2,280 matches
-
a impus cu repeziciune În cadrul corpului diplomatic din capitala Austriei datorită personalității sale deosebite, raportând la 13/26 iunie 1871 că ambasadorul Turciei l-a invitat personal la banchetul oferit cu prilejul aniversării urcării pe tron a sultanului Abdul Aziz, banchet la care nu fuseseră invitați decât șefii misiunilor acreditați și membrii cabinetului austriac, fiind pentru prima dată „când un ambasador turc recunoștea unui agent român rangul de șef de misiune”. Carp a obținut o serie de succese pe lângă guvernul austriac
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
1871, fruntașul conservator, care era agent diplomatic la Viena, a fost trimis la Berlin pentru a Încerca să atenueze Încordarea dintre Germania și România, Încordare ce fusese agravată de incidentul de la Sala Slătineanu, când, la 10 martie, cu ocazia unui banchet organizat de consulul german la București, Joseph Maria von Radowitz, În onoarea Împăratului Wilhelm, victorios În războiul cu Franța, manifestanții au asediat sala, spărgând geamurile cu pietre. În cadrul convorbirilor Carp - Bismarck din mai 1871, a fost luată În discuție poziția
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
României de a intra În Tripla Alianță și Îl ruga să ceară pentru el o audiență la prințul Bismarck. Însă evenimentele s-au complicat datorită incidentului de la Iași din 17-18 iunie 1883, când, deputatul Petre Grădișteanu, rostind un toast la banchetul organizat cu ocazia inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, a făcut referire la „pietrele prețioase care lipsesc din coroana lui Ștefan cel Mare”. Într-o telegramă transmisă la Viena la 21 iunie 1883, la 4 zile de la discursul lui Grădișteanu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
aceste câteva însemnări folositoare pentru schițarea unora dintre profilele morale contemporane, mai amintesc încă o întâmplare. Niculae Iorga, deși refuzase în 1936-1938 să ceară cooptarea mea ca membru de drept în Comisiunea Monumentelor Istorice (fiindcă îndrăznisem să mă duc la banchetul dat lui Giurescu și nu mă „explicasem” după aceea), a trimis, puține zile după ce am fost numit secretar-general al Ministerului, un decret gata-întocmit în acest sens, cu raport semnat de el, prin secretarul Comisiei, fostul meu coleg de liceu și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de o parte nu voiam să schimb caracterul acestei vizite, iar pe de altă parte nu cunoșteam niciun fruntaș național-socialist; o vizită protocolară de zece minute la Secretarul de Stat al Ministerului Educației a fost singura în afara celor arheologice. La banchetul de încheiere, dat în cinstea delegaților străini, trebuia să spun câteva cuvinte în numele acestora, deoarece la deschiderea comemorării vorbise delegatul ungur, profesorul A. Alföldi (evreu, dar șovinist maghiar chiar în lucrările științifice). Știind că eu nu vorbesc bine limba germană
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se puseseră atâtea speranțe, deoarece era un vechi luptător național-socialist, iar nu diplomat de carieră, n-a modificat întru nimic situația. Dimpotrivă, s-a dovedit o brută încrezută și s-a simțit imediat atras de clica Antoneștilor și de luxul banchetelor și al recepțiilor, disprețuindu-i pe acei conduși de un „Provinzial-Lehrer”. Nu auzisem însă niciodată că partidul național-socialist german ar fi condus numai de profesori universitari! În dimineața zilei de 25 Ianuarie, mult înainte de a se lumina, am primit matinala
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mâhneau. Clasa pe care o pornise pe un drum bun își pierduse locul fruntaș între clasele paralele, interesul față de învățătură și starea disciplinară a elevilor scăzuseră dramatic. Pentru Dumitru Dascălu marea surpriză a venit atunci când foștii lui elevi au organizat banchetul de absolvire, la care nu l-au invitat. Gestul lor l-a uimit și l-a durut. Ar fi dorit să-i vadă cum arată la granița dintre adolescență și tinerețe, să le adreseze câteva cuvinte asupra cărora meditase îndelung
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
meditase îndelung, să se bucure împreună cu ei că au ajuns la acest moment crucial din viața lor. Resemnat, au început să-l asalteze întrebările, gândurile, frământările în legătură cu atitudinea foștilor săi elevi pe care nu reușea să o înțeleagă. Neinvitarea la banchet să fi fost un mod de a-l sancționa pe cel ce cu dăruire și cu dragoste de părinte le-a călăuzit primii pași pe drumul formării ca viitori educatori? Sau o formă copilărească de răzbunare față de atitudinea sa de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ăia care se otânjesc pe tuburi În mijlocul curții. — Săptămâna viitoare cel târziu vine și motorul, ne anunță fratele nostru. Am făcut comandă la fabrică și am plătit, cu tot cu șpagă, și au promis că săptămâna viitoare. Am făcut și comenzi pentru banchete noi și pentru tablă de zero doi și zero cinci și tot ce-ați mai zis. — Uite, șefu’. Nu-mi mai spune așa, i-o reteză Viorel zâmbitor. Ți-am spus că nu-mi place să-mi spui așa. — Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
eu m-am așezat lîngă fazan și-am deschis The New York Times. Times era ideea lui Roy. A zis că Îmi dă un aer de om de afaceri. Vagonul era aproape gol și noi ne-nghesuiam În fazan, cu șapte metri de banchete libere În jur. Roy a-nceput să lucreze prin spatele meu. Fazanul se tot mișca și o dată s-a trezit și s-a uitat la mine cu o privire tulbure și ofuscată. Un negru care stătea În fața noastră a zîmbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
argument ce va fi confirmat de toți partenerii de conversație, de orice jurnalist: Gigi Căciuleanu îți lasă impresia stabilă a prietenului care, în orice moment, așteaptă să-l întrebi și dorește să-ți spună. Afabil, spontan, inspirat, bun tovarăș de banchet spiritual, Gigi Căciuleanu farmecă din nou pe cel ce îl ascultă. Acum, fără strategie. Din vocație. Dansul contemporan este o problemă de gândire, de libertate și de poezie Gigi Căciuleanu. Am fost foarte fericit să ajung la Iași, chiar ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe alții, să se obișnuiască cu scena. M.S. Da, dar vă spun încă odată: trebuie să fii un artist complet, să știi foarte multă muzică, să asculți mult. (Emisiunea Tv "Fascinația Muzicii", decembrie 1996) Radu Gabrea O lume barocă. Un banchet al metaforei. De aceea, o rezonanță armonică între poemul în imagine și poemul-fluviu al lui Fănuș Neagu.1 O reconstituire, argumentată și prin sugestie, a unei tragedii istorice.2 Un film considerat, cu toate hăcuielile cenzurii, o mare reușită.3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tundea În spatele meu. Humphrey este, Într-adev)r, un prieten al Israelului și se poate conta pe faptul c) atitudinea lui ar fi aceeași chiar dac) ar deveni președinte. Eu și Alexandra l-am Întâlnit pe Humphrey nu demult, la un banchet la Casa Alb) dat În onoarea lui Harold Wilson. Acesta, gr)sun, Încovoiat și scund, f)r) cel mai mic interes fâț) de persoanele care Îi erau prezentate, cu p)rul alb atârnând peste gulerul pr)fuit al smochingului, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Când are oaspeți de seam) englezi, este extrem de fericit. Într-o zi, când l-a avut ca invitat pe Șir Isaiah Berlin, era În culmea fericirii. I-a oferit un prânz extraordinar, care s-a ridicat aproape la nivelul unui banchet, ocazie cu care a f)cut calambururi inteligente despre Kant și Königsberg. Dac) va avea timp s)-și scrie memoriile, acestea vor fascina lumea. A avut puține cuvinte de laud) pentru autobiografia Goldei Meir, publicat) recent. O carte care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ospățului sapiențial și spațiu metaforic al mesei înțelepciunii, dublată de imaginea semnificativă a oglinzii (deschizând, de data aceasta, spre necesitatea orânduirii spațiului interior și a duratei vieții 75) conturează un alt model uman: scriitorul ca înțelept al cetății, chemând la banchetul reflexivității și al introspecției. Tot în raport cu valorile cetății și rolul eruditului în ea, alegoria scrierii-luptă, "lupta monomahii" cu uitarea, cu timpul, în "câmpii ritoricăi" sau "câmpul istoriilor", unde scriitorul, cavaler fără teamă, folosește dragostea de moșie ca scut și armă76
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
simțuri, cu tainele lumii divine. "Floare pré înfrămsețatî și dulce mirositoare adusă den raiul vederei ceriului" cartea provoacă la un exercițiu cognitivo-senzorial unde "măna [...] grabnică îmblătoare", în concert cu mintea, aducând cartea-floare și așezând-o în fața cititorului, oferă prilejul acestui banchet senzorialo-sapiențial ce surprinde ritualul apropierii și aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
împacă această relație cu onoarea. Subiectul eroticii comune este, prin urmare, curtarea, onoarea și consimțământul în baza căruia tânărul „alege”: să cedeze; cui să cedeze; în ce condiții să o facă; sub ce garanții se desfășoară cedarea ca atare. În Banchetul și Phaidros, Platon răspunde acestor interogații prin așa-numitele „discursuri-martor”, șase la număr: patru în Banchetul (Phaidros, și care în Banchetul apare ca inițiator al temei; e același personaj din dialogul care-i poartă numele; Pausanias, Eryximachos și Agathon), două
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
baza căruia tânărul „alege”: să cedeze; cui să cedeze; în ce condiții să o facă; sub ce garanții se desfășoară cedarea ca atare. În Banchetul și Phaidros, Platon răspunde acestor interogații prin așa-numitele „discursuri-martor”, șase la număr: patru în Banchetul (Phaidros, și care în Banchetul apare ca inițiator al temei; e același personaj din dialogul care-i poartă numele; Pausanias, Eryximachos și Agathon), două în Phaidros (Lysias și primul contra-discurs ironic propus de Socrate). Se va vedea cum, treptat la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cedeze; cui să cedeze; în ce condiții să o facă; sub ce garanții se desfășoară cedarea ca atare. În Banchetul și Phaidros, Platon răspunde acestor interogații prin așa-numitele „discursuri-martor”, șase la număr: patru în Banchetul (Phaidros, și care în Banchetul apare ca inițiator al temei; e același personaj din dialogul care-i poartă numele; Pausanias, Eryximachos și Agathon), două în Phaidros (Lysias și primul contra-discurs ironic propus de Socrate). Se va vedea cum, treptat la Platon, etica plăcerii (erotica în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
târziu, se destramă. E suficient ca iubitul să înainteze în vârstă pentru a fi părăsit. Alte subiecte comune sunt dependente de caracterul temporal al relației în care se întrec curtezanul și curtatul. Un loc aparte ocupă discursul lui Aristofan în Banchetul. Cred că Platon nu rezistă aici de a plăti o poliță consistentă lui Aristofan. Vreau să spun că poetul este pus în situația de a justifica în Banchetul ceea ce condamna vehement în comediile sale. E mica răutate a lui Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întrec curtezanul și curtatul. Un loc aparte ocupă discursul lui Aristofan în Banchetul. Cred că Platon nu rezistă aici de a plăti o poliță consistentă lui Aristofan. Vreau să spun că poetul este pus în situația de a justifica în Banchetul ceea ce condamna vehement în comediile sale. E mica răutate a lui Platon și care îl pune pe Aristofan în contra cutumei în dialog (știut fiind că Aristofan era un partizan al ei!): este vorba de asimetria de vârstă, sentimente și comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
câteva ori! Apoi se liniștește, urmează palinodia, chiar dacă mascat). Toate acestea dau răspuns interogației: ce este iubirea în afara ei? Erotica filosofică vrea să răspundă la întrebarea: ce este iubirea independent de accidentele ei?, ce este ea în însăși ființa ei? Banchetul, prin cuvintele Diotimei, și Phaidros, prin legenda povestită de Socrate, operează o deplasare fundamentală a temei; problema se pune altfel față de celelalte discursuri asupra lui Eros. Michel Foucault vorbește de patru „treceri” care fac distincția dintre erotica habituală și erotica
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aflăm pilda cu oaia rătăcită (Matei 18, 10-14). Îndrumătorul de mai sus și de la poalele Olimpului e un fel de păstor, și cine bate păstorul risipește turma (Zaharia 13, 7; Matei 26, 31; Marcu 14, 27). 2. Studiu de caz - Banchetul („Discursurile-martor” sau aproximările succesive) Ce urmărește succesiunea discursurilor din Banchetul? Cumva să demistifice progresiv iluziile iubirii? Posibil! Platon e aici, pur și simplu, metodic. Primele cinci discursuri, așa-numitele „discursuri-martor”, sunt preliminarii și lucrează prin aproximări succesive. Asta vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai sus și de la poalele Olimpului e un fel de păstor, și cine bate păstorul risipește turma (Zaharia 13, 7; Matei 26, 31; Marcu 14, 27). 2. Studiu de caz - Banchetul („Discursurile-martor” sau aproximările succesive) Ce urmărește succesiunea discursurilor din Banchetul? Cumva să demistifice progresiv iluziile iubirii? Posibil! Platon e aici, pur și simplu, metodic. Primele cinci discursuri, așa-numitele „discursuri-martor”, sunt preliminarii și lucrează prin aproximări succesive. Asta vrea să spună nu că ar fi eronat conținutul lor sau că
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noile concepții asupra iubirii; este doar un exercițiu de retorică, spune Yvon Brès. Asta ar fi o ipoteză. Alta ar avea în vedere faptul că Platon însuși nu ar fi fost străin de a fi aderat la asemenea teorii înaintea Banchetului. O degrabă concluzie poate sugera că e mai mult în această succesiune decât un exercițiu retoric dublat de o recapitulare autobiografică. Primele două ipoteze sunt, într-un fel, clasice. O a treia ipoteză este formulată în felul următor: „dacă iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]