1,143 matches
-
valea Begheiului, se găsește frumoasa localitate Margina. Numele însuși este sugestiv, pentru că satul se află efectiv la marginea Banatului, înaintea trecătorii spre Ardeal. Atestată documentar din 1365, mai multe studii asupra istoricului așezării sugerează că aici a fost locul de baștină al Elisabetei, mama lui Iancu de Hunedoara. La 1437 regele Albert al Ungariei o zălogește huniadeștilor, împreună cu districtul omonim, drept recompensă pentru eforturile militare și financiare făcute de aceștia pentru apărarea cetăților de la vadurile Dunării. La acea dată, Margina apare
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
-Vieru (n. 2 februarie 1958, Cobîlea, Șoldănești) este un scriitor și jurnalist din Republica Moldova. Școala medie a absolvit-o în localitatea de baștină - Cobâlea. A absolvit facultatea de jurnalism a USM în anul 1980. Мемbru ULCT din URSS (1972- 1986). A funcționat timp de un deceniu la TVM în calitate de redactor de programe social-politice. Timp de doi ani a fost angajatul Secției de filosofie
Valerian Ciobanu () [Corola-website/Science/312986_a_314315]
-
(n. 21 noiembrie 1929, Periam, Banat) este un scriitor de limba germană originar din România. Părinții săi au fost Johann Heinz și Maria, născută Ehling. A urmat școala generală în localitatea sa de baștină, apoi liceul la Timișoara. În 1944 părinții fug din țară, împreună cu el în Ostmark (actuala Austria), dar în vara anului 1945 se întorc acasă. După al Doilea Război Mondial a lucrat, printre altele, ca agricultor și ca brutar în satul
Franz Heinz () [Corola-website/Science/310906_a_312235]
-
(cunoscut și ca Circuitul Louis Rosier) este un circuit de automobilism amplasat în munții Auvergne din Franța. Este localizat în apropierea orașului Clermont-Ferrand, locul de baștină al companiei Michelin, dar și al pilotului Patrick Depailler. Construit în 1958 în apropierea unui vulcan stins, circuitul inițial avea o lungime de 8,055 km (5,005 mile) și era descris ca o versiune mai rapidă și mai virajată
Circuitul Charade () [Corola-website/Science/309674_a_311003]
-
având statutul de "boieri"', fapt care i-a determinat, încă de la începutul exercitării misiunii lor, să refuze prestarea de corvezi militare. Deoarece noii veniți se pare că au fost înmatriculați nu după numele lor de familie ci după localitatea de baștină, onomastica vremii, ba chiar și cea de la începutul secolului al XXI-lea, poate să ajute la stabilirea fără echivoc care a fost aceasta. Astfel numele de Arpășan trimite la Arpaș; Buciumean la Bucium; Comănean la Comăna; Fogoroș la Făgăraș; Mărginean
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
alternativ/new-wave confundat de profani cu folk-rockul. Piese representative: Măr Adentro, Flor Venenosa, La Vision de Vuestras Almas, Olvidado, Heroye de Leyenda. <BR> Albumul a fost urmat de un turneu spaniol de 70 de concerte. Presă din orașul lor de baștină Zaragoza începe să vorbească insistent despre ei. Această a atras atenția unui nume greu al scenei new-wave, veteranul Roxy-Music, chitaristul Phil Manzanera, care fiind hispano-american avea avantajul de a înțelege versurile cântecelor. Phil Manzanera le devine producător pentru următoarele două
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
secolului XX, comunitatea s-a destrămat aproape fulgerător: toți evreii au părăsit orașul, lăsând în urmă două cimitire, unul cu circa 1600 de morminte, obiect de studiu pentru istorici, și sinagoga brusc ruinată. Deși emigranții, practic, nu mai revin la baștină, evreii din Telenești, s-au unit la Tel-Aviv într-o asociație și editează un ziar în limba rusă „ТЕЛЕНЕШТСКАЯ УЛИЦА” (în română „Strada Teleneștilor”). Târgul Teleneștilor a fost centru raional de trei ori după cel de al doilea război mondial
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
11 aug. 1927), doctor în știință, care după absolvirea Institului de Medicină din Chișinău a lucrat medic-șef la spitalul din Balatina, iar din 1952 - profesor la catedra de psihologie și psihiatrie a Universității de Medicină și Farmacie. Cobani e baștină regizorului de teatru Titus Jucov. S-a născut la 28 sept. 1950 în familia preotului Dionisie. A absolvit cu medalia de aur școala medie nr. 1 din Bălți, a făcut studii la Institutul de Cultură din Moscova, în 1971 a
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
Marinici este o localitate-centru de comună în Raionul Nisporeni, Republica Moldova.Aici este satul de baștină a sriitorului Constantin Dragomir. Satul Marinici este o localitate în Raionul Nisporeni situată la latitudinea 46.9661 longitudinea 28.1602 și altitudinea de 161 metri față de nivelul mării. Această localitate este în administrarea or. Nisporeni. Conform recensămîntului din anul 2004
Marinici, Nisporeni () [Corola-website/Science/305190_a_306519]
-
suprafață de 40 de ari, unde în fiecare an, antreprenorul plantează in jur la un milion de bulbi de lalele.El a putut să-și facă o celebră carieră științifică, dar a părăsit cercetările de laborator și a revenit la baștină să crească flori, patima lui din copilărie.Vasile Luchița, după ce i s-a înmînat la școala medie din Bardar atestatul de maturitate, a făcut doi ani studii la facultatea de electrofizica a Politehnicii din Chișinău, apoi trei ani a vărsat
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
Avrămneni (punct vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925, cari posedă 604 deseatini, sunt vii și grădini fructifere. Răzeșii se ocupă și cu cărăușia spre Avremești". Braniște e baștină generalului basarabean Matei Donici, despre care Iurie Colesnic scrie în enciclopedia „Sfatul Țării” și în vol. I al cărții sale „Basarabia necunoscută”: „Donici Matei s-a născut în 1847 în satul Brănești, jud. Bălți, și a decedat la 26 sept
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
în administrarea or. Fălești. Conform recensămîntului din anul 2004 populația este de 1 349 locuitori. Distanță directă pînă în or. Fălești este de 22 km. Distanță directă pînă în or. Chișinău este de 146 km. Este cunoscut ca satul de baștină al lui Ilie Ilașcu. Locuitori - 1 349 din care: Bărbați - 661 Femei - 688 Componentă pe naționalități: 2 km - distanță directă pînă la Satul Vrănești din Raionul Fălești 2 km - distanță directă pînă la Satul Hrubna Nouă din Raionul Fălești 3
Taxobeni, Fălești () [Corola-website/Science/305231_a_306560]
-
otăceni (peste 30) au fost reprimați și deportați în 1940-1949 pentru participare la partide politice românești, ca culaci și pentru activitate și propagandă antisovietică. Ion a lui Luca Beți (Băț), Afanasie a lui Iacob Bârcă nu sa-u mai întors la baștină, iar Luca lui Petru Beți (Băț) a fost deportat în regiunea Irkutsk la vârsta de 79 de ani ca culac. Când au venit să-l ia NKVD-iștii, soția Nadia a sărit din camion și s-a ascuns în pădure
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici. Nedorind să se supună cnejilor din Kiev, Ulicii și-au părăsit baștina mutîndu-se în bazinele rîurilor Bug și Nistru. Cei care s-au mutat pe malul drept al Nistrului, au luat cu forța un sat al băștinașilor, instalîndu-se cu traiul pe vatra acestuia. Negăsind limbă comună cu băștinașii, ulicii au făcut această
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
fiind răpuși. Apoi vin foametea și deportările... Despre acea perioadă tragică în viața satului dispunem de mai multe mărturii. Cu durere în suflet vorbesc despre război alcedărenii în etate. Vorbesc despre acei care au fost ridicați și duși departe de baștină. Una din cele mai grave crime săvîrșite de regimul sovietic pe teritoriul Basarabean a fost organizarea foametei din 1946-1947. Prin acest act de genocid, autoritățile comuniste au purtat mai multe scopuri, dar obiectivul principal era depopularea ținutului prin exterminarea elementului
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
și 6 iunie 1949 - sovieticii au deportat 11293 de familii, peste 35000 de oameni nevinoveți. Anii 1940 - 1941... Cu durere în suflet vorbesc despre acești ani alcedărenii în etate. Vorbesc despre acei, care au fost ridicați și duși departe de baștină. Mai jos găsim lista celor înstrăinați: Lista celor represați nu este completă: cîte vieți, totuși, a distrus regimul stalinist. Doamne... Ce durere au îndurat acei, Rupți de vatra casei, de bunei, De țărîna drumului, de cal și car, De apa
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
fiilor săi Iordachi și Ilie, a șasea parte din tot satul Crasna. La 5 iunie 1799 în Crasna, Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolai Ilschi își face testamentul, dând fiilor săi Iordachi și Ilie a șasea parte de Crasna ținutul Siretelui, baștină și cumpărătură, și a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul. La 25 aprilie 1825, are loc schimbul între Ilie von Ilschi și nepotul său Dumitrachi, fiul răposatului Iordachi Ilschi clucer, care a fost frate cu Ilie Ilschi. La
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
crețuri”, iar șorțurile — dantelate. [[Imagine:RasnovBv.jpg|thumb|right|250px|Râșnov - [[așezare]] compact-adunată]] Specific românești sunt "așezările cu vatră", către care converg toate celelalte străzi, radial. Un exemplu elocvent îl prezintă Șcheiul. Sașii au adus obiceiurile lor din zona de baștină, clădind casele după un plan caroiat și alungit. Exista o stradă principală, alungită, de-a lungul cărora se succedau case cu arhitectură identică (ca de exemplu la Cristian). În cazul în care existau mai multe străzi principale ("așezarea compactă"), legătura
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
în teritoriile românilor este explicată în felul următor: slavii păgâni i-au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor, românii au revenit în locurile de baștină (aproximativ secolul al X-lea) și a început simbioza româno-slavă ; toponimele importante au fost transmise de protoromâni slavilor și mai târziu au fost transmise de slavi iar românilor după revenirea acestora la șesuri. În același sens a scris și istoricul
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități Temeleuți. Mihul Pisar (Mihai), era fiul lui popa Iuga. A deținut următoarele dregătorii: Grămatic 25 decembrie 1422 ; logofăt și pisar (scrie și hrisoave) 30 ianuarie 1425 - 30 mai 1443; logofăt 29 noiembrie 1443 - 30 iunie 1456 (cu întreruperi
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
aproape un an de succese militare împotriva Uniunii Sovietice, armata română este sfărâmata la Stalingrad, din acel moment fiind împinsă tot mai mult către propriile teritorii. Pe masura ce trupele sovietice se apropiau, un număr mare de basarabeni încep să-și părăsească baștina pentru a nu intra încă o dată sub oblăduirea comunistă. După unele estimări câteva sute de mii de oameni s-au refugiat dincolo de Prut, scriu cei de la istoriesicultura.ro. Înlănțuirea unui popor Însă, nu le-a ajutat la nimic. Întoarcerea armelor
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
Plesca, Hariton Celpan și Vladimir Teodorovici. Arestări în masă și desființarea Armatei Negre Vigilenta poliției secrete nu a putut fi înșelată pentru mult timp, partizanii grupării devenind o problemă serioasă, împiedicând în nenumărate rânduri eforturile de comunizare în raioanele de baștină. Se pune la cale o acțiune de anvergură de-a lungul lunilor iunie, iulie și august care viza neutralizarea grupării și capturarea membrilor săi. Este de consemnat faptul că și acum oamenii se alăturau Armatei Negre, numărul luptătorilor trecând de
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
au editat opera lui Petre Ștefănucă în două volume. Petre Ștefănucă este inclus în „Dicționarul scriitorilor români din Basarabia din 1812-2006“. În memoria lui Petre Ștefănucă, un liceu, o stradă și biblioteca publică orășenească din orașul Ialoveni (localitatea sa de baștină) îi poartă numele. În fața liceului a fost instalat bustul său. În anul 2006, Poșta Moldovei a pus în circuit un timbru poștal cu chipul lui Petre Ștefănucă. Petre Ștefănucă este autor al unor studii valoroase, printre care se pot aminti
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
1973, 1975, 1989), Azerbaidjan (1965), Ucraina (1965, 1968, 1980), Lituania (1971), Letonia și Estonia (1968,) România (1992, 1999) și la Chișinău (1966, 1969, 1977, 1986, 1992, 1996, 2001). Debutează cu prima expoziție personală în anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk). Abia în 1965 vernisează o nouă expoziție solo, de această dată la Baku, (Azerbaidjan). În 1968 merge la Tallinn, la Tartu (Estonia), la Riga și la Liepăja (Letonia). În 1973 ajunge la Vilnius (Lituania), iar în 1989
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
crizei materiale prin care trecea familia, el este transferat într-o școală mai depărtată de satul natal. Aici el își urmează studiile, exersând în permanență pictura și studiind istoria artelor. În 1944 Igor Vieru se întoarce în locurile sale de baștină și lucrează un timp învățător la Horodiște. Încă de pe atunci Vieru se manifestă drept un entuziast și pasionat educator al gustului estetic la elevi. Face primii pași spre creația sa artistică executând o galerie de picturi mici pe sticlă, asemenea
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]