1,688 matches
-
Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el, îl distanța de asemenea indivizi. Răspunsul bețivului veni sub forma unui mormăit adânc și fără sens, în timp ce tovarășul acestuia apucă balustrada scărilor, clătinându-se mai rău ca pe puntea unei nave în derivă și, înghițând amenițător în sec, prevestind ceva rău. În urma lui Salitov, corpul acestuia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o fi ales de ea. Treizeci de ani mai târziu, Leonid Simonovici Tolkachenko stătea singur pe întuneric citind Albina Nordului la lumina candelei. De la vizita polițistului simțea o legătură mai directă cu desfășurarea știrilor. Până acum, nevestele snopite în bătaie, bețivii călcați, tații omorâți de fii nu trăiau decât în închipuire, conținuți de suprafața ziarului ca și cum ar fi ascunși în spatele unei vitrine. Acuma însă pericolele și teroroarea invadau lumea în care el locuia. Era în stare să garanteze personal pentru existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Profesorii Anei Îl implorau pe tatăl ei să o lase să meargă la liceu, era cea mai inteligentă elevă din câți avuseseră vreodată. Cu toate astea, tatăl ei o retrăsese de la școală un an mai târziu, ca să o mărite cu bețivul satului. Când Kitty termina liceul În București, Ana era deja o femeie Îmbătrânită, cu trei copii, trupul plin de urmele bătăilor dese aplicate de soț, cu mâini aspre, fără educație și fără serviciu. Cum ar fi fost oare dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în lume după apariția lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, „Du-te și te culcă, bețiv păcătos”, deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitându-mă cum marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda în fața Laurei. Mi-am luat dalta de sub pat și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am mai auzit pașii. Apoi am așteptat. Ce? Nu știu. Dar pe măsură ce tăcerea devenea mai apăsătoare, îmi pierdeam curajul. Eram din ce în ce mai demoralizat. Mi-am amintit din nou gesturile mecanice ale fetei care spăla paharele la bodega de lângă gară și vorbele bețivului cu care stătusem la masă: „Viața e mai necruțătoare decât justiția, ea nu iartă”. Viața? Îi cerusem prea mult sau îi dădusem prea puțin? Ce-mi reproșa? Încercam să găsesc un răspuns la această întrebare când Domnul Andrei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima urmă. Și așa am găsit Textul-Cheie. Reprezintă probabil ultimul capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă urc pe-aici? Întinse mâna spre vița sălbatică, ce acoperea fațada casei. — Nu! strigă Jack. În momentul de față ești doar beată. Nu cred că vrei să te trezești și beată și cu un picior rupt. — Se știe că bețivii cad de la geam și nu pățesc nimic. Sunt doar câțiva metri. Se agăță de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mi-au cerut ceva în schimbul poveștilor lor. Băbuș mi-a oferit gratis crimele lui. Discuția în sala-club, undeva după colțul coridorului, lângă celula lui Gavrilă. Banda înregistrată e presărată de zgomote de cuie bătute. Piele și os, pori imenși, de bețiv, mișcări încete. Mustață pe oală. Plete rare, pe spate, lipite de tigvă. Pe palma stângă tatuaj Jeny, pe dreapta, pe pielea dintre arătător și degetul mare, cele cinci puncte, semnul captivității. Iese rar din celulă. Face icoane bune de protocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
într-o cămăruță care arăta ca o celulă de închisoare și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul unde au grijă de bețivi peste noapte. Prizonierii din celule trebuie să predea curelele, cravatele și orice alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost, pe scurt, povestea lui Rotari, din care s-a oprit brusc, părăsindu-mă-n fugă. Băgasem de seamă că, pe măsură ce se depăna istoria, devenea tot mai palid și fără suflu, pradă unei ușoare tremurături. Doar cine a fost un bețiv ca mine poate înțelege. Sfârșindu-se efectul vinului, dacă omul nu bea din nou, mădularele îi sunt cuprinse de chinuri și de tremurături, părându-i-se că e-n pragul morții. Același lucru i se întâmplă celui care, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la repertoriul său de glume și povestiri, pentru care fusese deja foarte apreciat, ironizând temele atavice și slăbiciunile ființei umane. Povesti Întâmplarea cu vaca Înfuriată pe tăun, metafora cetățeanului sâcâit de tot soiul de taxe și povestea cu rusul cel bețiv care se trezește Într-o dimineață din beția lui convins că visase cei șaptezeci de ani de comunism. În scurt timp Începură să râdă și cei câțiva oameni care veniseră la sala de dans și-i ascultaseră discursul - răbdători ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și a pierdut toți banii căpitanului. Dar cum omul era beat, Zogru intrase și el într-o amorțeală de bețiv și nu putea să țâșnească afară. Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului, unde adormise, și-a luat-o, într-un negustor, până la Șotânga, iar de-acolo, prin pădure, cu un țigan, plecat să culeagă clei. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sângele lui și făcuse doi băieți. Avea o casă frumoasă și-o nevastă cochetă, dar și un chef maxim să trăiască fiecare clipă. De aceea, trebuia să aibă grijă să-l ferească de scandaluri, de buclucuri, de prietenii cartofori și bețivi. Dar în 1939, speriat de posibila izbucnire a războiului, Zogru se aventurase în mii de oameni, încercând din răsputeri să-i influențeze pe politicieni, să-i liniștească pe cei speriați, să mențină o armonie care nu mai avea nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca prostul, iar pe Calea Șerban Vodă își pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca un om îngândurat, a trecut pe lângă un felinar și pe urmă a dispărut brusc. Impacientat, Zogru a mărit pasul și abia atunci și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și pe urmă a dispărut brusc. Impacientat, Zogru a mărit pasul și abia atunci și-a dat seama că ajunseseră în fața Cimitirului Bellu. A vrut să se uite de jur-împrejur, dar un pumn venit cu viteză i-a schimbat direcția. Bețivul căzuse grămadă, iar Zogru țâșnise instinctiv dincolo de zidul cimitirului. După cât îi era de frică, a înțeles că Achile trecea pe lângă el. A stat un timp lipit de piatra unui mormânt, apoi s-a ridicat lent, ascuns de crengile unui zarzăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dreaptă - cinstit și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să imite - mergeau șleampăt și vorbeau împleticit cu glas de bețiv, ca Laban, cu atâta măiestrie, că le iertam orice în schimbul unei reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că erau doar cu doi ani mai mari. Ne făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
căpitanii din gardă au fost trimiși să tânjească în închisoare și acolo dădeau peste Stick. Toată lumea era impresionată de purtarea lui princiară și de abilitatea lui de a vedea viitorul și de a tălmăci visele. I-a spus unui biet bețiv că nu va mai apuca săptămâna și când a fost găsit mort - nu omorât, stai liniștită, pur și simplu mort din cauza anilor îndelungați de beție puternică - prizonierii l-au proclamat oracol. Un paharnic s-a întors de la închisoare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din trunchiul care se apropiase de mine. - Krog, a gândit Krog, neputincios. - Of, of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură semn să urc. - Ugum ți-a dat să bei, se răsti bătrânul. Bețivul. - Bețivul?! - m-am mirat. - Te doare capul și Încă vrei să verși. Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]