1,589 matches
-
era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele mirosuri natur de pepene galben, frunze uscate de nuc, dulcețuri și fructe confiate. Afară pe bătătură ne așteptau pepenii verzi și negri; unii erau atât de mari că nu reușeam să-i mâncăm și profitau din plin animalele din ogradă. Erau atât de gustoși și lăsam să se scurgă nestingherit pe mâini, față, hăinuțe zaharul din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dar mai cu seamă s-aveți măsura bunului simț; de va lipsi ceva, ori va apare un deficit, atunci cu siguranță noi părinții voștri suntem în mare măsură responsabili și asta pentru că buna creștere începe cu cei șapte ani, de pe bătătura casei.” Și mai spunea tata ceva, dar o spunea atât de evident, apăsat și bine direcționat, încât simt cum mi-a rămas parcă încarnată în țesătura epidermei și-n configurația sângelui: „În viață trebuie să lași loc de bună ziua, altfel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
această ladă nu puteau lipsi câteva obiecte ce reprezentau minimul inventarului lăzii, anume zece saci de pânză de cânepă, țesuți în război de însăși mireasa sau de mama acesteia, patru valuri de pânză, de regulă cu fir de bumbac în bătătură pe urzeală de cânepă, patru cămăși, zece chindeauă de cânepă, zece fețe de masă, zece fețe de pernă, un strai. Plus de astea, pe ladă trebuiau puse la vedere trei fețe de masă țesute cu arnici, două fețe de masă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sfârâie țâgla, Așa să sfârâie inima lu... (numele celui dorit) Și să n-aibă hodină Până n-o să vină. Descântece. Pentru durere de urechi, Năuce cloci-te-ai ! Du-te-n vârful muntelui, în coarnele ciutelor, în poalele brazilor, în bătătura oilor. Și să-l lași curat, Luminat, Ca de Dumnezeu lăsat ! După ce a zis descîntecul de nouă ori, vrăjitoarea, cu un fir de busuioc muiat în cerneală, desenează pe obrazul bolnavului un cerc și în acesta inițialele Lui Iisus Christos
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
puncte de tranzițiune. Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu curgător pe surfața căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei ființe sub care undele râului [curg] eterne, altele formează o bătătură, singura ce dă consistență acestor umbre și totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei 326. Toate aceste umbre țes un joc al dedublării care, inducându-ne ideea piramidei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trebuit forțat să se pensioneze. Cred că un Fidel Castro n-are să demisioneze niciodată!... Maurer a pregătit și înfăptuit deschiderea spre Occident. Este intelectualul cel mai bine pregătit din întreaga conducere. Miu reacționă ca și când cineva l-ar fi călcat pe bătătură. Se uită la dânsa cu o expresie de dojană. Și, spre a-i da de înțeles că nu e necesar să facem astfel de aprecieri publice, zise: Fii serioasă! Ce s-a făcut și cum s-a făcut, așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri de o Înverșunare sporită și simțeam vlăguindu-mi-se cheful ce mă Însuflețise dis-de-dimineață ca s-o iau Încoace. Asta mi-ar mai lipsi după atâta drum, să mă văd tăvălit de câini prin bătătura asta de șantier, cine dracu’ m-o fi pus?... Curtea era plină de grămezi de nisip și balastru, site pentru cernut nisip și roabe, iar tuburile de puț de diferite mărimi formau parcele dreptunghiulare, aranjate ca niște soldați de plumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
era nici ea altceva decât prostovanca aia și țarantoaca aia, cretina aia neînstare să lege trei vorbe, sălbăticită de cât a ținut-o bărbatu-său Închisă-n curte cu găinile, și care toată viața și-a petrecut-o frământând noroiul bătăturii ei din Chitila cu vechiturile alea de bocanci. După ce mama a Început să se sfrijească și să se usuce pe picioare și boala a făcut-o să se piardă cu firea, scoțându-le pe nas din ce În ce mai des că la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încetat să pândesc vreo schimbare, iar la o adică ea s-ar fi putut petrece și-n lipsa mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la haosul din jur. Zi și noapte trebuia vegheată bătătura asta de șantier. Hoții și vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se tragă tocmai de la atâta muncă. Foarte repede ți-ai fi dat seama cu ce se Îndeletnicise de mic copil. Grilaje, plăci de beton pentru garduri, porți de fier și alte chestii, d-astea, se făceau— nu se făceau În bătătura lui. Dar de tuburi de puț curtea era plină permanent și nu prea apucau să se zvânte bine În așteptarea clienților veniți din toate periferiile Bucureștiului și din toate satele și cătunele de pe linia Olteniței. Tuburile erau baza, deși acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
găleți de apă În cap, În timp ce moș Victor ne tot zorea. Adevărul e că nu se cunoștea mare lucru din ce făceam trei inși de dimineața până seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele clienților, așa că bătătura aia de șantier rămânea mereu goală. N-o fi murit nimeni de vipia asta nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că nu știe pe unde mai stă mă-sa care l-a făcut și nu cunoaște pe nimeni pe-aici și n-are pe cine să Întrebe și oricum pe Motănica n-o doare nicăierea de el, nimerise deja În bătătura lu’ moș Victor. Păi a și uitat de la ce s-a luat cu Gilbert, și-au pus atunci amândoi ambiția, da’ orișicât, e tac-su, Laur ține la el și de bună seamă că și Gilbert Îl așteaptă. O să plece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi fost de capu’ lu’ tac-su, i-am spus, să-i facă Motănica program ca motanului ăsta? N-are altă treabă decât să mănânce și să fută, asta ar fi fost soarta lui dacă ar fi rămas titular În bătătura Motănicăi, ar fi dus-o așa până la adânci bătrânețuri. Motănica abia de se molipsi de râsul nostru, n-o Încânta o asemenea perspectivă, știam bine că se văzuse scăpată de neamul lor de țigani. Nu m-am putut abține apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mănânce de roate. Și mai gândește-te la o treabă, Relule: ce bani au ei dacă le dă mâna să-i arunce pe așa ceva... Aveam timp Îndeajuns altminteri să meditez la ispitele părințelului, de vreme ce toată ziua mi-o petreceam În bătătura Unității. Totuși În trei luni nu mă prinsese Încă nici o noapte acolo, deși s-ar fi putut dormi omenește În oricare din cele patru paturi din dormitorul pe care tovarășul meu Îl ocupa de unul singur. Mă mai gândeam Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oh, la orice oră din zi și din noapte are pă puțin zece-cinșpe mii În buzunarele ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Leontina și Andrei se propteau În el Împingându-l Într-o parte, haiiii, acuma-i gata și mergem să mâncăm. După ce am mâncat, am picotit la umbra caisului toată după-amiaza și am socotit ce-ar mai fi de vândut din bătătura lui moș Victor. Păi n-ar mai fi mare lucru, da’ care-o fi prostu’ să se-ncurce cu ce-i dăm noi și să nu-și dea seama că nu-i moșia noastră? Ba să n-am nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el În parte și să Împărțim câștigul pe jumătate, dar una peste alta ne cam vămuia moșu’ cu treacă de la el și luați de mâncați și beți și de-o fripturică. Păi d-aia nici nu se-nghesuie zilierii În bătătura lui, să scoată viața și sufletu’ din ei pentru câteva sute din care nu te-alegi cu nimic. Mai bine-n fabrică la stat, te-nvârți Încolo și-ncoace, te faci că faci ceva și leafa merge.... Ba nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încă, iar plutonierul Cosmescu are Într-adevăr greutăți care-l apasă și-l strivesc, nu ca noi. El are familie grea, patru copii pentru care trebuie să alerge și să se zbată, dar nu știu ce mă face să cred că-n bătătura lui moș Victor, măcar că vine să-și ia dreptul, e singurul loc din teritoriu unde nu apare cu mâna goală. De astă dată venise cu un pachet lunguieț, căruia i se ivea capul dintr-o pungă de plastic, iar moșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i cară la bani și-i cere sfatul ce să facă cu văru’ Laur. Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare de tot, dom’ major. Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se ridice și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai ține ea singură după ce o fi futut până la ultimu’ leuț banii pe locu’ de veci... Păi nu te gândi, părințele, că lu’ ăsta dacă-i dai drumu’ singur prin București se rătăcește. Doar drumu’ de la gară până aicea-n bătătura lu’ moș Victor, atâta știe văru’ Laur, și-acuma, că s-a terminat sezonu’ pe litoral, n-ar avea decât să se ducă să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și oricum trebuie să-l luăm cu noi, părințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să facă foamea cu tac-su-n Caracal, și oricum trebuie să-l luăm cu noi, părințele, să nici nu te gândești că să-l putem lăsa la locul faptei, după toată curățenia asta pe care-am făcut-o-n bătătura moșului. Păi lu’ ăsta dacă i-ai dat o palmă, spune și pe mă-sa și pe tac-su și tot ce i s-o scula plutonierului Cosmescu, la care Andrei, că n-are decât să spună orice, la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
revină ei. Se pune Viorel cu mă-sa să bată la tuburi și până-n primăvară or să-și cumpere un camion nou. Nu mă mai frământa ce lăsam În urmă, da, n-a fost de ajuns că i-am golit bătătura de toată agoniseala lui de-o viață, reieșea că l-am și omorât. Să-l ia dracu’, dacă nu s-o fi Încuiat În birou și și-a luat singur zilele, de vreme ce cheile stăteau numai la el, ca și cheile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su să-i ia gâtu’, În vreme ce mă-sa nu mai poate de dorul lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o durere cumplită în piept.. că-i tăie răsuflarea și că se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
are nevoie de timp ca să-și arhiveze obiceiurile și deprinderile dintr-o viață întreagă. Îmi dau seama că încă mai sunt aprig frământat din pricina dorințelor corpului. Mumie Picioarele mi s-au umflat îngrozitor: nu-mi mai simt nici degetele, nici bătăturile de pe ele. Ar trebui să mi le amputez pe loc, cu complicitatea unui cuțit; cine știe dacă ar curge vreo picătură de sânge? Simt că trupul mi se usucă, iar carnea mi se albește ca și cum ar fi lipsită de limfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]