KorAP: Find »[drukola/base=beat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...195 >

4,866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

dar i-am spus că ar fi bine să ne facă o vizită a doua zi. Nu m-a întrebat ce înseamnă „noi“, a surâs și a spus că semăn cu îngerul de piatră de la catedrala din Reims: un înger beat de șampanie, arătând cu degetul spre cer. Apoi trăsăturile feței i s-au schimbat când m-a întrebat dacă îmi place Erik Satie, compoziția Je te veux. Am râs, roșind puțin. Apoi m-a întrebat dacă vreau să am un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
dar el m-a auzit și a venit după mine: - Unde ai fost până la ora asta? - Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos! Erau chiar cuvintele lui Satan din cartea lui Iov. - Ești beată? Iei viața prea în ușor. Ceea ce începe ca un joc sfârșește printr-o catastrofă. - Sânt la fel de beată ca și voi, dar nu de vin, ci de Ă Nunu arăta ca un ucigaș acum, gelozia îi desfigurase aura amoroasă. - Vino și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos! Erau chiar cuvintele lui Satan din cartea lui Iov. - Ești beată? Iei viața prea în ușor. Ceea ce începe ca un joc sfârșește printr-o catastrofă. - Sânt la fel de beată ca și voi, dar nu de vin, ci de Ă Nunu arăta ca un ucigaș acum, gelozia îi desfigurase aura amoroasă. - Vino și bea cu noi, a spus el tiranic. - Vreau să dorm, am răspuns închizând ușa de la camera mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
ea și să vadă clar în prezent și să spere în bunătatea viitorului. Plin de iubire, Simon.“ Am adormit cu cartea pe piept, trezindu-mă după câteva minute adânci. M-am uitat din nou pe fereastră. Nunu și Simon erau beți criță, trântiți în scaunele de rafie. Pe capul, pieptul și brațele lor ședeau pescărușii. O imagine plină de vrajă. Ca și cum ei ar fi fost mult mai mult decât oameni și păsările mai mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
fericite dacă îl va urma Jacopo ca de obicei la Oceanul Indian. - N-am nici un ban, nici măcar pașaportul cu mine, a șoptit bărbatul puțin încurcat, ca și cum ar fi auzit gândurile lui Beppo. - Nu face nimic, se aranjează totul, îi spuse Beppo, beat la gândul de a călători din nou cu un plonjor atât de experimentat. În rest, Beppo nu mai vroia să audă nimic despre Jacopo, era de ajuns că el avea aceeași pasiune pentru aventură ca mai înainte. Acasă la Beppo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
aștepta ca într-o viziune suprarealistă un pian negru strălucitor ca un cărăbuș enorm, un Steinway cu toată mândria și luxul lui, nepermis de insolent, în măreția iernii și a frigului. O lume pestriță bea din sticle mari. Erau deja beți, așteptând să cânte aria operei lui Purcell, ca „popor al înghețului“. Toți păstrau în minte alte reprezentări reușite ale aceleași opere, pe vârful muntelui Rigi și pe apa lacului Lucerna, de pe „scena“ neobișnuită a unui vapor. Era vorba de concertele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
în jocurile lor, copii ușori și plăcuți la vedere ca niște diavoli mici. Deodată Oleg observase absența lui „Cupidon“. - E răcit, zace în pat cu febră mare, explicase cineva. - Adevărat? se mirase Oleg suspicios, era aproape sigur că „Cupidon“ era beat ca de obicei. - Pot cânta și aria lui Cupidon, spusese Blanca, deși nu era sigură că va putea cânta nici măcar propria ei arie. Îi era evident frică, și nu numai ei, că „maestro“ va izbucni într-o furie care va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
toate căprițele îl urmau pline de încântare. Dar lui Mikael nu-i plăcea deloc să vorbească despre „cuceririle“ sale, el vorbea numai despre muzică și alcooluri tari. Eu încercasem să vorbesc cu el calm, dar aveam impresia că era mereu beat. Mi se părea că-l cunoscusem dintr-o altă viață, venisem la Lucerna să-i vorbesc direct, să rup vălul mistic care-l înfășura, să-i dezvălui umanitatea comună, reducându-i astfel aura de mister, să-l fac accesibil ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
a fost creată ca binecuvântare și nu ca durere! Iubirea v-a încălzit mereu topind gheața din jurul inimii! Deodată s-a auzit un zgomot ca un trăsnet - un car triumfal plin cu lume pestriță dăduse buzna pe gheață. Toți erau beți și uitaseră ce trebuiau să facă. Carul reprezenta cele două porți ale anului: Echinoxul de vară și cel de toamnă, porți deschizând căile pentru inaugurarea misterului, pentru că cei doi magicieni, Merlin și Osmond, stăpâneau energiile ascunse pentru lumina conștiinței. Veșnic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
două porți ale anului: Echinoxul de vară și cel de toamnă, porți deschizând căile pentru inaugurarea misterului, pentru că cei doi magicieni, Merlin și Osmond, stăpâneau energiile ascunse pentru lumina conștiinței. Veșnic în conflict și puși pe harță. Bărbați și femei beți cui, încoronați cu zăpadă proaspătă, începuseră un dans sălbatic în jurul lui Cupidon și Eros. Se dansa până la istovire. Geniul înghețului trebuia să inaugureze o grotă împodobită la intrare cu păsări de gheață și cu toate plantele care trebuiau să apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
de gheață. Se dansa cu facle în mâini și se băteau crunt gheața de sub picioare. Din feeria lui Purcell nu se mai auzeau decât câteva cuvinte: Marea iubire va topi gheața. Focul trosnea în facle, luminând mâinile roșii ale dansatorilor beți. Mă simțeam încălzită de dans, dar îngrijorată de mulțimea pestriță care năvălea din toate părțile pe locul unde se aflau Oleg și orchestra care încerca să impună mulțimii puțină ordine și tăcere. Îmi era teamă să mă îndepărtez de prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
mă aflam la Solna, îmi murdărisem ghetele cu noroi și mă oprisem în fața unei arteziene să le spăl puțin. Atunci a apărut o fată lângă mine și m-a rugat s-o ajut să-l ducă acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia iei chiar și otravă. Zicea că mama lor zăcea în pat cu febră. În timp ce vorbeam, fata - Tua se numește - mi-a scotocit în sacoșa cu cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
noi ne-am înveselit. - Ești un papagal prost, i-a spus soțul meu lui Sucki. Pe scara zoologică te afli mai jos decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

că nu putea fi vorba decât despre un femur. De om. Pe cine ucisesem? De ce? Tânăra din noaptea respectivă? Asta ar fi putut oarecum să explice de ce fugisem de la acea petrecere, iar acum memoria îmi era ștearsă. Peste măsură de beat fiind, silisem probabil biata fată să facă lucruri la care nici măcar nu se gândea și pe care le refuzase, normal. Refuzul ei, căruia i se adăugase cantitatea uriașă de alcool și stupefiante pe care le consumasem, explicau probabil de ce o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta foc, încât picioarele i se îndoiră din genunchi, el o porni în întâmpinarea nou-sositei. Își ținea burta înainte și cânta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta foc, încât picioarele i se îndoiră din genunchi, el o porni în întâmpinarea nou-sositei. Își ținea burta înainte și cânta ceva cu glasul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
urechi; Ivanov simte că ceva de fiară, înfricoșător și tulbure se ridică în el, crește și-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de otravă și de răutate“. Pronunță aceste cuvinte beat de forța cumplită a unei uri necunoscute lui și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

-și găsească de lucru în altă parte. O perioadă îngroșase și el rândurile șomerilor care își beau salariile compensatorii primite. Își făcea veacul la cârciumă așteptând, nici el nu știa ce, să se întâmple o minune. Pleca spre dimineață acasă, beat și cu buzunarele goale. Noroc că nu avea copii. Dumnezeu nu-l blagoslovise cu urmași, dar nevastă-sa, văzând că o ia pe drumuri greșite îl amenințase că pleacă de acasă și îl lasă singur dacă nu își bagă mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acelea. Arătarea era lângă ei iar lui îi fugea mintea pe dealuri. Avea dreptate psihologul acela american, nici nu-și mai amintea cum îl cheamă, care spunea că... Oare cum spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vrei nici măcar să guști! Ce, aici nu are ce înfuleca? No, uite, masa e plină de mâncare! Iar dacă vrea să doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu-l băga în seamă, spuse Ileana, e beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ce, aici nu are ce înfuleca? No, uite, masa e plină de mâncare! Iar dacă vrea să doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu-l băga în seamă, spuse Ileana, e beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trebuit, fiind o zi de luni, noaptea fusese agitată, pentru prima dată sunase semnalul de alarmă din camera de monito rizare. În jurul mesei numărul trei se adunase o mulțime de lume. Un bărbat trecut de prima tinerețe și pe jumătate beat strânsese în fața sa un morman consistent de jetoane colorate. Crupierul privea disperat în camera de supraveghere cerând ajutor din priviri. Când ajunsese și Vlad acolo, Boris era deja în fața ecranului. Focalizase obiectivul pe masa de ruletă, căutând să înțeleagă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
clipă, chiar crezusem că vorbim serios, spuse Boris dezamăgit. Dar vorbim foarte serios, cel puțin, așa spuneau minerii. Și tu i-ai crezut? Da, i-am crezut. Cam câte pahare băuseră ei și câte tu? Mult prea puține ca să fiu beat. Nu crezi că o localizare mai precisă ne-ar fi de folos? Să știi că eu am umblat prin munții ăștia, nu de alta dar voiam să văd care sunt limitele concesiunii. Crede-mă, e o suprafață imensă. Vlad nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „sîntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]