2,242 matches
-
pricepere să socotească numărul fiarei; că e număr de om (Δ42: Η (Δ <2ΔφΒ≅Λ ƒΦϑ∴<). Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase. Fiara care iese din mare este produsul unui amestec de tradiții. Ea reia câteva trăsături ale balaurului descris în capitolul precedent. În același timp, ea îmbină în manieră sintetică trăsăturile celor patru fiare din vedenia lui Daniel (cap. 7), cărora le adaugă trei „ingrediente”: numele de blasfemie, capul rănit și vindecat și cultul dedicat Balaurului. Într‑adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trăsături ale balaurului descris în capitolul precedent. În același timp, ea îmbină în manieră sintetică trăsăturile celor patru fiare din vedenia lui Daniel (cap. 7), cărora le adaugă trei „ingrediente”: numele de blasfemie, capul rănit și vindecat și cultul dedicat Balaurului. Într‑adevăr, fiara care iese din mare stăpânește pământul în numele acestuia. El este cel care a dat fiarei ϑ←< ∗β<∀:4< ∀⇔ϑ≅¬ 6∀ℜ ϑ∈< 2Δ<≅< ∀⇔ϑ≅¬ 6∀ℜ ƒ>≅ΛΦ∴∀< :γ (ς80<. Aceste trei însușiri aparțin lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său seamănă cu al unui leopard, picioarele sunt de urs, iar botul ca de leu. Unul dintre capete, rănit mortal, își revine, înviind printr‑un miracol și stârnind uimire printre toți locuitorii pământului. Drept urmare, oamenii încep să i se închine balaurului, căci el este cel care dă fiarei puterea extraordinară de a face minuni. Domnia fiarei „ieșite din apă” durează patruzeci și două de luni. În tot acest răstimp ea rostește „enormități și hule” împotriva lui Dumnezeu; hulește „numele Lui și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care autorul recurge la imaginea unei alte fiare este totuși dorința de a încadra „cultul împăratului” în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dorința de a încadra „cultul împăratului” în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel, ea pare inofensivă, blândă „asemenea mielului”. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea aspect inedit este cultul închinat primei fiare și, implicit, balaurului: „Și i s‑au închinat Balaurului, pentru că el i‑a dat fiarei stăpânirea” (12, 4). Astfel, balaurul (= răul metafizic) domină lumea prin intermediul fiarei marine (= răul fizic) susținute, la rândul său, de fiara terestră (= răul psihologic). „Treimea răului” instituie așadar, timp
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea aspect inedit este cultul închinat primei fiare și, implicit, balaurului: „Și i s‑au închinat Balaurului, pentru că el i‑a dat fiarei stăpânirea” (12, 4). Astfel, balaurul (= răul metafizic) domină lumea prin intermediul fiarei marine (= răul fizic) susținute, la rândul său, de fiara terestră (= răul psihologic). „Treimea răului” instituie așadar, timp de trei ani și jumătate, un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea aspect inedit este cultul închinat primei fiare și, implicit, balaurului: „Și i s‑au închinat Balaurului, pentru că el i‑a dat fiarei stăpânirea” (12, 4). Astfel, balaurul (= răul metafizic) domină lumea prin intermediul fiarei marine (= răul fizic) susținute, la rândul său, de fiara terestră (= răul psihologic). „Treimea răului” instituie așadar, timp de trei ani și jumătate, un pseudocult analog cultului închinat adevăratului Dumnezeu. Dacă identificăm prima fiară cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate acestea, există în capitolele următoare o altă serie de motive la fel de importante. Vom începe cu cel al confruntării dintre oștirile îngerești și cele ale diavolului (cap. 16), motiv devenit celebru sub numele de „lupta de la Armaghedon”. Văzându‑se alungați, balaurul, fiara marină și profetul mincinos dau semnalul luptei în tot pământul. Ioan vede ieșind din gura lor „trei duhuri necurate, ca niște broaște; fiindcă ele sunt duhuri diavolești” (16,13‑14), care adună „împărații lumii întregi” (16,14) pentru confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
40; 12,4 4 9,2.25‑27 9,24.26 7,13 2,44; 7,14.18.22.27; 9,24 12,2 Tabelul 2 Motive anticristologice prezente în Apocalipsa lui Ioan Motive Cei doi martori Cutremurul cel mare Balaurul/diavolul/Satan Războiul cosmic Proslăvirea fiarei Războiul împotriva sfinților Prima fiară Legenda lui Nero Blasfemiile Cea de‑a doua fiară Minunile Amăgirea Idolatria Profetul mincinos Persecuția Semnul (666) Desfrânata cea mare/Roma Apostazia Moartea fiarei Împărăția de o mie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prejos. Dimpotrivă, reputația lor pare a fi întemeiată tocmai pe aceste virtuți terapeutice, de taumaturgi. În dosarul său anticristologic din cartea a V‑a (28, 2), Irineu inserează un pasaj bine cunoscut din Apocalipsă (13, 11‑14): „[...] vorbea ca un balaur. Și toată stăpânirea celei dintâi fiare o pune în lucrare în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Și face semne mari, încât și foc face
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a cărei rană de moarte fusese vindecată. Și face semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer, pe pământ înaintea oamenilor. Și amăgește locuitorii pământului” etc. După cum am văzut, propaganda pseudoprofetului din capitolul 13 al Apocalipsei - sluga balaurului - nu se reduce la discursuri mincinoase, ci cuprinde, de asemenea, o serie de false minuni, în scopul de a înșela oamenii și de a întreține cultul stăpânului său, „fiara marină”. La sfârșitul cărții a II‑a, referitor la erezia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interpretare eclezială. Este vorba de metafora Bisericii‑navă „zguduită de furtuni” pe „marea lumii” (59, 1), metaforă sortită unei cariere îndelungate. La îndemnul iudeilor, Anticrist declanșează o persecuție nemiloasă împotriva „sfinților”. Textul de bază este episodul referitor la „femeia și balaurul” din Apocalipsă (12,1‑6;13‑17), care primește o interpretare fără precedent (61, 1‑3): Femeie înveșmântată în soare indică limpede Biserica, îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, Care este mai strălucitor decât soarele însuși. Și luna sub picioarele ei, zice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Biserică este împărat ceresc, nu pământesc, precum vestise David: Zise Domnul către Domnul meu: Șezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut la picioarele tale (Ps. 110,1). Apoi zice [profetul Ioan:] Și când a văzut balaurul a început s‑o prigonească pe femeia care născuse pruncul. Dar femeii i s‑au dat două aripi ale Vulturului celui mare, ca să zboare în pustietate, să i se poarte de grijă acolo o vreme, niște vremi și încă o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la mitul lui Nero și deci, indirect, la stăpânirea romană. Anticristul‑cezar „nu apare în virtutea propriei puteri sau a puterii tatălui său, ci din porunca lui Dumnezeu” (11, 4). Simbolurile Anticristului apar, în concepția lui Victorin, în mai multe capitole: balaurul din Apocalipsă, cap. 12; fiara care se ridică din mare și cea care se ridică din pământ (Apoc. 13); balaurul pe care stă marea desfrânată (Apoc. 17). Monografia tiranului eshatologic poate fi obținută prin juxtapunerea celor câteva „portrete schiță” simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tatălui său, ci din porunca lui Dumnezeu” (11, 4). Simbolurile Anticristului apar, în concepția lui Victorin, în mai multe capitole: balaurul din Apocalipsă, cap. 12; fiara care se ridică din mare și cea care se ridică din pământ (Apoc. 13); balaurul pe care stă marea desfrânată (Apoc. 17). Monografia tiranului eshatologic poate fi obținută prin juxtapunerea celor câteva „portrete schiță” simbolice, realizate de Duhul Sfânt, autorul divin al Apocalipsei. „Toate [fiarele] simbolizează forțele răului, dar fiecare dintre ele aduce o lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apus. Domnia sa va sta sub semnul jefuirilor, al nelegiuirilor și al crimelor nemaivăzute (cap. 5). Haosul va cuprinde întregul cosmos (cap. 6). Semne uluitoare vor preceda venirea Anticristului: „Și vor fi semne pe pământ: din neamul omenesc se vor naște balauri și fiare sălbatice; din fecioarele curând căsătorite se vor naște prunci care vor vorbi fără cusur; aceștia vor vesti vremurile din urmă și vor cere să fie omorâți. Chipul lor va fi ca cel al bătrânilor: deși abia veniți pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din două secțiuni principale: prima (cap. 1-6) cuprinde relatări despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei care „s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei care „s‑au alăturat preotului Mattathia și fiilor lui în mișcarea de revoltă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Teología..., p. 96. Cuvintele lui Isus: Mt. 25,41; Lc. 10,18; Mt. 3,12; și cele ale apostolilor săi: Ioan (Apoc. 12,7‑9): „Și s‑a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul cu îngerii lui. Și n‑a izbutit el, nici nu s‑a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Isus: Mt. 25,41; Lc. 10,18; Mt. 3,12; și cele ale apostolilor săi: Ioan (Apoc. 12,7‑9): „Și s‑a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul cu îngerii lui. Și n‑a izbutit el, nici nu s‑a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul cu îngerii lui. Și n‑a izbutit el, nici nu s‑a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală toată lumea, aruncat a fost pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el”; și 20,10: „Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
constituie tratatul despre Anticrist. De altfel, acest tratat a circulat autonom multă vreme. Pentru comentariu, cf. J. Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel: A Study of Comparative Jewish and Christian Interpretations of the Bible, Washington, 1978. . Suzana și Bel și Balaurul apar în notele foarte scurte, la sfârșitul comentariului. . Cf. J. Lataix, „Le Commentaire de Saint‑Jérôme sur Daniel”, în Revue d’histoire et de littérature religieuses, 2, Paris, 1897; „Opinions de Porphyre”, pp. 164‑173; „Opinions d’Origène”, pp. 268
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu și ca manieră de a fi, căci o dată în plus epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și cu plăcere a jocului, a unui spectacol lingvistic asemănător celui oferit de Anton Pann sau de Ion
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
illo tempore. La Hanu Ancuței, pe vreme de pace, printre necurmatele lupte care pustiesc Țara Moldovei, oamenii zăbovesc împrejurul focului, golesc ulcele cu vin vechi și spun „povești”. Cartea e un Decameron românesc, cuprinzând istorisiri cumplite (Județ al sărmanilor), miraculoase (Balaurul) sau glumețe (Iapa lui Vodă), fiecare fiind o piesă antologică de artă narativă. Într-o istorie zbuciumată, plină de seisme, Hanu Ancuței devine un punct geografic privilegiat, un popas simbolic îngăduit scurtă vreme vieții reflexive, când aducerile aminte umplu sufletele
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]