2,363 matches
-
adverse. În încheiere, îi spuse lui Grosvenor: - Voi avea nevoie de serviciile dumitale. Ca nexialist, care ai o imagine de ansamblu asupra relațiilor dintre diverse științe, poți juca un rol decisiv împotriva celorlalți savanți... Descurajat și obosit, Grosvenor se dădu bătut. Prea era mare haosul ca să-i poată veni de hac de unul singur. Oriîncotro își îndrepta privirile, vedea numai oameni înarmați. Zărise peste douăzeci de cadavre. Dintr-un moment într-altul, armistițiul fragil încheiat între căpitanul Leeth și directorul Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor nu era dezamăgit. Era încredințat că rezultatul se va manifesta numai prin unele modificări în structura imaginilor emise de inamic, modificări înregistrate de propriul lui sistem nervos. Deși îi venea greu să se concentreze asupra imaginii, nu se dădu bătut, ci continuă s-o privească țintă. - Sunt calm și destins; gândurile îmi sunt clare... Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
două ori până aci, acu’ mi-au zis să n-o mai aduc că n-o repară nici Edison. Da’ pe tine nu te interesează, că n-ai ceasornic. Nicu ridică din umeri a regret și privi ca un câine bătut. Îi plăcea uneori să-și exagereze necazurile și să primească multă compasiune. Făcea provizii de sentimente. — Uite, asta e pentru tine, zise iute portarul: „LUCRURI DIN TOATĂ LUMEA: Recordul patina-giu-lui. Facem cunoscut amatorilor și pro-fe-sio-na-li-lor că recordul patinagiului aparține, deja de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că l-a invitat la noi, dar nu-i sigur că vine și că e un caz care-l preocupă. Nu cred că mai e fir de praf în casă, covoarele au fost întinse în zăpadă, cu desenul în jos, bătute tare cu bătătorul. Când le luai de-acolo, rămânea în locul lor un careu mare și negru. La fiecare covor operația s-a repetat de mai multe ori, până când, sub el, zăpada a rămas curată. Personal, aș vrea să se poată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la cină. Erau 15 la masa mare din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau micșora după voie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi la umbră, dormi în pace, Că mama ție ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu, nu! Fii înțeleaptă! Să medităm acum puțin la scrisorica găsită de domnul Dascălu. Nu zău, arată-mi un singur om căruia i-ar putea trece prin minte că hârtiuța a ajuns în vestibul dusă de curent și mă dau bătută! Toți vor jura că a fost strecurată sub ușă căci, ți-am mai explicat, e chestiune de psi-ho-lo-gie. Șmecheria asta n-o va ghici niciodată domnul maior. Îți spun tot eu ce i se va părea ciudat: lipsa biletului. De ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rateuri la rând e prea mult... Cu adevărat prea mult. Azimioară își compuse o expresie optimistă. ― Să mai așteptăm. Nu se știe niciodată. ― Ești drăguț. Încerci cu orice preț să mă galvanizezi, dar eu unul mai că m-aș da bătut. ― Ce vreți să faceți? ― Multe... Nu mi-am închipuit niciodată că sânt foarte deștept. In al doilea rând... Da, m-am gândit mult. Ai să mă suspectezi bănuiesc de vanitate, de orgoliu oribil. Nu e cazul și poate o să înțelegi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în organism, că răsuciți între degete o monedă calpă. Începu să râdă. Îl aud pe subordonatul dumneavoastră cum ciocănește pereții. Pur și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare trase cu rigla, șase dulapuri, câte unul de familie. ― Rămâne de văzut, oftă Cristescu, îndreptîndu-și spatele. ― Adică nu mă credeți? ― Vai de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați nimerit-o dacă credeți că nu mă interesează altceva decît cînd urmează să fiu ucis. ― Dar ce altceva ai mai vrea să știi? Întrebarea era pusă pe un ton plin de interes. Hedrock zise plictisit: \ MĂ ROG, MĂ DAU BĂTUT. AȘ VREA SĂ ȘTIU CÎND POT CĂPĂTA CEVA DE MÎNCARE. CEL CE-I PUNEA ÎNTREBAREA ERA DE-A DREPTUL TULBURAT. AI AUZIT, XXY (UN NUME NEDESLUȘIT)? ― Foarte interesant, răsună glasul unui alt gînd. Într-un moment critic nevoia de hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nevoie pentru igiena cărnii mele. De aceea fără să mă gândesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: "Du-te. Vine meșterul și nu țin să te găsească aici". S-a ridicat, cu un aer de câine bătut sau de client inoportun, și a plecat tîrîndu-și picioarele. A doua zi a venit iar. De data aceasta meșterul era acasă și, văzîndu-l, a plecat singură, fără să mai aștepte îndemnul meu, după ce s-a interesat de formă în ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că fiecare iubire e o răstignire. Suferință, moarte și reânviere. Dodo s-a înfiorat auzindu-l. I se părea, și pe bună dreptate, un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. "De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?" Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din SoareRăsare - în timp ce gospodarii „Legați, bătuți, curgând prin buruieni,/ Sătenii mei fugeau de silnicie/ Și mulți s-au cam dus pe veșnicie” (cu nemiluita au fost exterminați în acea vreme de cumpănă) că „Mulți se rugau să iasă morții afară/ Să intre ei și apoi să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și se înfruptă din bugetul și așa sărac cum este el. Miercuri, 9 martie 2011. Deși ne apropiem de jumătatea lunii martie, vremea continuă să fie rece, cu ger peste noapte și în orele dimineții. Iarna nu se dă încă bătută, dar primăvara nu va întârzia să apară și stratul de zăpadă - încă consistent - va dispărea, pentru că face parte din firescul succesiunii anotimpurilor în care oamenii își numără anii de existență. Pe la 11 am primit telefon de mulțumire de la directorul Bibliotecii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să joace un rol în ultima repriză de negocieri din Orientul Mijlociu. O impresiona faptul că știau deja că e la Ierusalim. Presupuse că fusese menționată în vreun ziar din Israel. Ceasul calculatorului mai funcționa încă, dar până la urmă se dădu bătut și se blocă. Pe ecran apăru un mesaj care menționa ceva despre o alertă de siguranță la rețeaua consulară. N-are importanță, își zise Maggie. Altă dată. Se mai uită o dată în inbox. Tot nu primise nimic de la Edward. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încercase să o transforme în aliata ei și ea nu făcuse nimic. — Da. Cineva care îndeamnă la acțiune poate să facă apoi - arătă spre cadavrul de pe podea, fără să fie în stare să-l privească - asta? Poate că se dăduse bătută. Își pierduse speranța. Poate că fusese dezamăgită de faptul că nimeni nu asculta ce avea de zis. Așa că scrie un bilet la calculator. Mama mea, care nu știe să dea drumul la televizor. Și ne cere iertare „tuturor“. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încă? Uri încuviință. Obiectul din mâna ei era cel care o determinase să o facă. Era ca un explozibil, gata să se declanșeze în orice clipă. Atât de mulți oameni fuseseră deja uciși din cauza lui; ea și Uri fuseseră urmăriți, bătuți și împușcați pentru asta. Nimeni care îi cunoștea secretele nu era în siguranță. — Îndreaptă camera către mine, îi spuse lui Uri. Chiar acum. Uri ridică obiectivul în dreptul ochilor, rămase nemișcat și îi făcu semn cu degetul. —Mă numesc Maggie Costello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără și, pare-se, subzistă din produsele Paradisului. Printre ceilalți vânzători - niște ambulanți amărâți si bătuți de soartă care se numesc Buddy, Pal, Sport, Top, Buck și Ace - pe de o parte, și clienții mei, pe de altă parte, s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul fapt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zise Stan. Pentru că tu ai zburat de-aici, amice! Prinse pasărea cu brutalitate, iar Gerard îl ciupi tare, însă lui Stan nu-i mai păsa. Îl puse pe Gerard jos, pe marginea drumului, în praf. — Se pare că te dai bătut, și dacă e adevărat, nu vreau să... — E cât se poate de adevărat, mârâi Stan. Gerard flutură din aripi. — Nu poți să-mi faci una ca asta, zise el. — Oh, nu? Ia fii atent. Stan se întoarse în partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zic, hai să fim serioși, cine și-ar da atâta osteneală? — A făcut toate astea. Acele erau noi, iar mâinile Îi erau curate, a observat noua prietenă În turcă, cu o notă alarmată În glas. Asya nu s-a dat bătută, continuând În engleză. — Mda, bine. Din nefericire nu e de-ajuns. Cum era cerneala? Știai că nu numai acele, ci și cerneala trebuie schimbată de fiecare dată? Trebuie să folosești cerneală proaspătă la fiecare ședință, la fiecare client. — Cerneala... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte de soldații care intraseră În casă; chiar și când s-a trezit mergând În mijlocul a mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vei căpăta avansul asupra Încasărilor, iar neamțul tău o să vină și el. Cum stai cu scenariul? N-ar trebui să te Împrăștii“. În loc s-o luăm pe Drumul Național 100 și să trecem prin Céreste, am preferat drumurile mai puțin bătute. Tata părea Întotdeauna mai destins În Provența decît În alte locuri, chiar dacă sistemul lui nervos era uneori pus la grea Încercare de o climă În care soarele și vîntul nu sînt deloc Îngăduitoare. Voisem să revăd Rustrel și Gignac, sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o rublă din argint sclipitor. Moneda îl atrase pe băiat, însă în timp ce acesta se întindea după ea, Porfiri își închise pumnul în jurul ei. ă Nu-i din aur, e din argint, spuse Dmitri cu dispreț. ă Ah, dar e proaspăt bătută - special pentru tine. Are imaginea Țarului pe ea. ă Atunci dă-mi-o. ă Aproape că ai câștigat-o. Dacă nu ai fi fugit când am vorbit deunăzi, ar fi deja a ta. De ce ai fugit, prietene? Nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]