1,112 matches
-
cu sufletul românesc și care se puneau în serviciul vrăjmașului. Noi doi rămăsesem în casă cu mama și cu Pia; Ion și Mariuța Pillat la dânșii, cu cei doi nepoți mici; Lia cu Vintilică și doamna Stolojan în casele ei. Biata mama nu mai zicea nimic. A fost eroică, dar ce trebuie să fi fost în inima ei de 75 de ani! După plecarea fiilor, nu mai voia să intre în salonaș, unde șezuse de atâtea ori cu ei de vorbă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu mai erau. Dar cine ținea poliția în curent? Noi bănuiam pe bona germană a copilului, cu care Lia făcea toate aceste manopere ca să și-o facă complice și s-o lege mai strâns de ea. De câte ori începea o percheziție, biata Lia trimitea după noi, și ele se țineau lanț. Chiar a doua zi, mai înverșunați ca oricând, sosi o bandă întreagă de ofițeri, soldați, cu un camion-automobil pentru ridicarea pradei; au făcut o nouă descindere din cele mai grosolane, spărgând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Tzigara, care povățui și pe Pia să nu iasă și pe mine să mut din casă cancelaria Societății „Regina Elisabeta“ și să nu mai primesc săracii. Această din urmă interzicere îmi era foarte penibilă și cu greu am comunicat o bietelor femei, asigurându-le însă că va veni ziua dorită de ele și de mine, când le voi deschide din nou ușa. Se spunea că această nouă furie a germanilor era pricinuită de știrile rele de pe frontul Somme și [de] luarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și însemnau notele ce emiteau sunând, după cererea Mitropoliei. M-am suit la ei. Când ne-am coborât, am fost cu toții în biserică să copiem inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici și candelele mai frumoase le ridicaseră și le ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o săruta cu foc. Își făcea cruce, le mângâia: „Mă cunoști de când eram copilă, uite așa de mititică. M-ai văzut crescând. Și acum vor să te ia! Ce-ar zice biata Maică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mamei lui. Nu s-a mai putut în voi cu viața, nimic n-o mai interesa, nimic nu putea s-o tragă din apatia în care căzuse, privind cu indiferență chiar la ființele ce-i fuseseră mai scumpe până aci. Biata Ana nu s-a mai întors în viață în țară! părintele justin Mult este până să înceapă, cum zicea Creangă; seria vizitelor se urmă după a celor două doamne. Nu tocmai vizită fu venirea părintelui Justin de la Cernica, dar o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se supune ordinelor ofițerilor și amenințările ce le fac, confirma această tragică știre. Apelul adresat poporului ca o supremă încercare spre a-i readuce la datorie nu putea înșela pe nimeni. Ce era să ne facem noi, ce se făceau biata Moldovă, armata, ai noștri? Unde să se ducă, apucați între aliații de ieri, azi revoluționari vânduți Germaniei, și inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult mai aspru. Mă luă drept un corespondent bărbat și voi să se justifice, dar cum ar fi putut? Trimisei o copie a scrisorii mele acasă, care se încrucișă cu a Piei; mama, cel puțin, fu încântată de atacurile mele. Biata mama nu se putea obișnui cu internarea noastră și toată filozofia ce dezvoltam era zadarnică. Totuși era mai liniștită și dânsa, sigură de victorie. Ea a suferit mai mult ca noi toți materialmente și sufletește. Nici o casă n-a fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nici o însușire potrivită cu această funcțiune, ci conduse numai de interesul lor personal pentru o viață materială, dușmane între ele și simțindu-se prea egale una cu alta. Nici una nu avea cea mai mică autoritate sau învățătură, în afară de ritualul bisericesc. Biata maica Profira era energică, foarte inteligentă, cu o cultură bisericească unilaterală, dar solidă, mândră de mănăstirea ei și doritoare de a-i păstra prestigiul până în cele mai mici amănunte ale cultului. Avea multe cunoștințe în lumea din București și protecțiuni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bine pe ai mei și să le schimb grijile în speranță. Bărbatul meu, mai ales, era pesimist, puterea germanilor și incoerența în luptele Aliaților îl înspăimântau. Mai slăbise un kilogram, se redusese la 52 și se rodea zi și noapte. [Biata mama nu se putuse obișnui cu internarea noastră; toată filozofia ce dezvoltam în scrisori rămăsese zadarnică, până ne văzu revenite.]( Ediția I, 1937, p. 262. ) spiritele la bucurești Cu ce bucurie fui primită, se înțelege lesne. Cu ce voie bună
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-mi bag un vrăjmaș în casă? N-aș mai putea trăi știindu-l lângă mine“.](Ibidem, pp. 150-151.) Ce trist lucru să ai două patrii sau cel puțin să ai datorii către două țări! Și ce tragice urmări pot decurge. [Biata d-na Phi lippescu căzu bolnavă după pacea de la București, intră într-un sanatoriu, fu operată de un chirurg german, zăcu între viață și moarte mai multe luni. Când își reveni în fire și [ajunse] acasă, Germania era învinsă, armata
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Pe cât de mare bucuria, pe atât de nepregătită numai cu un an înainte. La redobândirea Transilvaniei ne gândeam de-a pururea, contactul cu ardelenii nu se tăiase, într-acolo a zburat mai întâi armata noastră, unirea ne părea firească. Cu biata Basarabie însă nici o comunicație, chiar liniile de cale ferată nu corespundeau. Ce greutate să ai un pașaport; să circuli prin țară era imposibil, cărțile și ziarele nu treceau granița. O sută de ani izolarea a fost totală, un zid de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în uniformă, în frac I. Militineu, George Lerescu, Nindi Romalo, d-rele Bilciurescu și altele în rochii decoltate, numai fiica colonelului avusese tactul să nu-și schimbe costumul de infirmieră pe o rochie de bal când lumea se mai omora. Biata d-na Pherekyde nu știa unde să se vâre și, după ce îmbrățișă pe prea eleganta ei verișoară, plecă repede acasă, scandalizată de o așa de repede înfrățire a învinșilor cu învingătorii și întrebându-se de ce d-na Triandafil mai rătăcise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
călătoreau fără bilet, controlul nu mai era cu putință. Pe drum, în câmp, oprire de o oră, vagoane rămase fără locomotivă ocupau linia; în stații, o adevărată bătaie. În fine, o anarhie și o dezordine cum nu se pomenise în biata ad mi nistrație românească așa de batjocorită de organizația germană model. La București, binele făcea progrese. Austria cerea o conferință pentru a studia pacea. O bucurie nespusă cuprinse pe toată lumea. Dr. Danielopolu, în birjă, cu jurnalul suplimentar în mână, oprea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
des sapins autour, une joli maison et un bel enfant; comme il rit et montre ses belles dents!» Era exact tabloul ce evocasem în capul meu și pe care forța ei magnetică îl străpunsese. Așa și cu a ta voyante.“ Biata Elena se uită lung la mine și căzu pe pernă, dar se ridică repede și repetă: „Ai să vezi, ai să vezi!“... Ionel judecase rău pe George, avusese prin el mai multe deziluzii, văzuse cât de slab era față de Elena
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme, că fetele se prezentaseră lamentabil, absolut lamentabil, pe noi acest din urmă lucru nemirându-ne totuși prea mult. Într-adevăr, fetele care-l scoseseră din pepeni pe Tudor Vianu, bietele de ele, erau produsul politicii din acei ani de însă nătoșire a efectivelor studențimii, recrutate, ca și alții, direct din „producție“ și trecute repede, în loc de liceu, printr-o așa-zisă facultate muncitorească de doi ani, și apoi aduse la Filologie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi Titus Livius, cu o epitomă de Lucius Florus, Sallust, Plutarch, Appian Alexandrinus, Cornelius Tacitus, Suetonius, Lampridius și Spartianus, și acei alții care au scris despre împărați: Herodian, Ammianus Marcellinus și Procopius. Cu acestea îmi petrec timpul. Meditez la împărații bietei Rome, care odinioară făceau lumea să tremure și acum o asupresc și mă gândesc că nu e de mirare că Romă nu a mai putut suporta doi pontifi de genul ultimilor doi. Scriu o scrisoare la patru zile Celor Zece
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care îmi deștepta în minte imaginea unul popor incult. Și apoi Rusia ne luase Basarabia și ne ocupase de atâtea ori cu armatele sale, pe când celelalte trei puteri ne lăsase totdeauna în pace. Așa citisem în cărțile de școala. O! Biata Rusie, nu știa ce grozav protivnic 35 avea în mine. Cât despre Turcia, îmi închipuiam ca nu avem a ne teme, de vreme ce au trebuit sa sară trei puteri în ajutorul ei ca s-o scape. S-a întâmplat, deci, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dintre aceia care au suit mai rar pe treptele palatului; dar o zic în polină convingere și cu toată curățenia cugetului, căci, dacă în urma refuzului comitelui de Flandra n-ar fi venit Principele Carol, cine știe ce s-ar fi întâmplat cu biata țara noastră zbuciumată de atâtea intrigi și patimi oarbe. Prin faptul îndeplinit al suirei sale pe tron, s-a pus o stavilă neînvinsă competițiunilor interne și influențelor nefaste din afară și o eră nouă, plină de speranțe și încredere, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apa gândurilor, am luat și eu condeiul în mână și am început să scriu iute, iute, pe nerăsuflate, de m-am pomenit cu coli întregi înnegrite. Am scris, am scris și, de ce scriam, de ce mă identificam mai mult cu necazurile bietei Maria și ale nenorocitului Ștefan, căci așa îi botezasem pe eroii primei mele novele, Fluierul lui Ștefan. De ce scriam, de ce parcă intram mai adânc în sufletele lor, împărtășeam mai viu dorul, durerile și bucuriile lor, iar frazele se așterneau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă trebuie sau nu să dea curs prac tic, În gaze tărie, fragedului său talent literar, abia desco perit și afirmat, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ofițer de aviație invalid, cu o nevastă frumoasă și un copilaș, m-a invitat la el Într-o seară ca să asist la o ședință de spiritism. Este adevărat, am primit vești veridice și sfaturi care m-au tulburat adânc de la biata maică-mea, răposată cu mult Înainte. Dar proprietarul meu, medium cu această ocazie, a Înnebunit chiar a doua zi și a fost internat la balamuc, unde a și murit. Iar acuma, cineva de aproape, fost funcționar În subordinea lui Bucuța
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
români. „Am apucat de i-am dat niște cârnați de casă făcuți de nevastă-mea și de-atunci mă sună mereu. Ar putea să-și facă la Moscova ce cârnați vrea, dar are așa, o idee fixă. O pune pe biata nevastă-mea la treabă. Într-un fel, îl înțeleg. Nevastă-mea pune mult busuioc, iar la ei busuiocul nu miroase, că-i tot timpul frig.“ În ședința consiliului de apărare a țării e discutat cazul V.B. Acesta e numele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i-a adus cerșetoarei o canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea pe cartoane și ziare, ci pe o canapea, situația a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și pe cei care nu aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sala de cinema: „...am aruncat frîna de mînă care, sudată prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pustietății; ajutorul generos al lui Raúl, proprietarul patului În care dormeam acum, și interviul pe care l-am dat ziarului El Austral din Temuco. Raúl, student la medicină veterinară, nu din cale-afară de studios, din cîte-mi dădeam seama, a tras biata noastră motocicletă sus, În camionul pe care Îl deținea, aducîndu-ne În acest oraș liniștit din inima țării. Ca să fiu sincer, cred că au fost cîteva momente cînd cred că prietenul nostru și-ar fi dorit să nu ne fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]