2,202 matches
-
reforme sociale importante, ca legea privind sănătatea publică (Public Health Act, 1875). Interesul lui major, spre deosebire de Gladstone, era politica externă unde a susținut expansiunea imperialistă a metropolei. Astfel, în 1875, a contractat un împrumut de 4 milioane de lire de la bancherul baron Rothschild, cu care a cumpărat 41% din acțiunile firmei Suez Canal Company scoase la vînzare de falimentarul khediv al Egiptului, Ismail. În 1876, cînd turcii au masacrat sute de creștini în Bulgaria ocupată, Disraeli (unii istorici spun, cu binecuvîntarea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lire sterline (sau 226 de miliarde de mărci aur). Ulterior, această sumă a fost redusă la 132 de miliarde de mărci aur plătibile în 37 de ani. Planul Dawes propus de americani în luna august 1924 (și pentru care autorul, bancherul Charles Dawes, avea să primească Premiul Nobel pentru Pace în 1925) revizuia mai realist plata reparațiilor de război, reducînd substanțial cuantumul datoriilor plătibile în primii 5 ani, astfel ca economia germană să aibă timp să se pună pe picioare. Planul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din 1759 printre alți boieri care purtau sarcina visteriei îi găsim trecuți și pe Panaite Cihodar (Tutova), Ion Miclescu, stolnic (Vaslui), Dumitrachi, paharnic (Fălciu). Ei încasau veniturile, prin ei se plăteau birul, zaharelul, judecătorii, ei în calitate de sameși împrumutau de la boierii - bancheri sumele necesare, pentru care se achitau dobânzi de 2% pe lună, figurând cu asemenea dobânzi lașul cu 250 lei și dobândă de 5 lei pe o lună, Tutova cu 700 lei și dobândă de 16 lei, Vaslui 800 lei și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Și-ntradevăr era bine, Costică Tănase a fost și a rămas inegalabil în artă și în suflet, biciuia năravurile vremilor ca nimeni altul. Acesta a fost marele vasluian Constantin Tănase! Și ce-i mai biciuia pe scenă, doamne-doamne!, pe miniștri, pe bancheri, regimurile corupte și tot cortegiul de samsarlâcuri care se făceau pe atunci! În legătură cu Constantin Tănase, amintiri cu trăiri demne de reprodus, ne oferă și prof. Ilie Dan în „Tămâie și otravă" de Al.O.Teodoreanu, Editura Vasiliana '98, 2008, care redând
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
partide burgheze. Internările urmau a fi făcute prin decizii ale unei Comisii Speciale din MAI, pe baza propunerilor Securității și Miliției. Durata internărilor: de la șase luni la cinci ani. Regimul domiciliului obligatoriu (DO) se aplica pentru „toți foștii exploatatori”, moșieri, bancheri, mari negustori, fabricanți, expropriați, rudele trădătorilor și ale spionilor fugiți peste graniță, ale elementelor dușmănoase etc. Stabilirea DO se făcea la nivel regional cu avizul unei Comisii Centrale. Părăsirea DO și a locului de muncă se pedepsea cu trei-cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
utilizată în viziunea strategiei politice urmărite. Caracterul nesigur și neprofitabil al unui împrumut destinat unei națiuni străine poate fi un argument valid din punct de vedere strict financiar. Dar argumentul este irelevant dacă împrumutul, oricât de neînțelept i-ar părea bancherului, servește implementării strategiilor politice ale unei națiuni. Desigur, este posibil ca pierderile economice și financiare implicate să slăbească poziția externă a națiunii într-o asemenea măsură încât să depășească avantajele politice anticipate. Din aceste motive, astfel de politici pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Având în vedere aspirațiile imperialiste ale anilor ’30, era logic că de câte ori națiunile nu-și pot schimba statu-quo-ul în mod pașnic, ele vor încerca să-l schimbe prin război; deci schimbarea pașnică, precizată științific, va face războiul inutil. Deoarece îngrijorările bancherilor pentru investițiile lor au fost responsabile pentru implicarea în primul război mondial, să interzicem împrumuturile către beligeranți; vom evita astfel participarea la următorul conflict. Mai recent, s-a „descoperit” că suveranitatea națională este responsabilă pentru război; rezultă că delegarea suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un război imperialist, până când a fost atacată de Germania, în 1941; atunci războiul pe care îl purta a devenit, prin definiție, antiimperialist. Imperialismul american este un termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii, sunt identificate fără discriminare cu politicile externe imperialiste. În acest proces de utilizare fără distincții, termenul imperialist și-a pierdut orice sens concret. Imperialist poate fi orice stat dacă cineva se opune politicii sale externe. În asemenea circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
populară explicație a politicii externe americane. Simplitatea teoriei a contribuit mult la popularitatea sa. Ea identifica o serie de grupuri care au profitat în mod evident de pe urma războiului, cum ar fi producătorii de tehnică militară (așa-numiții fabricanți de muniții), bancherii internaționali („Wall Street”) ș.a.m.d. Deoarece au profitat de război, înseamnă că au avut interesul să-l declanșeze. Astfel, profitorii războiului se transformă în „instigatori la război”, „diavoli” care planifică războaie pentru a se îmbogăți. În timp ce marxiștii extremiști echivalează
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Tratatul de la Versailles (1919) pentru a administra secțiunea internaționalizată a fluviului; respinsă de Germania în 1936 și dizolvată în 1940. Comitetul Nye - Comitet al Senatului (1934-1936), condus de senatorul Gerald P. Nye (Dakota de Nord), format pentru a investiga activitățile bancherilor și ale producătorilor de armament în primul război mondial. A fost preocupat mai ales să aducă dovezi că profitorii de război au fost responsabili pentru intervenția americană. Popularitatea acestei teze s-a reflectat în legislația neutralității din 1935-1937. Comunitatea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puncte de distribuire. Nu este surprinzător faptul că, de-a lungul istoriei, creativitatea în arte și științe a înflorit în societățile care aveau suficiente fonduri pentru a finanța activitatea experimentală. Capodoperele din Florența au fost construite cu profiturile obținute de bancherii orașului din toată Europa; capodoperele din Veneția au fost rodul comerțului maritim desfășurat de oraș. Pictorii și savanții olandezi au proliferat după ce negustorii olandezi au preluat monopolul pe rutele maritime; a venit apoi rândul Franței, Angliei, Germaniei și, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pentru a-l combate, pentru a feri neamul românesc de nenorocirile pe care le implica biruința mentalității comuniste. Ori, comuniștii plecau de la niște revendicări, ei puneau în fața muncitorilor nedreptă țile societății burgheze, moșierești, și arătau că moșierimea, marii industriași, marii bancheri și politicienii burghzi, îi exploatează. Pentru ca agitatorii comunismului că nu mai aibă motive pentru a face propagandă comunistă, pentru că legionarii înțeleseseră că ideologia comunistă nu era decât o minciună criminală, o înșelătorie prin care masele proletare erau instigate pentru distrugerea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
faptul că Mișcarea Legionară avea format un „Corp Muncitoresc Legionar” care chema „la luptă muncitori, veniți, Legiunea ne adună”. Prin precizările făcute, Mișcarea a devenit adversat și al comuniștilor și al celor care-i exploatau pe muncitori, respectiv marii moșieri, bancherii, oamenii de afaceri sau din industrie. Pentru a feri poporul român de comunism, legionarii au cerut boierilor, bancherilor, moșierilor, care conduceau țara prin partidele politice, să se poarte cu dreptate față de cei fără avere, să nu-i mai asuprească pe
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
adună”. Prin precizările făcute, Mișcarea a devenit adversat și al comuniștilor și al celor care-i exploatau pe muncitori, respectiv marii moșieri, bancherii, oamenii de afaceri sau din industrie. Pentru a feri poporul român de comunism, legionarii au cerut boierilor, bancherilor, moșierilor, care conduceau țara prin partidele politice, să se poarte cu dreptate față de cei fără avere, să nu-i mai asuprească pe țărani și pe muncitori; le au cerut să nu mai fure din avutul țării, să nu mai risipească
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
politici de comuniști, cu regimul din închisorile post decembriste care sunt adaptate cruțării delincvenților de drept comun, adică a hoților, a înșelătorilor care trebuiesc protejați, întrucât, prin corupție, ei au devenit, sau sunt pe cale de a deveni mari capitaliști, mari bancheri. Cuvântul de ordine al tuturor hoților este adoptat și de noua democrație post decembristă. „Hoțul ne prins este negustor cinstit”. Dacă după evenimentele din decembrie 1989 parlamentul a făcut o pomenire pentru Virgil Madgearu și pentru profesorul Nicolae Iorga cred
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la o valoare mai mare decât valoarea lor nominală. Diferența dintre valoarea nominală a banilor și prețul lor de vânzare se numește dobândă și este - ar trebui să fie - principala sursă de venituri a capitalistului care vinde bani, adică a bancherului. Pe de altă parte, tranzițiile se bazează pe bănci. În ultimă instanță, o tranziție nu este decât un uriaș experiment social prin care clasa politică a unei societăți încearcă să transforme societatea utilizând un model extern - sau utopic, precum tranzițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
aceste resurse, în economia modernă - și nu numai - sunt cuantificate în bani. Banii sunt în bănci, deci orice tranziție, având nevoie de bani, se adresează băncilor, pe contribuția, sprijinul și controlul cărora se bazează. Ca urmare, băncile ca instituții și bancherii ca personaje devin extrem de importanți. Cu cât mai radicală este tranziția, cu atât mai importante sunt băncile și bancherii. Cum tranziția postcomunistă este mai radicală decât altele - doar tranziția procomunistă a mai fost la fel de radicală -, căci presupune schimbarea simultană a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
având nevoie de bani, se adresează băncilor, pe contribuția, sprijinul și controlul cărora se bazează. Ca urmare, băncile ca instituții și bancherii ca personaje devin extrem de importanți. Cu cât mai radicală este tranziția, cu atât mai importante sunt băncile și bancherii. Cum tranziția postcomunistă este mai radicală decât altele - doar tranziția procomunistă a mai fost la fel de radicală -, căci presupune schimbarea simultană a sistemului politic, a sistemului economic și al structurilor sociale, rareori băncile și bancherii au fost atât de importanți ca
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
atât mai importante sunt băncile și bancherii. Cum tranziția postcomunistă este mai radicală decât altele - doar tranziția procomunistă a mai fost la fel de radicală -, căci presupune schimbarea simultană a sistemului politic, a sistemului economic și al structurilor sociale, rareori băncile și bancherii au fost atât de importanți ca în acest tip de tranziție. Și-au dovedit importanța și importanți și în alte tipuri de tranziție, de exemplu în cele care au urmat victoriei aliaților democratici și capitaliști în al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
formării noii clase de capitaliști privați autohtoni, prin selectarea după criterii politice a acelora care urmau să primească subvenții, indiferent de forma pe care o luau ele. Au funcționat aici două tendințe contradictorii. Pe de o parte, băncile românești - și bancherii români - s-au străduit să restrângă cantitatea de bani pe care îi acordau economiei românești, fie ea privată, fie ea în proprietate publică. Pentru că, în cea mai mare parte, economia românească se afla în proprietate publică, este firesc ca majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în economie să se adreseze proprietății publice. Deciziile cu privire la cine, din economia aflată în proprietate publică, primește bani de la bănci cu dobândă negativă - adică este subvenționat - s-au aflat în parte sub autoritatea politicii, în parte sub influența negocierilor dintre bancheri și managerii de întreprinderi de producție. O fracțiune, minoritară, din banii destinați economiei a fost transferată spre sectorul privat al economiei, iar mărimea acestei fracțiuni, precum și costurile ei, au reprezentat rezultatul direct al „alianțelor” și „adversităților” dintre bancheri și mangerii
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
negocierilor dintre bancheri și managerii de întreprinderi de producție. O fracțiune, minoritară, din banii destinați economiei a fost transferată spre sectorul privat al economiei, iar mărimea acestei fracțiuni, precum și costurile ei, au reprezentat rezultatul direct al „alianțelor” și „adversităților” dintre bancheri și mangerii de întreprinderi de producție. O analiză a evoluției creditului neguvernamental în România în perioada 1992-2001 permite câteva concluzii interesante. În primul rând, aceea că politica românească în domeniul creditului bancar a fost dominată de o constantă - scăderea continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
asemenea proiect. Cum, în acea vreme, creditele nu erau acordate decât pe termen scurt, a fost nevoit să apeleze la o rețea de credite, astfel încât să poată achita măcar o parte a creditelor inițiale prin angajarea unor noi credite. De ce bancherii români și-au închipuit că turiștii occidentali se vor deplasa în îndepărtata Românie doar pentru a vizita un decor de Hollywood transpus în termeni reali rămâne o enigmă pe care cei care au acordat creditele nu au dezvăluit-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
financiare private a putut fi construit doar prin edificarea, în paralel, a unui sistem de reacție publică - bine întemeiat pe principiile ideologice și juridice ale economiei de piață moderne - de o ineficiență proverbială. Instituțiile însărcinate cu reglementarea, supravegherea, controlul activității bancherilor români în cadrul propriilor bănci au dat dovadă de o pasivitate excepțională în a interveni în toate aceste procese. O astfel de ineficiență a fost cel mai adesea atribuită corupției. Dar corupția joacă în tot acest proces un rol minor, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Tehnocrația financiară controla capitalul și dispunea de susținerea ideologică și politică externă, cu toate ramificațiile ei din interior. Era o susținere importantă și probabil că cea mai bună expresie a acesteia este tocmai faptul că mica elită de „finanțiști” și „bancheri” români afirmată imediat după 1990 a supraviețuit ca atare pe parcursul întregii tranziții. Un grup extrem de mic, de numai câteva mii de oameni, care au preluat conducerea sistemului bancar imediat după revoluție - o bună parte dintre ei provenind din sistemul comunist
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]