1,700 matches
-
america este unică. Visul american nu este o legendă. Dacă vrei cu adevărat ceva și muncești, obții ce vrei. eu însă nu voiam nimic special de la america, eventual aș fi vrut ca Victor să nu-mi mai debiteze toate acele banalități. Ceea ce căutam eu de fapt era mai ales america infiltrată deja în mine, prin filme, imagini și cărți, mituri și fantasme, fără să fi pus vreodată piciorul pe continentul nord-american. ori, această americă începu să-mi vorbească imediat, chiar înainte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Felix. Cânta o compoziție foarte la modă pe atuncea, prin sentimentalitatea ei, Chanson russe, și Felix, care avea cunoștințe muzicale, putând descifra cu ușurință la pian și la vioară, își dădu seama că îndemînarea și finețea Otiliei depășeau cu mult banalitatea bucății. - Ah, zise Otilia, lăsîndu-și o clipă mâinile pe genunchi,ce sentimentală sunt! Apoi, înfigînd din nou degetele în clape, începu să cânte Rapsodia ungară de Liszt, indicând cu multă vigoare părțile grave, dar când intră în zona furtunoasă a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pună numele. Nu fi naiv, amice! N-am păr în cap câte comunicări am făcut eu "maestrului" (internul apăsă ironic), care acum fac parte din opera lui. În scurt, după intern rezulta că sforțarea științifică era inutilă, stîndu-i piedică escrocheria, banalitatea faptelor, sărăcia materială. Acțiunea de demoralizare a internului era așa de totală, încît Felix, spirit ardent și tânăr, nu se lăsă contaminat și nu izbuti să se convingă că e cu neputință să ajungi ceva. Își redactă articolul, îi puse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă vadă cu ochi răi, eram prea frumoasă și-i făceam concurență - așa cel puțin credea ea. Nu-mi dădea bani pentru rochii, tatei nu mă-nduram să-i cer, și sufeream grozav. Atunci am luat o hotărâre eroică... prin banalitatea ei. O, să nu-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
antimatrimonială, dar, spirit prudent, nu credea în ea. Vioiciunea colegului îl surprinsese la început, ca și lectura lui, și în fața unei așa de violente activități teoretice se simțise inferior. Acum însă, după un examen atent, avu sentimentul că Weissmann spunea banalități. Îi mărturisi delicat această impresie: - În fond, spui cu vorbe mai de spirit ceea ce se spune așade des în glumă: să nu te-nsori cu femeia pe care o iubești. Mă întreb dacă ai dreptate. Așa-zisa mea mătușă Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu adevărat, îmi era rezervată. - Cum, doamnă, frivolitatea lui Robin mergea până într-acolo, că nu se dădea la o parte să seducă și să învrăjbească două surori? - Nu sînteți cunoscut și dumneavoastră ca un mare crai?!... Sînteți!... Cunoașteți, astfel, banalitatea că și cele mai șterse femei, intuindu-i pe marii crai cât pot fi de crocanți, își dau întreaga silință să facă din dânșii victimele lor. Robin a fost una dintre aceste mari victime ale acestor femei, cât de șterse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se întreba ce văzuse la el însă mesajul ei a fost clar și fără echivoc<viitorul soț! Au rămas unul în fața celuilalt, cu martorul mut la un pas, care auzea tot ce se discută și nu îi elibera mâna. Erau banalități, la ce facultate este dar sectoristul se grăbea, a mai făcut jumătate de pas, forțând-o să spună: - La revedere! pe un ton neutru. Păru o secundă, că vroia să mai stea de vorbă însă se supuse îndemnului. Nu a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Patima amurgurilor o așază în centrul zvârcolirilor noastre - vietate anonimă transfigurată de gustul nostru de umbre. În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poți scoborî la nivelul unei atari banalități. Problema cea mare este atunci a trăi; a căuta secretul acestei chinuitoare imposibilități, a dezlega taina respirației și a speranțelor. Așa se explică de ce reformatorii - frământați până la obsesie de a da alte tipare vieții - au fost ființe ce au suferit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a depravat ființa, nimic nu se mai poate desfășura sub soare fără să te irite. În afară, poate, de un dialog al florilor despre moarte. Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a pitulat în ochii Evei. Tot ce nu izvorăște din prospețimea mâhnirii e de mâna a doua. Cine știe dacă nu ne gândim la moarte ca să salvăm onoarea vieții! În secolul al XVIII-lea francez nu s-a spus nici o banalitate. Franța a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu, lipsa de spirit ca o imoralitate. O țară în care nu poți crede în ceva decât nihilist... Saloanele au fost grădini de îndoieli. Și femeile, bolnave de deșteptăciune, suspinând în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al tresăririi, te cauți în ce n-ai fost și-n ce nu vei fi... În mod cinstit, un om nu poate vorbi decât despre el și despre Dumnezeu. În sânul vieții te afli, de câte ori spui - din tot sufletul - o banalitate... Prin ce taină ne trezim în anumite dimineți cu toate erorile Paradisului în ochi? Din ce zăcăminte ale memoriei se adapă lacrimi lăuntrice de fericire și ce lumini străvechi susțin extazul divin peste pustiul materiei? ... În astfel de dimineți, înțeleg
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nebuniei toți aceia care s-au avântat în infinit? Ce ne mai importă normalitatea sau nenormalitatea! Să viețuim în extazul infinitului, să iubim tot ce n-are margini, să distrugem formele și să clădim singurul cult fără forme: cultul infinitului. Banalitate Și transfigurare Este o prostie, din moment ce nu mă sting imediat și din moment ce nu pot câștiga naivitatea, să mai fac gesturi zilnice, obișnuite și comune. Trebuie depășită în toate modurile banalitatea și realizată transfigurarea, care nu este altceva decât o înfăptuire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formele și să clădim singurul cult fără forme: cultul infinitului. Banalitate Și transfigurare Este o prostie, din moment ce nu mă sting imediat și din moment ce nu pot câștiga naivitatea, să mai fac gesturi zilnice, obișnuite și comune. Trebuie depășită în toate modurile banalitatea și realizată transfigurarea, care nu este altceva decât o înfăptuire a unei expresivități absolute. Mă gândesc plin de tristețe cum trec oamenii pe lângă ei, cum își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
timp. Și acela simte cum crește în el timpul asemenea morții. Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. Și deși atâta lume a susținut această afirmație, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ți vină să plângi atunci când te gândești la oameni, să iubești totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândești și la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi om // 103 Magie și fatalitate // 105 Entuziasmul ca formă a iubirii // 112 Lumină și întuneric // 120 Renunțarea // 122 Frumusețea flăcărilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie și autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate și transfigurare // 155 Principiul satanic în suferință // 171 Notă Pentru ediția de față s-a folosit ca text de bază ediția Humanitas 1990, reconfruntată cu ediția princeps din 1934. Ca și în ediția din 1990, au fost actualizate ortografia și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu în lume". "Spiritul în raționalitatea sa absolută", "ideea divină pe Pămînt" etc. este un lucru atât de extraordinar, încît viziunile în Dumnezeu ale Sfântului Ioan al Crucii sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
încordările și răsturnările devenirii, printr-o ireproșabilă asistență socială, printr-o solicitudine insistentă și prin eliminarea rațională a șomajului. Mizeria muncitorimii îi justifică voința de putere și îi dă un cinism al luptei inegalabil. În numele mizeriei totul este permis. Această banalitate teoretică și această sfâșiere practică au înțeles-o bine muncitorii și și-au creat un orgoliu de clasă, care va întoarce odată lumea pe dos. Țăranul, dacă nu este totdeauna reacționar, este, prin fire, antirevoluționar. Preferă comoditățile mizeriei dramatismului luptei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țării. Meritul democrației în România este de a fi provocat o dezlănțuire superficială de energie, de a fi creat o serie de iluzii politice în ultimul cetățean. Că, pentru viitor, democrația trebuie distrusă pentru ca România să nu dispară, este o banalitate, iar nu un imperativ. Nu fără o oarecare mirare trebuie să privim pe aceia care, dintr-un naționalism prost înțeles, consideră introducerea democrației la noi ca pe o pacoste fără pereche. Un popor oprimat o mie de ani avea nevoie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
față de posesorii de bunuri, față de cei care cunosc bogăția și gloria. E ciudat că te resemnezi cu mântuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecătoare de care se poate bucura acesta. Nu exista o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit obosește repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepționalului. Daca ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc. Nu le îngăduim decât copiilor și nebunilor să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult venită în societatea asta a Amicilor întunericului?... - Ah! să-ți spun cum... Eu te-am văzut pe tine în saloanele doamnei N. Mi-ai fost recomandat, dar tu te-ai uitat așa, pe deasupra, la mine, mi-ai spus o banalitate și te-ai dus apoi... și eu te urmăream, priveam în vo oglindă ca să te văd în colțul de fereastă în care ședeai... stam seri întregi, plângeam nopți întregi... ah! cum te iubesc, Angelo, zise ea înecîndu-i fața cu sărutări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Editura All, xe "București"București, 1996. Lungu, Corneliu Mihai; Retegan, Mihai (editori), 1956. Explozia. Percepții române, iugoslave și sovietice asupra evenimentelor din xe "Polonia"Polonia și xe "Ungaria"Ungaria, Editura Univers Enciclopedic, xe "București"București, 1996. xe "Oprea"Oprea, Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente, 1949-1989, studiu introductiv de Dennis xe "Deletant"Deletant, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 2002. xe "Pelin"Pelin, Mihai (editor), Sioniști sub anchetă, A.L. xe "Zissu"Zissu, Declarații, confruntări, interogatorii. 10 mai 1951-1
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
evoluționism simplist. În fapt, nu este vorba despre o economie de piață care încă nu funcționează satisfăcător, ci despre o economie ce funcționează distorsionat. Utilizarea schemei „stadiu de implementare a noului model” în explicarea economiei actuale nu duce decât la banalități superficiale. Mult mai productivă este identificarea structurilor distincte generate de diferitele opțiuni strategice. Eticheta de „economie de piață încă nefuncțională” cuprinde în ea tacit totodată și o poziție ideologică. Strategia reformei economice este bună. În ultimă instanță, variabila-cheie este voința
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
proclamă contrariul? Pentru a păstra puterea, persuadează mulțimile să gîndească asemenea lor. Și dacă judecăm după longevitatea liderilor de partid, chiar și a celor mai democratici dintre ei, înseamnă că de cele mai multe ori reușesc. Iată un spectacol extraordinar, cu toată banalitatea lui: de sus, conducătorul revarsă din belșug laude asupra mulțimii iar aceasta din urmă, aflată în partea de jos a scenei, înalță în cor o salvă de laude și jurăminte, asigurîndu-l că el e unicul și de veacuri pămîntul n-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Christ, darwiniștii după aceea a lui Darwin, comuniștii după aceea a lui Stalin, psihanaliștii după imaginea lui Freud și așa mai departe. A spune că liderii sînt un fel de inventatori iar inventatorii, un fel de conducători, este atît o banalitate, cît și o exagerare. În cele ce urmează voi stabili cu precizie grăuntele de adevăr cuprins în această banalitate. Un conducător își datorează prestigiul vreunui act extraordinar, de aceea el poate atrage și sugestiona o mulțime. El îi fascinează anume
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
așa mai departe. A spune că liderii sînt un fel de inventatori iar inventatorii, un fel de conducători, este atît o banalitate, cît și o exagerare. În cele ce urmează voi stabili cu precizie grăuntele de adevăr cuprins în această banalitate. Un conducător își datorează prestigiul vreunui act extraordinar, de aceea el poate atrage și sugestiona o mulțime. El îi fascinează anume pe aceia care se simt dornici să îl imite. Noi, laolaltă, reprezentăm cu toții această nevoie de imitare pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]