2,143 matches
-
marcat printr-un banchet organizat în onoarea oaspetelui, pe 12 mai, de către Societatea Scriitorilor Români, la restaurantul Colonade și printr-o recepție la Academia Română (Marinetti, personalitate publică a regimului fascist al lui Mussolini, era, la acea dată, el însuși academician). Banchetul a fost prezidat de către șeful S.S.R., Liviu Rebreanu. Au participat, între alții: Ramiro Ortiz, Marcel Iancu, Ion Vinea, Jacques G. Costin, Caton Theodorian, Ludovic Dauș, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Minulescu, Claudia Millian, Ilarie Voronca, Mateiu I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea. Chipul lui se reflecta în geamul vagonului de clasa a treia. Obosit, trist, singur. Trenul alerga prin noaptea întunecată, anunțându-și, prin șuieratul locomotivei, trecerea prin gări mici și halte. Din când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când în când mai trecea pe culoarul dintre banchete spre toaletă. Ușa toaletei se deschidea scârțâind și el dispărea înăuntru. Vreun pasager se trezea din cauza zgomotului și-l întreba pe vecin unde se află. Apoi închidea iar ochii. Spațiul dintre banchete era atât de îngust, încât picioarele strânse în aceeași poziție au început să-l doară. Bărbatul între două vârste care stătea vizavi îi mai arunca câte o privire curioasă de după ziarul pe care-l citea. Până la urmă a împăturit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici. Toată lumea dormea buștean, cu siguranță.“ Takamori și-l imagina pe Gaston în vagonul de noapte, cu picioarele-i lungi chircite incomod, ca să încapă în spațiul îngust dintre banchete. Probabil că a fost singurul care nu dormea. Oare la ce s-a uitat? A stat cu privirile fixate la stelele de pe cerul întunecat, așa cum mai făcuse o dată, când se uitau după el? Cred că vântul le-a amenințat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
longobardă. Începea cu Teodora pe când era o fetiță săracă și orfană, după care descria, cu belșug de amănunte, cariera de prostituată și nerușinările sexuale ce i-au adus faima. Când am ajuns la pasajul în care se despuia în timpul unui banchet, plângându-se că nu are încă două găuri pentru a-și ascunde sfârcurile prea mici, m-am oprit din lectură. Rotari mă privea fix, cu ochii cât cepele. - Citește mai departe! Am clătinat din cap. - Nu, va trebui să citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timp ce-l cercetam pe însoțitorul meu, dacă îmi era îngăduit să aduc omagiul meu episcopului, care, în chip ciudat, nu se făcuse văzut. Andras, mimând regretul, mi-a spus că episcopul Magno era bolnav și nu putea primi pe nimeni. Banchetul a fost la înălțime în privința mâncărurilor și a vinurilor, a felului cum erau aranjate mesele, precum și datorită amabilității lui Gregorio și a nobilimii din Oderzo. Andras, pe care nu-l slăbeam din ochi, stătea în picioare într-un colț, neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Cividale ca un om de nimic, alungat și umilit. Iată-mă întors plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care au luat parte toți nobilii longobarzi. Până și Grasulf m-a felicitat, Gisulf m-a lăudat în fața tuturor pentru curaj și iscusință, declarând că mă voia în consiliu. Eu, care preferam să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oraș n-a scăpat cu viață, cu toate că lașii de ei își aruncaseră cât acolo armele în fața primului nostru atac. Fiecare casă a fost percheziționată, și bărbații, aduși afară. Rotari a recunoscut fețele a opt dintre cei care luaseră parte la banchet și fuseseră alături de Gregorio în timpul măcelului, iar eu am recunoscut șase; toți paisprezece au fost rupți în bucăți cu caii. Pavajul forului era roșu de sânge și presărat cu măruntaie la sfârșitul pedepsei, și douăzeci de capete tăiate erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh pentru arienii ducatului. S-a posomorât, dar totuși a promis: - Vom avea în vedere această chestiune. În seara venirii mele a avut loc un banchet în onoarea regelui și a trimisului său, astfel că am avut prilejul să revăd vechi prieteni și cunoscuți. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, și cu Leupichi, care, reușind să scape din mâna avarilor, se întorsese acasă după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văd și să-l cunosc, mai ales că puteam să-l întreb ce mai făceau Rodoald și Grimoald. Aio a sosit la două zile după ce plecase din Ravenna, și la palat erau pregătite pentru el odăi și o seamă de banchete. El însă, după ce a petrecut prima noapte fără ca măcar să-și prezinte omagiile lui Rotari, pradă unor dureri de cap și unui soi de amorțeală malefică, s-a trezit ca un idiot căzut în mintea copiilor. Imediat oamenii din suita cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să lucreze la cea de a doua, cu complicitatea Wuldetradei, devenită deja roaba vicleșugurilor reginei. Așa se face că, sub diverse pretexte și prin mici trucuri, a pus-o pe frumoasa ei verișoară să stea lângă Rodoald cam la toate banchetele, dar și cu ocazia plimbărilor în grădinile palatului. Pe vremea aceea regele era tare îndrăgostit de o tânără romană pe nume Ottaviana, având ochii și gândurile doar pentru ea, fiind gata, gata chiar să-i ceară mâna. Rămânând totuși bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol îi vestise moarte năprasnică. - Și? - Și de atunci l-a scos din palatul domnesc și l-a trimis aici la Șotânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se gândise niciodată la el ca la un bărbat. Masa de stos era în fierbere. Zoe stătea lângă o fereastră mare, căci pavilionul era deschis prin șase arcade, prin care se vedeau împrejurimile până departe. Ea era așezată pe un banchet auriu și privea din când în când spre masa jucătorilor. În jur erau așezate câteva femei din anturajul ei obișnuit. Ținea în mână o carte cu coperta înzorzonată și asculta cu bunăvoință povestea unei femei tinere, care vorbea doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întors pe dos stomacul și-a apucat-o greața. Și-a smuls părul. Și-a zgâriat obrajii cu unghiile până i-a dat sângele. Și-a implorat surorile să o salveze. - Rahela plângea în timp ce noi încercam să o îmbrăcăm pentru banchet, povestea Lea. Plângea, zicând că nu e pregătită și că nu-i e bine și că e prea mică pentru soțul ei. Ba chiar a încercat din nou trucul vechi cu coacăzele, ridicându-și fustele și zicând că Iacob avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Copilul meu era acoperit de parfum când l-am luat, adormit adânc, din poala lui Re-nefer, iar aroma a persistat în părul lui întunecat zile de-a rândul. Printre multele minunății pe care le-am văzut cu prilejul acestui prim banchet, a fost felul în care femeile mâncau împreună cu bărbații. Soți și soții stăteau unul lângă altul în timpul mesei și vorbeau unii cu alții. Am văzut cum o femeie și-a pus mâna pe brațul bărbatului ei și cum un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit un sculptor care să-i facă o plăcuță pentru amestecat cernelurile. Nakht-re a plănuit un banchet fastuos în cinstea plecării lui Re-mose și i-a dăruit un set de instrumente foarte prețios. Ochii lui Re-mose se măriseră de bucurie la gândul că pleca în lume și vorbea despre călătoria lui ori de câte ori stăteam împreună. Eu priveam pregătirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nubia. Dar spre deosebire de Bilha, a cărei față îmi apărea dinainte când o auzeam pe Meryt trăncănind, ea era înaltă și falnică. - Dacă nu m-aș fi făcut moașă, zicea ea, mi-ar fi plăcut să fiu dansatoare, angajată la marile banchete în marile case și chiar la palatul regelui. Dar viața curge prea repede, zicea ea, cu un suspin prefăcut. Sunt deja prea grasă ca să mai dansez pentru prinți, și-și lovea cu palma pielea de sub brațele slabe, care nu tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
durere, a zis el. Îți dau un vin amestecat cu opiu înainte de a te tăia și după aceea. Dar asta s-a întâmplat acum o săptămână și sunt aproape vindecat. Acum e timpul să sărbătorim și am venit acasă pentru banchet. Spune-mi ce faci tu, Ma? a zis el. Mi s-a zis că ești o moașă faimoasă deja, că ești singura pe care marile doamne ale Tebei au curaj s-o cheme la nașteri. - Fac ce pot, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
afecțiune. M-a mângâiat pe mână și mi-a dus apoi mâna la buze. Inima îmi bătea în ritmurile gemene ale fericirii și ale singurătății. Două seri mai târziu, l-am urmărit pe Re-mose dintr-un colț al camerei la banchetul oferit în cinstea lui. Stătea lângă Nakht-re și mânca ca un băiat care nu mai fusese hrănit de o săptămână. Bea vin și ochii îi străluceau de entuziasm. Am băut și eu vin și m-am uitat la fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de o femeie. Mă durea fața de la atâta zâmbit și totuși oftaturile mele erau atât de grele că la un moment dat Re-nefer s-a întors să mă întrebe dacă nu erau cumva de durere. A fost cel mai rafinat banchet pe care l-am văzut vreodată, cu toată nobilimea Tebei prezentă. Florile străluceau în lumina a o sută de lămpi. Aerul era greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK, oare o fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar explica foarte multe. — Doamnă Geiger, spun ușor neliniștită, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK, oare o fi fost bipolară tot timpul ăsta și eu n-am observat ? Asta ar explica foarte multe. — Doamnă Geiger, spun ușor neliniștită, nu vreți să vă așezați puțin ? — Nu, mulțumesc ! spune tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le În două. Aceasta este marea mutilare pe care a suferit‑o omenirea. Așa Încât, generații după generații, ne căutăm jumătatea pierdută, tânjind să fim reîntregiți. Eu nu sunt genul cărturar. Ca toți, sau ca majoritatea studenților din generația mea, citisem Banchetul lui Platon. Admirabil divertisment, gândisem pe atunci. Dar acum Ravelstein mă trimisese din nou la el. Nu mă trimisese propriu‑zis. Dar dacă te găseai continuu În compania lui, nu puteai să nu te Întorci mereu la Banchet. A fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mea, citisem Banchetul lui Platon. Admirabil divertisment, gândisem pe atunci. Dar acum Ravelstein mă trimisese din nou la el. Nu mă trimisese propriu‑zis. Dar dacă te găseai continuu În compania lui, nu puteai să nu te Întorci mereu la Banchet. A fi uman Însemna a fi retezat de jumătatea ta, mutilat. Omul e incomplet. Zeus e un tiran. Muntele Olimp e o tiranie. Misiunea umanității În starea ei de Înjumătățire este aceea de a‑și căuta jumătatea pierdută. Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eterne. Când Începeau cursurile, prima lui mișcare era să le ceară să uite totul despre familiile lor. Tații studenților erau negustori În Crawfordsville, Indiana sau Pontiac, Illinois. Fiii acestor negustori meditau profund și cu seriozitate la Istoria Războiului Peloponeziac, la Banchetul și la Fedru, și nu li se părea deloc ciudat că erau mai familiarizați cu Nicias și cu Alcibiade decât cu vagonul de transportat lapte sau cu prăvăliile cu de‑amănuntul. Încetul cu Încetul, Ravelstein Îi făcea și să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]