1,423 matches
-
ai săi moștenise de la tatăl său un dar al disimulării și al gustului pentru politica în zigzag. Se știe, căci nu a trecut prea mult de atunci, cum se comporta față de Vatican, după căsătoria pe care a făcut-o în bazilica de la Assisi, consimțind o nouă celebrare a căsătoriei în catedrala ortodoxă din Sofia și în ciuda angajamentelor sale solemne (verbale, este adevărat) botezîndu-și copiii în rit ortodox. Ceea ce agrava cazul său, dacă este adevărat acest lucru, după unele informații, este că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Comisariat din Siria. Roma îl văzuse deja în 1916, pe cînd era căpitan și soț al atrăgătoarei Colette 222, iar o nouă căsătorie cu o văduvă din înalta finanță, pasionată de muzică, ne-a adus audiții de orgă în unele bazilici, întrucît doamna de Jouvenel cînta cu multă măiestrie din acest instrument. Soțul ei, mereu agitat și adesea capricios, își imagina că poate să stabilească ceva durabil cu fascismul și cum presa încă nu-și începuse seria de insulte ("Tevere" abia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Rafael, care ne „redă” natura și ființele ce-o populează Într-o melodioasă și senină transfigurare, fapt „recunoscut” și urmat de legiuni de pictori În secolele care i-au urmat, iar „felul”, „tipul” artei sale a umplut pereții zecilor de bazilici ale catolicismului! Ușor se poate constata că „departajarea” mea, strict „subiectivă” cum se zice, nu e de ordinul valorii - cei citați mai sus au o pondere egală În clasoarele istoriei creației! -, ci sunt de ordin temperamental. „Realiștii” sunt mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un vis care mi-a fost de mare ajutor pentru a înțelege și a accepta voința lui Dumnezeu. O rază de lumină a sfâșiat întunericul profund în care mi se zvârcolea sufletul. În vis, mă regăsii aproape de ușa principală a bazilicii Sant'Anastasia. O mulțime imensă bloca intrarea. Mă aruncai în mulțime. Dădui coate pentru a-mi deschide calea prin desimea de lume și ajunsei la primele bănci. La amvon îl zări pe don Bosco care predica. Terminându-și predica, s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Încă de la începutul Operei, don Calabria a rugat redacțiile ziarelor catolice orășenești să nu vorbească despre Institutul său. Iar acestea i-au respectat dorința. Într-o zi, s-a întâmplat ceva neprevăzut. Un jurnalist englez crezând că se îndreaptă spre bazilica San Zeno Maggiore (una dintre cele mai frumoase opere de artă romanică apărute în Italia) a fost derutat din greșeală spre San Zeno in Monte. Ajuns acolo sus, de unde se putea contempla o frumoasă panoramă a orașului Verona, s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Roma o Casă pentru creaturile abandonate». Dar evident că nu se referea la acel remediu redus. Se gândea la o Casă primitoare. Dar banii? Preoții parohiei pentru a nu-și cheltui banii de tramvai mergeau de la San Filippo Neri până la bazilica San Pietro pe jos; iar nevoile cartierului erau enorme. Și cu toate acestea Casa apare. O doamnă gentilă a devenit instrumentul Providenței, oferind suma necesară pentru cumpărarea unui teren construibil la Primavalle. O frumoasă panoramă, de circa 40.000 m2
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de patru etaje, lung de 65 de metri. De la terasa casei se poate spația o vastă panoramă. Privirea se extinde departe la 360 de grade. Spre răsărit, peste dâra verde- închisă aparținând suburbiei Pineta Sacchetti, răsare maiestuoasă cupola măreață a bazilicii San Pietro. În jurul casei sunt terenuri sportive și umbre mari și rotunde de eucalipt. «Collegino» și parohia Santa Maria Assunta și San Giuseppe au devenit nu doar punctul de referință morală și spirituală a comunității, dar și un centru propulsor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai mare biserică din Verona, Sant'Anastasia, și i-au expus acolo trupul timp de trei zile. «Întrecerea pentru a-i vedea trupul - confirma în Procesul de beatificare monseniorul Giovanni Falzoni, secretarul episcopului - în zilele în care era expus în Bazilica Sf. Anastasia, a fost impresionantă, până într-atât încât s-au umplut în permanență imensa bazilică, piața și străzile împrejmuitoare... Se ruga, se atingea sicriul cu venerație». Și apoi s-a deschis procesiunea pe străzile principale ale Veronei, care n-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
zile. «Întrecerea pentru a-i vedea trupul - confirma în Procesul de beatificare monseniorul Giovanni Falzoni, secretarul episcopului - în zilele în care era expus în Bazilica Sf. Anastasia, a fost impresionantă, până într-atât încât s-au umplut în permanență imensa bazilică, piața și străzile împrejmuitoare... Se ruga, se atingea sicriul cu venerație». Și apoi s-a deschis procesiunea pe străzile principale ale Veronei, care n-au văzut niciodată atâta lume în rugăciune și venerație în urma unui sicriu. Acele funeralii erau proba
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
verificat prin viața lui, de-a lui «sfințenie toată Evanghelie». Ne-a amintit-o și monseniorul Giuseppe Amari, succesorul monseniorului Carraro la catedra episcopală, la Casa San Zeno cu prilejul concelebrării solemne a 30 de ani de la moartea sa în bazilica Sant'Anastasia (4 decembrie 1984), care a văzut preamărirea adusă în ziua funeraliilor sale de Biserica veroneză: «Don Calabria a predicat Evanghelia cu propria-i viață, cu faptele, cu cuvintele; profeția sa nu a cunoscut pauze, obișnuințe, istovire: strălucește neîncetat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Echinocțiu". De Petru Poantă-mi amintesc aproape zilnic, îmi lipsesc judecățile sale tranșante și umorul casant de om liber, nesupus convențiilor de niciun fel. O tentativă am avut, totuși să intru novice franciscan la San Damiano, la doi pași de Bazilica San Francesco d'Assisi, dar, un frate, Ugo, m-a convins că am familie acasă, iar haina, rasă de minor conventual nu-l face pe om mai credincios, ci importantă este trăirea credinței în Isus Cristos, indiferent unde. Fiecare val
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acasă, de familia și de prietenii mei, de cărțile și de redacția unde mă simțeam ca într-o a două familie... Așa judecam atunci... O tentativă am avut, totuși să întru novice franciscan la San Damiano, la doi pași de Bazilica San Francesco d'Assisi,dar, un frate, Ugo, m-a convins că am familie acasă, iar haina, rasă de minor conventual nu-l face pe om mai credincios, ci importantă este trăirea credinței în Iisus Cristos, indiferent unde. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Renașterii, marile personalități ale culturii universale. Îmi plăcea să-l ascult și, atunci, el văzând că cineva îl ascultă cu interes, șștia să se facă util, se întrecea pe sine și mă purta prin sălile vaste ale Lateranului sau prin bazilica „Sfântul Petru”. Când nu jucam șah, îmi dădea să traducă la prima vedere texte din latină (s-o numim modernă, folosită în textele medievale și moderne) și insista să observ cât asemănare avea cu limba noastră română. Pot spune că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale debarcaderului din fața bazilicii Santi Giovanni e Paolo, zăbovi acolo preț de-o clipă, apoi se eliberă, picioarele rotindu-i-se spre exterior Într-o delicată mișcare arcuită ca de balet care-l desprinse din loc și-l făcu să plutească din nou spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de la piept și o așeză peste fața tânărului. — Acoperă-i fața. A murit tânăr, murmură Brunetti. — Cum? Brunetti ridică din umeri. — Nimic. Ceva ce-a spus Paola. Își luă privirea de la fața tânărului și studie preț de câteva clipe fațada bazilicii și se lăsă calmat de simetria ei. — Când Îmi poți spune ceva exact, Ettore? Rizzardi aruncă o privire scurtă la ceasul de mână. Dacă-l pot duce băieții tăi la cimitir acum, mă pot ocupa de el mai târziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unul dintre ei păși În spate din șir și veni la el lângă cadavru. — Adu doi oameni de-ai tăi și duceți-l la șalupă, apoi duceți-l la cimitir. În timp ce se Întâmplau acestea, Brunetti se Întoarse să cerceteze fațada bazilicii, lăsându-și ochii să plutească În sus și-n jurul turlelor ei amețitoare. Își mută privirea de cealaltă parte a campo-ului la statuia lui Colleoni, probabil un martor la crimă. Vianello veni lângă el. — L-am trimis la cimitir, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
italian plin de determinare, Într-un costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz, blocând chiar doar și pentru o clipă, imaginea pulpelor bronzate, musculoase și Îmbrăcate În Lederhosen, În timp ce stăteau la pază pe podul Rialto, În fața porților bazilicii San Marco sau lângă o pisică deosebit de fermecătoare. El locuia acolo, fir-ar să fie, așa că ei puteau aștepta cu pozele lor stupide până ce trecea pe lângă ei, ori puteau duce acasă o fotografie a unui venețian În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
părut imposibil de suportat miasmele care se răspândeau de pe străzi și din case. După ce Ariald a dat o seamă de porunci, și Gundo a pocnit cel puțin zece servitori puturoși, ne-am dus spre casa tatălui meu. Am trecut prin fața bazilicilor, a baptisteriului și a episcopatului, toate înconjurate de un mare număr de sarcofage. Casa tatălui meu se afla pe malul drept al râului, în zona negustorilor. M-am oprit să sărut piatra tombală de la mormântul maică-mii, și Rotari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însă acest lucru s-a aflat la celelalte curți de pe domeniu, mulți au strâmbat din nas. Despre judecată aș putea relata multe, dar mă voi mărgini să fac referire la unele evenimente, persoane și hotărâri. A avut loc în nartexul bazilicii San Zeno, ce se înalță în mijlocul câmpurilor și al grădinilor din afara Veronei, și a început pe la al treilea ceas. Noi am fost găzduiți în biserica Sant’Elena, alții în Santa Maria Matricolare, Sant’Anastasia și Sant’Eufemia, iar regele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a doua zi, având la noi o sumă măricică de bani, pe care ne-a dat-o Aronne. N-aveam de mers decât câteva mile, și nimeni nu ne-a tulburat acea scurtă călătorie. Lume multă bătea drumul spre străvechile bazilici și spre biserica Sant’Apollinare. Orașul pe care Ravenna l-a văduvit nu numai de însemnătate, dar și de episcopat era bine zidit și avea o garnizoană care să-l apere; se afla încă la cheremul acelor nobili și preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adevărată a spiritului în brațele ei trebuia s-o caut. De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară, asta și pentru că Odoacru și Teodoric au desăvârșit fărădelegea. Doar una dintre bazilicile ei a fost reconstruită, odată cu casele menite patriarhului și clerului. Confesiunea ariană a mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care cel refugiat pe insula Grado a jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puținii pricepuți în așa ceva țineau mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate, decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat din nou să aștept ziua de sâmbătă. În timp ce vorbea, m-a condus în bazilică și mi-a arătat mozaicurile, care acum erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
educarea băiatului adoptat de mine în schimbul unei uncii de argint. Ansoald s-a supus hotărârilor mele ca un fiu ascultător ce era, ceea ce eu n-am fost nicicând. La Concordia am rămas până sâmbătă. Înainte de a pleca, am mers la bazilica Sf. Ștefan unde se ținea slujba săptămânală. Ajuns cu întârziere, am văzut enoriașii îngrămădindu-se printre coloanele naosului. Pe treptele înalte ale absidei centrale era prezentă întreaga ginte din localitate. Am intrat cu greu, asta și fiindcă predicatorul era asaltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]