unele planete pe care le-am cercetat. Curios mi se pare cum de n-ați fost descoperiți? Eva: Aurora și profesorul sunt de o inteligență care depășește cota cea de sus. Evelin: Am observat; eu cred că ei vă bănuiesc adevăratul statut. Adam: și eu cred că mai ales profesorul, chiar și Aurora, bănuiesc ceva dar nu înțeleg ce anume? Evelin: Cred că este corect, pentru niște gazde primitoare, să li se spună adevărul: le spun eu acest adevăr și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
n-ați fost descoperiți? Eva: Aurora și profesorul sunt de o inteligență care depășește cota cea de sus. Evelin: Am observat; eu cred că ei vă bănuiesc adevăratul statut. Adam: și eu cred că mai ales profesorul, chiar și Aurora, bănuiesc ceva dar nu înțeleg ce anume? Evelin: Cred că este corect, pentru niște gazde primitoare, să li se spună adevărul: le spun eu acest adevăr și originea lui. Credeți că vor reacționa cu duritate, cu toate implicațiile: eu musafir, voi
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de ce meteoriții acum cănd cad pe Pămănt nu mai aduc viață? Aduc, dar amoniacul care dospea viața, după milioane de ani, și-a pierdut din calitatea de receptor de viață. Profesorul: O altă întrebare: Universul este veșnic și unic? Evelin: Bănuim cănd s-a născut, cam în urmă cu 15-16 miliarde de ani lumină. Se crede că va muri cam peste 25 miliarde de ani lumină. Profesorul: Recent oamenii de știință au observat în spațiul Cosmic o galaxie necunoscută care s-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați, domnule, salvați-vă pielea! ... Sau blana! Sau ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
răspunde de unde-ai apărut și cum, cine te-a adus aici și pentru ce motiv. Mă tem că toate astea au rămas, deocamdată, învăluite în umbră. Și atunci? Lupino simțea că trebuie să fi apărut ceva în plus față de ceea ce bănuise sau știa deja. Și atunci ne-am consultat unii cu alții ca să știm încotro să te îndrumăm. Și ați găsit... Nu, de găsit n-am găsit noi. Va trebui să cauți tu și să găsești singur. Ascultă aici: cam la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa? Nu mă mir că-ți pare bizar. Un gînd neverosimil mă călăuzește, și teamă mi-e că nu voi putea, deocamdată, să ți-l împărtășesc pe de-a-ntregul. Adevărul, fiule, ar putea fi altul decît acela pe care îl bănuiesc. De aceea, cred că nu are rost să te împovărez și pe tine. Dar îmi vei înțelege, cred, această ultimă decizie, dacă vei judeca cu mintea mea de pe urmă: oriunde te-ar fi căutat, mama ar fi ales, într-un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dacă ar fi văzut (în text) tocmai la data în care costumul său preferat se află la curățat. În fine, nu menționez nici localitatea de domiciliu deoarece, după cum mi-a spus, îi convine să fie flotant. Pare-se, mă cam bănuia de scriitor și, poate în glumă, poate din răutate, îmi răpea ocazia de a umple câteva pagini cu prezentarea amănunțită a orașului din punct de vedere istoric, geografic, comercial, arhitectural și așa mai departe. Nu știu dacă altora le-or
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu înalt dezinteres, afabil și condescendent ca totdeauna, spre a fi la nivelul acestui joc cu totul genial, pe care, cine știe? l-au clocit generații de regi și prinți, pentru a erupe cu toată strălucirea abia prin ultimul descendent. Bănuia că mulți îl vor fi socotind nebun. Azidimineață a surprins o privire întrebătoare chiar în ochii primului ministru. Dar ce știu ei, în afară de lupta pentru putere? Ce cunosc ei despre sublimul dezinteres pentru tot ce-i minor, al unui suflet
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu un capac de stilou în blatul de sticlă al mesei. Pentru orice eventualitate, mă înarmez cu răbdare. Am timp să studiez încăperea în cele mai mici detalii. Un birou larg, aranjat cu oarecare pedanterie, deși mobilierul este cam greoi. Bănuiesc, a fost obținut prin redistribuire. Iată și vestita vază chinezească! De data aceasta nu are decât vreo câteva nemuritoare, aduse cine știe de cine și când. Mă las când pe un picior, când pe altul și contemplu în voie tablourile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
urmă, intra rea în raiul cotidian. Și-apoi, chiar așa, cum să-ți explici de unde se năzăriseră dintr-odată pantofii aceia cu toc cui, înăltuț, în stil clasic, lipsiți de identitate, identitate pe care ai fi putut eventual să o bănuiești grație gurilor lor ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
atât de puternic în mintea ei încât toate gândurile se învârteau doar în jurul lui, a enigmei pe care ea trebuia să o elucideze. Urmărind filme polițiste, de multe ori ghicea cine era personajul negativ ascuns printre chipurile care doar erau bănuite de o anumită infracțiune. Era momentul să se transforme într-un detectiv bazându-se pe intuiția care o ajutase de multe ori să dezlege secrete. Sorbea din când în când câte o gură din ceaiul care aproape se răcise, imaginându
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ale leneșului.. Brazdă adâncă-belșug de pâine rumenă. Creatorul văzutelor și nevăzutelor a dat viață rândunelelor pentru a arăta oamenilor cum trebuie clădit un cuib perfect și cum trebuie ca părinții să aibă grijă de „puii” lor! Inventatorul fusului n-a bănuit la câte trăsnite „învârteli” îi vor supune oamenii obiectul descoperirii sale... Unii consideră gazeta (ziarul, jurnalul) drept un mijloc de a satisface o mare curiozitate a oamenilor și anume: de a afla alături de cine și încotro călătorim prin univers! În
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o face pentru că această cunoaștere a multor lucruri... și se împotmolește. Ce lucruri știi tu, Avito Carrascal, ce lucruri știi în fața acestor ochi limpezi candizi care împiedică să spună ce nu se știe și nu se va ști niciodată?" Leonsia bănuiește ceva până la a ghici ce. Nu este acest Avito, Avito de alte dăți, stăpân mereu pe sine și pe cuvântul său în felul precis, ferm și exact de a gândi. Îi stă pe limbă această întrebare: "dar ce vi se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o întreabă Apolodoro, ci la ceea ce crede ea că ar întreba-o, și deși asta este în mod genuin feminin, nu indică asta ceva? Dar nu poate să-i vorbească lui Federico, nici măcar să îl lase, pentru a nu se bănui ceva. Însuși don Epifanio n-a apărut mai puțin în fața puținilor prieteni? Trebuie să-și dubleze sensibilitatea. Tu, tu ești adevărata pedagogie, pedagogia mea vie, pedagogia mea și se apropie de ea. Nu-mi pune acest nume atât de urât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]