1,527 matches
-
despre care vorbește regina Margaret, acel câine venit din iad, ai cărui colți ascuțiți, crescuți chiar înainte ca pruncul să facă ochi, sfâșie mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prost. Numai că Julien nu era. ― Intră repede! Nu acolo! La dreapta ta, stângaciule! Pune ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o scuip și în al cărei sex aș vrea să-mi putrezească inima, după ultima ei bătaie. Căci ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eu sunt de părere că nebune sunt scroafele care, după porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de porțelan și cu celălalt ca de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în franțuzește, și că oamenii din partea locului mi-au cumpărat ciorapi de lână, o manta și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai întrece probabil cu măsura și ai apărea cu o tiară pe cap și în haine de seară. Vreun judecător bătrân ar fi probabil atât de tulburat, încât ar născoci vreun motiv pentru care să ne găsească vinovați pe amândoi. — Bestie revoltătoare! — De ce nu te duci să iei parte la vreuna dintre distracțiile dubioase care te atrag? Ignatius râgâi. Uite, pe Chartres Street trece încet un marinar. Pare foarte singur. Tânărul privi spre capătul aleii care dădea în Chartres Street. — Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum printre invitații eleganți, opri patefonul. Când se întoarse, oaspeții îl întâmpinară cu o versiune fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei. — Ce i-ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian spre Ignatius. — Mă simt ultragiat, strigă Ignatius. N-a fost destul că m-ați ignorat și înjosit, am fost și atacat în mod mârșav, în casa aceasta care nu-i decât o plasă de păianjeni. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îl avea: — Bla, bla, bla, gheață și zăpadă, bla, bla. Rahaturi Înflorite despre curajul cu care sapă polițiștii printr-o „mină respingătoare a morții“. Bla, bla, căutând „dovezile vitale care-i vor pune la adăpost pe copiii noștri de această bestie“. O, o să-ți placă bucata asta. Eroul Local al Poliției, „Lazăr“ McRae nu s-a lăsat mai prejos, ajutând echipa să sorteze carcasele de mână. Se pare că ai salvat și viața agentului Steve Jacobs când l-a atacat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpînită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În cea de-a doua, În Antichristul lui Nilus, apare un fel de adnotare sub titlul Conspirației, de fapt un citat Însemnat pe margine cu unghia. (Parcă aude vocea sonoră a răposatului Dragomirov): „Ce le țin În frîu pe aceste bestii Însetate de sînge care Își spun oameni? Cine sînt cei care i-au călăuzit pînă În ziua de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lista crescătorilor de câini crescuți pentru lupte pe care o primise de Moravuri și să obțină fie confirmări avizate, fie o negare a tezei doctorului Layman despre folosirea în timpul crimei a unui animal stârnit de sângele victimei. O astfel de bestie nu apărea în dosarele de la Omucideri - nici la comitat, nici la oraș. Dacă crescătorii de câini, care știau mai bine ca oricine ce era posibil și ce nu, râdeau la auzul ipotezei lor și o considerau o tâmpenie, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Conklin - unul ce luneca liber în orbită, celălalt tulbure și ciupit de cataractă. — Dan Upshaw. Ai putea începe cu câteva informații despre ei. Conklin spuse: — Pot mai mult de-atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu’, bine, băiatu! Acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el ca la hrană și sex. Pe urmă, când mi-am găsit mortu’, aș turna niște sânge de-ăla de păsărice exact acolo unde-aș vrea să muște. Și mai știi ceva, domnule? Aș ține o pușcă pe-aproape, în caz că bestia turbată s-ar gândi să mă mănânce și pe mine. Te mulțumește răspunsul? Danny se gândea: nici un animal. Nu se potrivea. Dar lasă-l pe Layman să facă niște biopsii pe organele lui Goines - pe cele de lângă mușcături -, ca să verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în uniformele LASD, înțepând în fund cetățeni inocenți cu un șiș care-i ieșea din kippa. Danny ignoră o serie de priviri chiorâșe, găsi încăperea cu dosarele celor arestați și le alese pe cele ale delincvenților sexuali, familiarizându-se cu bestia. Strângea muniție pentru interogatoriul lui Felix Gordean. Existau șase sertare pline: dosare mucegăite, doldora de rapoarte ale delictelor, cu fotografiile delincvenților capsate pe prima pagină. Dosarele nu erau puse în ordine alfabetică și nu exista nici o logică în plasarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un as în mânecă. Buzz își umflă rapoartele, pentru ca Ellis Loew să creadă că muncește mai dihai decât o făcea, și se simți ca un pui de creștin drăguț și gustos ce așteaptă în cușca leului să fie observat de bestie. Johnny Stomp Leul. Mickey Leul. Johnny se uita cam chiorâș la el de cum intra pe ușă - asta de când o salvase pe Lucy Whitehall, în urmă cu zece zile, și îl cumpărase pe șmecher cu cinci bancnote de-un sutar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau Harry”. Și eu îi zic: „Da’ cu mine te culci? Sunt Mickey!” Buzz râse, apoi arătă spre fotografia lui Audrey, fixându-l cu privirea pe Johnny Stomp. — Ar trebui s-o incluzi și pe ea în monolog. Frumoasa și Bestia. Lumea o să se prăpădească de râs. Nici o reacție din partea lui Johnny. Mickey se încruntă, ca și cum s-ar fi gândit la ideea lui. Buzz mai făcu o încercare: — Găsește-ți un tuciuriu să joace cu ea, să pretindă că și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sus din Midwest. E întruparea celei mai violente creaturi pe pământ. Lipsită complet de frică. Se știe că atacă animale de câteva ori mai mari decât ea. Au fost semnalate cazuri când a gonit urși și pume de lângă pradă. O bestie care nu suportă să vadă alte creaturi bucurându-se de hrană - deseori le alungă pentru a devora rămășițele unui festin. E înzestrată un sistem digestiv extrem de eficace: o wolverină mănâncă rapid, digerează rapid, defechează rapid și e permanent înfometată. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie și încăpățânare. Știu că pot prinde gust pentru căprioare. Se ascund în arbori, le aruncă coajă dulce de copac ca să le ademenească, apoi sar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
realitate și începu să viziteze iar wolverinele lui Thomas Cormier, hrănindu-le și iubindu-le. Într-o noapte a fost copleșit de incredibila dorință de a mângâia și ține în brațe una. A deschis cușca și a încercat să îmbrățișeze bestia, dar ea l-a mușcat de brațe. S-au luptat. Coleman a învins: a sugrumat-o. A luat stârvul acasă, l-a jupuit, a mâncat carnea crudă și a confecționat o proteză din dinții fiarei, purtând-o apoi când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un imens balaur încolăcit, al cărui trup însuși este labirintul. Comentând o gravură a lui Albrecht Dürer, Lupta Sf. Mihail cu balaurul, Edgar Papu scrie : Lucrarea înfățișează o înfruntare încordată și penibilă cu multiplele, aproape infinitele componente organice ale acelei bestii, în cuprin- sul unui colcăitor labirint de capete hidoase, de membrane respin- gătoare, de gheare uriașe și de țesături cutanee reptilice, încrețite în mișcări spasmodice (123). Vezi și legenda cosmogonică românească, deja citată, cu șarpele primordial plasat de zeul demiurg
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
personaj nocturn care, în chip de „taur frumos” sau de „bou mare și puternic”, împinge cu coarnele Soarele, ajutându-l „să coboare pe tărâmul celălalt” (alte forme sub care apare Murgilă : gigant antropomorf, duh, iazmă diavo- lească, iazmă a nopții, bestie nocturnă etc.) (14, p. 224). Murgilă și Murgiloaică sunt duhuri malefice din alaiul Mumei Pădurii (numită și Miaza-Nopții), împotriva cărora se folosesc descântece de exorcizare, ele fiind acuzate că fură somnul nocturn al copiilor. Ca și în cazul descântecelor antifurtună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
preț. întâlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Șosea. Aci Constantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcați cu jachete roșii, șepci negre, trâmbița la spinare și cizme de lac, călări pe cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au dat brațul și toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]