4,389 matches
-
-și găsească bastonul, aflat în apropiere de ea, scotocind în același timp în rucsacul ei de piele. -As-tu besoin de mon aide? se oferi Solitarul să o ajute. -Mulțumesc, m-a dibuit el pe mine! zâmbi Miramoț, punând mâna pe baston. -Mergem în aceeași formație ca la urcuș, da?! tatonă Diplomatul grijuliu. -Evident, lăsați-mi plăcerea să mă mai cert puțin cu Papa, rânji Babacul. -Americanule, vezi să nu rămâi în urmă! strigă Patriarhul. Într-adevăr, camarazii începuseră coborârea, surprinzător de
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
la învoială vis-à-vis de ce urmau să le spună celor de la hotel, eventual autorităților, căci era sigur de faptul că Salvamont-ul fusese alertat. O ajunse din urmă pe Miramoț, care-și aranja șireturile rebele ale bocancilor, sprijinită puțin incomod în baston. Nu se abținu să-i spună: -Miramoț, faci niște versuri foarte frumoase! Ai har... Vorbele lui o blocară pentru moment. Își înălță fruntea și zâmbi încântată și copilăroasă: -De unde știi?! Plănuisem o surpriză: să vă dăruiesc astă seară ultimul
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
noi, ca pe 22 ! Pentru cei morți în 22, dați-ne România înapoi ! Singura soluție, înc-o Revoluție ! Ceaușescu, ieși din groapă, să-l vezi pe Băse la apă ! Noi suntem sclavi și murim de foame, Voi furați și ne dați bastoane! Eu sunt vierme, tu ești vierme,de durere țara geme! Arabul român, printre unguri pe Mureș, Așteaptă cuminte, să treacă cel iureș. Învins, Zeus chiamă pe-Arab, să-l sărute... Tute pă mande, mande pă tute ! Lumea e aprinsă, nu
AMBULANŢA (NOUA REVOLUŢIE) de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377473_a_378802]
-
intrării. Părea o casă a unui personaj de vază din Ierusalim, situată nu departe de somptuoasa reședință a arhiereului Caiafa. O ceată în fruntea căreia se afla un centurion se apropie de clădire. Centurionul vorbea tare și arăta ceva cu bastonul său de lemn din butuc de viță de vie. Soldații porniră într-o parte și în alta, la porunca centurionului. -Hei tu de colo! strigă centurionul către legionarul care se pregătea să lovescă ușa din lemn de stejar de la intrarea
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
zăresc ! E-o liniște ciudată-n amândoi Și tot ce fac se pare că greșesc. Nici telefonul nu mai sună, din păcate Sau poate că voit nu are ton ! Tu mi-ai lăsat doruri amanetate Iar sufletul să meargă în baston. Mi-e dor acum de-a noastră simplitate Tăcere ta mă doare ne-ncetat. Și ca să vezi. Ca o fatalitate ! Încerc s-adun ce tu ai renegat. Mă doare să te știu acum străină ! Cuvântul meu îți e tot mai deșart
TELEFONUL FĂRĂ TON de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378401_a_379730]
-
zăresc ! E-o liniște ciudată-n amândoi Și tot ce fac se pare că greșesc. Nici telefonul nu mai sună, din păcate Sau poate că voit nu are ton ! Tu mi-ai lăsat doruri amanetate Iar sufletul să meargă în baston. Brăila, octombrie 2016 Referință Bibliografică: TELEFONUL FĂRĂ TON / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2117, Anul VI, 17 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TELEFONUL FĂRĂ TON de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378401_a_379730]
-
zăresc ! E-o liniște ciudată-n amândoi Și tot ce fac se pare că greșesc. Nici telefonul nu mai sună, din păcate Sau poate că voit nu are ton ! Tu mi-ai lăsat doruri amanetate Iar sufletul să meargă în baston. Mi-e dor acum de-a noastră simplitate Tăcere ta mă doare ne-ncetat. Și ca să vezi. Ca o fatalitate ! Încerc s-adun ce tu ai renegat. Mă doare să te știu acum străină ! Cuvântul meu îți e tot mai deșart
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
nu te mai zăresc !E-o liniște ciudată-n amândoiși tot ce fac se pare că greșesc.Nici telefonul nu mai sună, din păcateSau poate că voit nu are ton !Tu mi-ai lăsat doruri amanetateIar sufletul să meargă în baston.Mi-e dor acum de-a noastră simplitate Tăcere ta mă doare ne-ncetat.Și ca să vezi. Ca o fatalitate ! Încerc s-adun ce tu ai renegat.Mă doare să te știu acum străină !Cuvântul meu îți e tot mai deșart
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
să creadă ochilor. Era Nicolae, în carne și oase. Arată că o stafie, înalt, slab că un tar, cu o barbă mare, prin care străluceau fire albe. Purta un costum negru și o cămașă bleu și se sprijinea de un baston. Se vedea că și dăduse silința să arate bine, dar era aproape de nerecunoscut. Nicolae rămase și el cu ochii pironiți la masa Laurei, apoi zâmbi așteptând vreun semn, dar Lăură nu făcu nici un gest. Zâmbetul lui începu să pălească, apoi
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378854_a_380183]
-
Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Treceam în jos ca de-obicei Când,la poartă moș Andrei, Om cuminte și sfătos: -Vino, șezi oleacă jos! Stă se scarpină în barbă, Cu bastonul tunde iarbă, Zvâcnește-ncet dintr-un picior, Eu stau pe bancă răbdător. Dă un cald miros de ceapă Și se-ndură să înceapă: -Nu știu dacă are rost, Dar mă-ntreb ca omul prost, Dacă vine-n frunte-un fost
MOŞ ANDREI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378878_a_380207]
-
Nicolae ocazional și era să nu îl recunosc, dacă nu venea el la mine chiar nu l-aș fi recunoscut sub nici o formă. Arăta groaznic, slab, neîngrijit, cu o barbă mare ca a călugărilor și mergea rău, ajutat de un baston. Am vorbit puțin cu el, era total schimbat privind comportamentul, parcă era mai civilizat și i-a dispărut aroganța cu care ne obișnuise. Cred că suferă și mai cred că speră ca Laurei să-i fie milă de el și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
decât, privitor la Ionuț, să nu-i ceară custodia, deși nu cred că ar fi în stare să-l crească singur. După cum mi-a povestit Valentina, s-a întâlnit cu el și arată deplorabil, plus că încă umblă ajutat de baston. Am mai prins curaj, o să mă prezint fără teama care m-a măcinat atâta vreme și vreau să încerc cu Nicolae abordarea unui dialog constructiv, civilizat, având în vedere că este la mijloc viața și viitorul lui Ionuț. - Așa te
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]
-
Sigur nu știa că ai fost la mine. Este slab, numai piele și os și ce m-a frapat cel mai mult a fost că și-a lăsat o barbă mare, ca la călugări. Merge destul de rău, se ajută cu bastonul. Zicea că face fizioterapie și atunci l-am întrebat ce a pățit. Nu mi-a dat amănunte, mi-a spus doar că a avut un mic accident de mașină. Nu l-am întrebat nimic de voi, dar nici el nu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
preferată. Deși oboseala o cuprindea vizibil, se ambiționa să asculte totul cu mare atenție După aproape două ore și jumătate de spectacol neîntrerupt s-a deplasat câțiva pași, în fața sălii, destul de greu, ajutată de brațele unui însoțitor permanent și de bastonul ce părea că i-a rămas cel mai sigur sprijin al bătrâneții. S-a adresat tuturor participanților, după ce i s-a cântat „Mulți ani trăiască” și a primit nenumărate buchete de flori, cu vocea sa blândă în care emoția a
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
purta un chip la fel de tânăr ca întreaga-i ființă. Doar părul ei bogat și ondulat era alb colelie... strălucind sub pălăria orange-pal, parcă o replică a soarelui aceluia de amiază caniculară. Dar, ceea ce adăugase imaginii frapante ideea anilor duși era bastonul elegant pe care își sprijinea mâna dreaptă. Abia după ce trecuse, mă scurtcircuitase întrebarea despre ce rost își avea acel sprijin?! Doar se mișca atât de unduios, atât de sigur și elegant! Retrăind întâlnirea, simțeam cu fiecare clipă scursă, urcând dinspre
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
lent pentru ea, întreținut de energia donată la moarte de cei ce aveau să-și adăpostească cenușa vremelniciei lor pe pământ în galeriile Crematoriului. Astfel se elucidă și enigma perenității Ei. Cu un gest feminin de actriță, îndreptă ochii spre baston, atingând cu mâna părul ca de abur - unicele bănuite simboluri ale efemerului... Referință Bibliografică: PREȚUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
vedeau ciorapii negrii, departe de a fi noi. Un val nebun de lacrimi îi năvăli în ochi, arzându-l. Uncheșu fusese ani de zile directorul Liceului Pedagogic. Nu și-l amintea altfel decât îmbrăcat în costum, ținând în mână un baston, încălțat cu pantofi perfect lustruiți și plin de demnitate. Ce avea acum în fața ochilor puteau fi foarte bine resturile pământești ale unui om al străzii. - Răducu! Chemarea blândă îl făcu să își dorească să pară mai stăpân pe sine și
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
problemei. Gabriel abia introdusese telefonul în buzunarul special al scurtei de iarnă și își freca mâinile îngrijorat și nervos, când a sosit mașina de intervenție a firmei, cu un agent de schimb și șeful de tură. - Dă-mi pistolul și bastonul! Rămân la mine. Nu mai e timp să le predai la sediu... Urcă-te în mașină și să mergem! l-a îndemnat șeful de tură. Șoferul a demarat scurt și a urmat traseul indicat de Gabriel. La nici cinci kilometri
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Nu mai distingea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere și nu-i răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
cei care părăseau acum scena. Surâsul celor care ieșeau de la secția de votare corespundea cu sentimentul ei de împăcare a conștiinței. În graba ei, nu observase pe lângă cine trecuse. Totuși, simți nevoia să se întoarcă. O femeie în vârstă, cu baston, șchiopătând ușor, dar cu aceeași ținută mândră pe care o cunoștea atât de bine. Pălăria cochetă îi acoperea părul vopsit în aceeași nuanță de roșcat. Spatele drept, doar un pic mai slabă la trup, îmbrăcăminte asortată, în nuanțe de maro
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
Acum îmi faci morală? -Nu-ți fac morală. E sfatul unui tată, îi spune el și încearcă să se ridice de pe scaun, dar nu poate. Din cauza rănii de la picior, care i-a lăsat o cicatrice adâncă, Felix este nevoit să folosească bastonul și nu știe unde l-a pus. Întinde mâna și dă de bastonul rezemat de speteaza scaunului. Se sprijină în el și se ridică. Face doi pași și se oprește în fața fiului său. -Las-o în pace pe Edith! -Tu nu
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
el și încearcă să se ridice de pe scaun, dar nu poate. Din cauza rănii de la picior, care i-a lăsat o cicatrice adâncă, Felix este nevoit să folosească bastonul și nu știe unde l-a pus. Întinde mâna și dă de bastonul rezemat de speteaza scaunului. Se sprijină în el și se ridică. Face doi pași și se oprește în fața fiului său. -Las-o în pace pe Edith! -Tu nu ai făcut la fel cu Marta?! îi replică fiului. -Exact! Dar e altă
JOCUL DE-A VIAŢA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381964_a_383293]
-
în ordine la masă. Când mi-a venit rândul am intrat într-un fel de lift. Căutam ușa să ies pe partea cealaltă, dar nu se deschidea nicio ușă. Când deodată din pereții liftului ăla au început să iasă niște bastoane care mă loveau cu sălbăticie și în cap și peste față și peste picioare și peste mâini până am leșinat. Nu aveai unde să fugi, te dădeai în stânga te loveau bastoanele din dreapta, ridicai piciorul te lovea în tălpi, era ceva
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
din pereții liftului ăla au început să iasă niște bastoane care mă loveau cu sălbăticie și în cap și peste față și peste picioare și peste mâini până am leșinat. Nu aveai unde să fugi, te dădeai în stânga te loveau bastoanele din dreapta, ridicai piciorul te lovea în tălpi, era ceva diabolic. Nici în ziua de azi nu știu cum am scăpat. M-am trezit la un moment dat că stăteam pe o scândură, în fața mea era o masă și un castron plin cu
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
hai, executarea, e un ordin, ai înțeles, Caporalul acela avea în mână un pachet de țigări, kent, bănuiam că oricum nu vedeam bine. De frică să nu îl supăr am întins mâna să iau țigara. Când mi a tras un baston peste mînă am făcut pe mine de durere și am amețit. Auzeam așa ca prin farmec o voce care repeta mereu,, i-a țigara soldat,, Căzusem de pe scândura aia și zăceam cu cu capul în propia mea urină. Când la
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]