3,162 matches
-
și entități nevăzute. Uneori e ca o mlaștină cu nisipuri mișcătoare unde poți fi înghițit fără milă. Nimic nu poate prevesti o eventuală deraiere sau pierderea realității. O fracțiune de secundă și întunericul cuprinde culoarele rațiunii scufundându-le într-o beznă totală, cu intermitențe luminoase înșelătoare. Creierul ... un mister cu multe ecuații nedezlegate. O ecuație necunoscută care ne conduce câteodată în lumi neștiute Mintea umană poate atinge imposibilul ... Camelia C septembrie 2014 Referință Bibliografica: Mintea umană / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN
MINTEA UMANĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365306_a_366635]
-
mi s-a dat nimic fără vreo plată Cu stropi de sânge mi-am udat cărarea. Și m-am luptat cu hula cea turbată Mai abitir decât se luptă marea. Tu mi-ai adus în viață iar lumină Și-n bezna de tăceri, nu de tristeți. Așa cum orice zi este senină ! Cu soare ce răsare-n dimineți. Plătesc tribut cerut în astă viață Doar lumii ce n-a vrut cumva să știe. Că sunt un om ce nu vrea o prefață
PLAN PENTRU VIAȚĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365331_a_366660]
-
plină de dor în privirea copiilor... în privirea copiilor vede privirea umanității spre viitor. Este nefericită, însă, că în privirile multor copii, ca și ale părinților lor, sunt umbre, că sărbătorile vacanțelor unora strălucesc, iar ale altora se învelesc în beznă. O mâhnesc sărbătorile cu strigăte tipizate de ajutor...! Nici lacrimile copiilor nu pot dezgheța crusta în care-s strânse ghem, ca într-un ghioc de melc veninos, fiordurile din inimile hăpăilor localităților. Dum-dumul manelelor provocatoare de exasperare până la a-ți
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
Nu îmi explic de ce atâția fluturi își scutură polenu-n mintea mea avidă după verde și săruturi, Flămândă după prozodia ta. Mi-ajunge umbra ta până la glezne. Eu o înfig adânc într-o suplețe a unui gând ce-mi dezvelește-n bezne, Filozofii cu izuri de noblețe. Mă trec fiori ca râuri de absint și-ngheț pe-un val de nălucire -albastră. Străină-ți sunt și nu știu de ce simt, Că nu-ți pot spune totuși...dumneavoastră! Referință Bibliografică: INTIMITATE / Marioara Nedea
INTIMITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365196_a_366525]
-
în copilărie. Se ridică sprijinindu-se cu amândouă mâinile de masă și le zice drept salut de despărțire: - Eu am un principiu în viață: dacă beau, știu când să mă opresc, nu-ntrec niciodată măsura!... Iese împleticindu-se. Afară e beznă și găsește cu greu poarta. Ofensate de atitudinea lui ipocrit-binevoitoare, gazdele nu-l conduc decât până pe verandă. Ieșit în uliță, e întâmpinat de șefa clanului, care, enervată la culme că băiatul ei n-a răspuns la primul apel, uită cu
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
care-i absolută. Tot pe aici pe undeva stau și fulgerătoarele cuvinte ale lui von Jawlensky: arta e nostalgia lui Dumnezeu.” Memoria fericită i-a prilejuit dorita „figură a fericirii”. „Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi); (nebotezat) și ies cu ochii deschiși (botezat); am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărat, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
îngeri nevăzuți păzeau, Eu coboram în strana bolții, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în roș, În stofa timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodită, Ea dispărea, pălind de dorul tău, Și în ninsoarea nopții era sfântă. Se întregea cu scrisul meu, Pierea atunci și vaierul lunatic, Cum piere noaptea într- un hău, Adulmecând sărutul tantric. În finitudini stele reci îmi zbor
STELELE- MI CĂDEAU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366309_a_367638]
-
-ți trece Prin fiecare venă, iubirea cea dintâi Și, dacă așteptarea va deveni mai rece, Să te întorci... o floare să-mi pui la căpătâi! Dar să mai mergi pe unde mi-am risipit norocul, Să nu te pierzi în bezna atâtor nostalgii ... De-mi vei găsi doar umbra, mai caută și locul Ce l-am sădit cu tine când nu doreai să-mi scrii. Acum, mă iartă iară și lasă-ți versul verde Pe unde rătăcit-am până la teiul sfânt
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a răsărit! Căci întunericul a-coperă pământul, și bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul, și slava Lui strălucește peste tine." (Isaia, 60,1-3). Astfel, „poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi" (Isaia
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
sau tendențios înțelese - pot avea drept „exercițiu de stil”, modelul fizic. Ceea ce, firește, n-ar fi de natură să ne propulseze atât de curând în elita democrațiilor către care tânjim. Reîntoarcerea în și către noi înșine, o iluminare a tenebrelor beznei ce atâta amar de vreme ne-a înghețat buna simțire, resensibilizarea prin sinceritate și respectarea aproapelui, integralitatea demnității - sunt puncte esențiale către care va trebui să ne îndreptăm. În noi cumințesc morții noștri cărora trebuie să le dăm dreapta cinstire
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
înalt. Tu m-ai spălat de ură, de rușine, Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să pot alege răul de ce-i bine, Să mă ridic din beznă către cer ! Referință Bibliografică: În dimineți / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Bendou : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎN DIMINEŢI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366717_a_368046]
-
înalt. Tu m-ai spălat de ură, de rușine, Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să pot alege râul de ce-i bine, Să mă ridic din beznă către cer ! Spre Tine, Doamne azi ridic Cu umilință glasul meu Și-n chip de rugăciune-Ți zic ; -Ajută-mă, că-mi este greu... Greșit-am, Doamne peste fire, Greșit-am la pământ și cer, M-am complăcut în amăgire Dar
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta s-a
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta s-a
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
de el. - Du-te, tu! o contrazise prințesa împingând-o. Discuțiile nu mai continuară mult. Aela se ridică și plecă spre camera ei. Talestri se întinse printre blănuri și privi printre scobiturile de sus. Acolo sclipea ceva, deși era întuneric beznă. Furtuna încă își făcea de cap. Prințesa se ridică, își așeză rochia, și ieși afară. Chiar lângă încăpere, văzu silueta unui om. Era generalul. Talestri se fâstâci. Nu avea cum să nu îl mai salute, așa cum a tot făcut până
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
și rindele Rod în ciurciuvele Pe la trei Vin păduchii mititei Pe la cinci Ploșnițele cu opinci. Șobolanul te miroase Pe la șase Gâlcile dacă ți-au copt Doctorul vine la opt. Dar nu râdeți, pare a spune poetul, trăgând apoi concluzia dureroasă: Bezna rece, zidul rece Mai muriră paisprezece. Chiar și înmormântările sunt private de „legea” lor: Ies morții ... Sub bolta cu clopot a porții, Sânt zece la număr Și, umăr la umăr, Se duc câte doi, în cosciuge, Fără mumă, fără popă
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
cu cel al culorii. A treia etapă a creației lui Theodor Răpan este marcată de seria „evangheliilor”: Evanghelia inimii - Anotimpuri - Jurnal de poet (2010), Evanghelia cerului - Zodii de poet, volumul de față, urmând ca în viitor, Poetul-Mag să smulgă din „bezna inimii” sale Evanghelia tăcerii și, în final, Evanghelia apocalipsei, ultima din această serie! Evanghelia inimii - Anotimpuri - Jurnal de poet este o ofrandă adusă credinței sale, nu întâmplător așezată pe pilonii trainici ai unor simboluri în care identificarea poetului cu frumusețea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
în casa mea Și viața nu mi-e grea povară Dar nu gândesc că undeva De foame alții pot să moară. Nu știu în taină să mă rog Iar mâna am uitat să-ntind Acelora ce-ndură totul Trăind prin beznă și prin frig. Nu știu să iert, nici să ajut Pe cel căzut în suferință Sunt mândru, rareori tăcut Și am uitat și de credință. De frate nu îmi este milă Și-l ocolesc în drumul meu Mă-ndreaptă, Doamne
MĂ IARTĂ, DOAMNE! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366091_a_367420]
-
cu moartea”, p. 28). În visul continuu al iubirii sublime așteptate o viață, poeta glisează prin caleidoscopicul labirint karmic al universului oniric asumat cu toate riscurile rătăcirii, din care se salvează prin cerul lucidității, lăsând în urmă trapele și capcanele beznei „voinței oarbe”, citind în alfabetul braille, învingând minotaurii ispitelor, în fond învingându-se pe sine: „...conștiința, / mi-a spus să mă trezesc la realitate.../” și apoi „oglinda s-a spart în bucățele și toată vraja a dispărut.” („Ultima întâlnire”, p.
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
tot mai flamand Vin acum în locul lor străinii Și dijmuiesc chiar prețul pâinii, De ajunse biată noastră țară În această lume de ocara Și-i vândută cu ocaua mică... În zadar mi te mai zbați, Mitică, Spre-a ieși din beznă și pustie, Chiar la bucățică Românie, Mândria ta și fala-n lume O-nghițiră liftele păgâne... Iartă-mi că nu te plâng, popor smintit, Pentru că ai ce meriți însutit; Cap plecat, da, sabia nu-l taie, Dar când vinzi ograda
LUI CORNELIU VADIM TUDOR de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366157_a_367486]
-
pe buze. - Hai! Ia un pahar de apa și revino-ți! îi zise unul dintre boieri. Cu o mișcare automata, tânărul luă paharul și trase totul pe gât, cu o sete de nedescris. Ochii i se împăienjeniră și se făcu beznă. Se trezi într-o altă încăpere. Lângă geam se vedea clar umbra regelui și a unuia dintre boierii din divan. Când își dădu seamă că tânărul se trezi, regele se apropie de pat și îl întrebă: - Ia zi! Învățat-ai
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
ultimul tărâm. Deplângem fără vină Căderea-n noaptea firii, Fără a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și-n drumul spre abisuri Prin bezna ispășirii, Ridică din mormânturi, Speranța mântuirii. Referință Bibliografică: ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
de păcate și înălțare: „Întru tine ne lăudăm, Cruce Preacinstită, și cu puterea ta/ne păzim, cinstite lemnule, cu cântări de laudă slăvindu-te./ Ochii mei luminează-mi'i, Preacinstită Cruce, cei dinlăuntrul meu,/strălucindu-le lumina ta, și din bezna patimii ridică-mă./ S'a întins, pironindu-Se, pe tine Stăpânul Hristos, Cinstite lemn,/tuturor pe tine dându-te turn nebiruit și har și laudă.” Ultima parte este un elogiu adus Maicii Domnului care l-a născut pe Iisus Mântuitorul
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Am privit în ochii unei stele ce apunea, pâlpâind, întru scorbura infinită a nopții, și-am găsit umbra unei fericiri ucigașe ce mă pândea de câteva vieți și ceva. Privirile noastre s-au întrepătruns în bezna pustie și rece ca două cuțite ascuțite spre timp: iscodirea mea i-a pătruns în nucleul veșted iar în mine și-au făcut cuib ochii ei muribunzi. În clipa întâlnirii am simțit ceva neobișnuit, așa, ca și cum mi-aș fi agățat
PHILOSOPHIA PERENNIS de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366273_a_367602]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Neștiut periplu visul În oceanul de mister Unde s-a deschis închisul Altei vămi în efemer Fulger scurt lucind în beznă Universu-apropiat Doar inelul de la gleznă Țintuindu-te de pat Ești aici. Dar și departe Dormi. Dar și călător-ești Într-o lume ce desparte, Cerul de cele lumești Unde este cheia, codul Netrecutelor trecute? Alexandre, taie nodul Funiilor revolute! Leșul sforăie
VISUL de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361610_a_362939]