3,060 matches
-
(n. 20 ianuarie 1932 - d. 29 decembrie 2013) este un matematician și astronom român basarabean, care a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Eugen Grebenicov este un nume cunoscut pe mapamond dar aproape necunoscut în Basarabia, patria lui. La Moscova îl știu toți intelectualii. La Slobozia Mare, Republica Moldova localitatea
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
cumpărau pământuri. Ei, rascolnicii, se numeau lipoveni după credință. Azi li se zice creștini de riț vechi. Ziarul „Telegraf” din Iași nr. 3322 de la 9 iunie 1883 pagina 3 scrie: "Numai în Ivanosca-Ivanovca-un sătuleț mic din volostea Gura-Galbenei..." Anuarul Statistic Basarabean/se păstrează într-un singur exemplar la Arhiva națională a Moldovei, pagina 88 Gubernia Basarabia-III,județul Bender sectorul 3/ spune: „... Pe partea stângă a tractului Kisinau-Comrat într-o văgăuna fără nume Sub pădurea Kosmea se află colonia Ivanovca cu 47
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
Bădescu, Editura “Gens Latină” 35. Prădalnicii din crăia lui Dumnezeu, Profeții adeverite, 2011, pamflete, eseuri, poeme, Chișinău, postfața de autor, Editura “Notograf Prim” 36. Sărutul mării, 2011, versuri pentru cîntece(2006-2011), Chișinău, Editură “Notograf Prim” 37. Cameleonismul la români(Îngândurări basarabene), 2012, pamflete și poeme, Colecția “Viața de pretutindeni”, Arad, prefață de Sabin Bodea, Editura “Viața Arădeana” 38. Călugăr fără schit, 2012, versuri, Chișinău, prefață de Geo Vasile, postfața de Paul Aretzu, Editura “Lumină” 39. Triluit de Har, 2012, versuri, eseuri
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
intra în Palestina deoarece până la 12 septembrie 1944 autoritățile britanice îi socoteau „cetățeni ai unei țări inamice” și oricum se opuneau imigrării evreiești inclusiv după 12 septembrie: după multe dificultăți, majoritatea au ajuns, în general, în Statele Unite și Franța. Evreii basarabeni (în majoritate evrei ruși) care supraviețuiseră holocaustului (circa 130.000) au devenit definitiv sovietici în 1944. Al treilea și ultimul val de emigranți s-a produs în deceniul 1945-1955, sub regimul comunist, când circa 166.400 de evrei români s-
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
toamna 1944 fără nordul Transilvaniei și Bucovinei, și fără Basarabia), în 1956 mai rămăseseră în Republica Populară Română evrei care au continuat să plece : în 1970 mai erau încă , în 1992 un număr de iar în 2002 doar . Plecarea evreilor basarabeni a fost mai târzie, valul producându-se în deceniul 1980-1990 ca pentru ceilalți evrei sovietici. În Israel, sunt și români creștini, unii din ei călugări în mănăstiri, alții sunt muncitori români care au venit pentru o perioadă de muncă și
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
Șteflea, executorul acestor ordine fiind Marele Pretor al Armatei, Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelului Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Jandarmeria a primit ordinul de "curățire a terenului" cu trei-patru zile înainte de trecerea Prutului (21 iunie 1941), în
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
de o Curte Marțială română pentru „crime contra securității statului” și în 1924 a fost condamnat la moarte în contumacie, măsură care era și un răspuns la condamnarea la moarte în contumacie de către un tribunal din URSS a liderului român basarabean Ioan Inculeț. În iulie 1923, tot mai izolat în sânul conducerii comuniste ucrainene, Rakovski este înlocuit în fruntea guvernului Ucrainei sovietice cu un nativ ucrainean, Vlas Ciubar. După îmbolnăvirea și apoi moartea lui Lenin, devenind un membru al taberei așa
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
de acolo. Vă dați seama: de câteva decenii nu se mai proiectaseră biserici în Moldova!", își continuă vorba părintele. De pornit, s-a pornit cu 80.000 de ruble, donate de creștini. Au făcut după aceea donații și câteva fabrici basarabene. "Biserica e construită de meșterii de la Vinița, Ucraina, însă am colaborat foarte mult și cu românii." Cu aspectul ei slav în exterior, catedrala din Drochia are un interior pur românesc. Mobilierul și iconostasul sunt făcute la Mănăstirea Plumbuita, în București
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
(n. 1879, Chișinău - d. 30 noiembrie 1946, Chișinău) a fost un cântăreț de operă, bariton liric și profesor de canto basarabean, fiind unul din vestiții reprezentanți ai culturii muzicale moldovenești. Gavril Dmitrievici Afanasiu (numele la naștere Athanasiu, numele scenic Gabrieli) s-a născut în 1879 la Chișinău. A studiat muzica la seminarul din Chișinău cu Berezovski, apoi în 1899-1901 la conservatorul
Gavril Afanasiu () [Corola-website/Science/334811_a_336140]
-
decret emis de regele României. La 8 august 1924, Vasil Kolarov și alții au conceput un plan pentru declanșarea unei revoluții comuniste în România, în urma căreia Basarabia să fie anexată de URSS. Autorii planului se bazau pe faptul că țăranii basarabeni erau nemulțumiți de politica agricolă a guvernului român, în special de reforma agrară din 1921. Situația țăranilor se agravase ca urmare a secetei din vara anului 1924, care a cauzat foamete în sudul Basarabiei. În vara anului 1924 au avut
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
a desfășurat o acțiune de înființare a unor comitete revoluționare bolșevice în județele Cahul, Ismail și Cetatea Albă din Bugeac. Au fost răspândite materiale propagandistice (broșuri și manifeste revoluționare) care denunțau ocupația românească a Basarabiei și chemau la unitatea populației basarabene pentru proclamarea unei republici sovietice. S-a format un Comitet Revoluționar, compusă din Andrei Kliușnikov, Iustin Batișcev, Nikita Lisovoi, Ivan Bejan (zis "Kolțov"), Leonte Țurcan, Grigori Cernenko și Andrei Stanțenko. Comitetul urma să declanșeze la Tatarbunar o revoltă armată împotriva
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
populară și Gărzile Roșii. Numărul persoanelor răsculate s-a ridicat la 4.000-6.000 de persoane. Răsculații proveneau din etniile ucraineană, rusă, bulgară, găgăuză etc. Rebeliunea nu a fost susținută de țăranii români (moldoveni) din Basarabia și nici de germanii basarabeni. Comandantul român al postului de jandarmi din Achmanghit a reușit să fugă în satul Sărata, unde a strâns un grup de 40 de voluntari de etnie germană. În dimineața zilei de 16, voluntarii au deschis focul asupra rebelilor conduși de
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
la proces. Cu toate acestea, grupurile socialiste din România au condamnat rebeliunea; liderul Federației Socialiste, Ilie Moscovici, a scris în 1925: "La Tatar Bunar, au fost implicați agenții provocatori ai Internaționalei a III-a, care, jucându-se cu viețile țăranilor basarabeni, au vrut să dovedească Europei că basarabenii sunt în favoarea inexistentei și ridicolei «Republici Moldovenești».<br>Niște țărani din câteva comune izolate nu au putut alunga jandarmii [...] câțiva agenți provocatori asigurându-i că revoluția a început în toată Basarabia sau că
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
mai multe etape de ascensiune. Ele poarta un mesaj individual, cu caracter profund filosofic și care corespund aspirațiilor artistice și sunt raportate la schimbările ce intervin în ambianța culturală națională. Andrei Mudrea este considerat unul dintre cei mai talentați pictori basarabeni. Mesajul artistului, de un dramatism tulburător, de obicei este unul încifrat, ascuns într-o metaforă, fie că e vorba de peisaje, de celebrele case mudriene sau de tablouri pictate în manieră postmodernistă. Din 1969 până în 1973, studiază la Școala de
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
și Parabole”", revista „Moldova, Nr.7-8. Chișinău, Moldova 2009 Trofimov Rodica, "„Mudrea cel Înțelept”, revista „VIP magazin"”. Nr. 66. Octombrie. Chișinău, Moldova 2011 Rîșneac Alexandru , "„Expoziție personală de pictură „Enigme”, semnată de Maestrul în Artă, pictorul Andrei Mudrea”", 11 martie, basarabeni.ro 2011 Mudrea Cătălina, "„Expoziție personală de pictură «Enigme» de Andrei Mudrea”", revista „"15 minute"”, pag. 40. Nr. 9. Martie. Chișinău, Moldova 2011 Trofimov Rodica, "„Pictură. «Enigme» Andrei Mudrea”", revista „VIP magazin”. Nr. 84. Aprilie. Chișinău, Moldova 2011 Rocaciuc Victoria
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
au activat și continuă să activeze la Universitatea de Stată din Moldova; ele reflectă direcțiile de cercetare care s-au efectuat și principalele rezultate obținute. O altă bibliografie monografica "Istorie. Arheologie. Etnografie (1981-2001). Contribuții bibliografice" a fost consacrată bibliografiei istorice basarabene care reflectă cercetărilor istorice privitoare la spațiul dintre Prut și Nistru. Interesul profesional privind evoluția științifică a profesorilor din Republică Moldova s-a exprimat în elaborarea unui șir de biobibliografii, contribuind astfel și la promovarea imaginii științifice a savanților moldoveni
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
chinuia (TBC). Conta n-a folosit aceste vacanțe numai în scopul întremării sale fizice ci a desfășurat o remarcabilă activitate culturală din care menționez Culegerea de poezii populare din împrejurimi, pe care le-a strâns într-o colecție intitulată ""Cântece basarabene"". Între anii 1870-1872 Eminescu se afla la studii în Viena. Aici Vasile Conta îi trimite ""Cântecele basarabene"". Mihai Eminescu îi răspunde : Conta își va arăta în mod public dragostea pentru Basarabia. După cum se știe, imediat după războiul din 1877, rușii
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
o remarcabilă activitate culturală din care menționez Culegerea de poezii populare din împrejurimi, pe care le-a strâns într-o colecție intitulată ""Cântece basarabene"". Între anii 1870-1872 Eminescu se afla la studii în Viena. Aici Vasile Conta îi trimite ""Cântecele basarabene"". Mihai Eminescu îi răspunde : Conta își va arăta în mod public dragostea pentru Basarabia. După cum se știe, imediat după războiul din 1877, rușii și-au manifestat intenția de a răpi din nou cele trei județe din sudul Basarabiei. Conta, acum
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale, capabil a-1 amenda cu bun-simț și umor.” „Încerc dar, printr-o lectură nouă, să fac inventarul acestui univers poetic bântuit de fantasme de tot felul, la 1870
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
care a întocmit-o Eugen Lungu - Poeți de pe vremea lui Eminescu - pentru a înfățișa acest univers imaginar ce trezise ironia nemiloasă, dar dreaptă a lui Maiorescu.” „Eugen Lungu a reușit să pună foarte bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Volumul Raftul cu himere ne relevă un eseist savuros, scriind atractiv despre boemă, negativism, moara ca topos, relicvele islamice în cultura română, absintul în poezie și arte, literatura licențioasă, cenzură - subiecte care nu sunt la îndemâna oricui
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
cu numele vechii cetăți, "Pișpek", care în 1878 primește statut de oraș și reședință de județ. În 1925 devine capitala Regiunii Autonome Kirghize, iar în anul 1926, denumirea orașului se schimbă în Frunze, în cinstea generalului bolșevic de origine română basarabeană, ce s-a născut în Bișkek, Mihail Frunze, ("Mihai(l) Frunză"). În 1936, Regiunea Autonomă Kirghiză devine "Republica Sovietică Socialistă Kirghistan", iar " Frunze" (Bișkek) capitala acesteia.
Bișkek () [Corola-website/Science/308124_a_309453]
-
al limanului Ialpugului (la vărsarea râului Ialpug în liman. Are locuitori, inițial în majoritate bulgari, mai recent în majoritate ruși. Împrejurimile ului sunt populate în principal de etnici bulgari. Bolgradul este și el populat cu un număr mare de bulgari basarabeni (o treime din locuitori) și este considerat de localnici drept capitala culturală a bulgarilor din Basarabia. Teritoriul actualului oraș Bolgrad a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Au fost descoperite urme arheologice ale mai multor așezări omenești : din
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
prevedea recompensare bănească. Prețul de răscumpărare a unei desetine de pământ din moșia Telenești era: teren arabil - 180 ruble; pădure - 180 ruble. În perioada interbelică în Telenești exista un spital cu 4 clădiri. Despre aceasta relatează Mihail Sadoveanu în „Drumuri basarabene”. În conformitate cu legea învățământului primar și secundar care prevedea obligativitatea învățământului de 7 ani, în Telenești s-au deschis câteva școli: Telenești - Târg - 3 școli, Telenești - Vechi - o școală. În anul 1940, Basarabia a fost încorporată în URSS. Din localitatea Telenești
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
de comună din sectorul Buiucani, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Trușeniul se află la 12 km de orașul Chișinău. În 1545 apare prima mențiune documentară în hrisovul lui Petru Rareș, în legătură cu stabilirea hotarelor mănăstirii Căpriana (Regest publicat de L.T.Boga în Documente Basarabene, pag. 11, 1929). În Dicționarul statistic al Basarabiei, București 1923, pag.286, se vorbește că satul Trușeni ar fi existat încă din 1510. La început (sec.XV) satul era situat pe niște coline prin preajma cheilor Bîcului, numit Turluiești (de la turlă
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
Basarabia. Alexandru Matei Cotruță a studiat la Liceul regional din Chișinău și la Liceul Richelieu din Odesa, secția juridică. La 1 octombrie 1852 intră ca funcționar la Tribunalul județean din Odesa. A mai ocupat funcțiile de secretar al Nobilimii Provinciale Basarabene (1853-1869) și președinte al Upravei provinciale a Zemstvei (1875-1889). Ginerele său a fost Iulian Levinski (1859-1923), primar la Chișinău. Referindu-se la copiii lui Matei Cotruță, Dinu Poștarencu concretizează că fiul mai mare, Carp (1821-1893) a învățat la Liceul Regional
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]