1,128 matches
-
se joacă vântul în zilele și nopțile posomorâte de toamnă? Dacă Marta ar fi rămas în largul mării furtunoase, dacă vâslașul s-ar fi înecat și barca s-ar fi scufundat; dacă luptându-se cu valurile care i-ar fi biciuit obrazul și i-ar fi închis respirația, iar fi paralizat orice putere; dacă în această situație ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mocănească, rece și măruntă. Camionul în care ne-am urcat cu toții era doar pe jumătate acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am stat în cabină, femeile pe bănci sub prelată, iar bărbații în ploaia care le biciuia obrajii. Nimeni nu comenta, dar toți gândeam despre aceste ședințe că sunt prea dese, absurde și inutile. Atât timp cât erau telefoane, iar comuna avea persoane plătite pentru a transmite sarcini și instructorul avea la dispoziție mașină care să i permită să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-mi plac; plonjat în meditație socio-antropologică. Într-un loc încetinim ca să evităm un accident. Doi țigani, îmbrăcați în pijamale nou-nouțe, aleargă după o iapă care fuge bezmetică după un mânz nărăvaș. Animalele, murdare și jupite până la os, sunt prinse și biciuite cu sete, până la sânge, după care cel mai bătrân dintre gospodari își spală cu apă dintr-un șanț pantalonii pijamalei stropite de sânge. Romii în cauză vorbesc tare, nu știu dacă au de împărțit ceva; sunt agitați, dar ne lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe punte, modurile de pedepsire) după bunul său plac, dar, oricum, era preferabilă această echitate inventată și votată periodic regulilor stricte care domneau pe o navă regală. Acolo exista ierarhia castelor (ofițerii erau, în majoritate, aristocrați) și orice insolență se biciuia ceremonios la bustul gol cu celebra pisică cu nouă cozi sau chiar se pedepsea cu spân zurare, conform delictelor înscrise în regulile militare. De aceea mulți dintre pirații secolelor al XVI-lea-al XVIII-lea au fost dezertori din Marina
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vor rămâne centre mai degrabă economice și comerciale. Imponderabile împrejurări vor face din Fălticeni un oraș al culturii, care va dărui țării oameni însemnați. În prima jumătate a secolului nouăsprezece sunt cunoscute familii boierești interesate de învățătură: Teodor Vârnav își biciuia nepoții ca să învețe carte iar un Stamate va întemeia așezământul spitalicesc al târgului. Fălticenii va da pe Sofia Hrisoscoleu-Coce, prima femeie jurnalist din România, colaboratoare la Steaua Dunării a lui Kogălniceanu. Familii întregi au vocație culturală: Gane, Gorovei, Lovinescu. Aici
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre negre țărmuri zboară, El vrea mișcări, sensații de-acele ce doboară Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de un prezent laș, și e știut că războiul e un lucru grozav. Caragiale e aprobat că biciuiește burghezia capitalistă de la 1848, dar cenzurat că ironizează pe Mița "republicana" și pe Didina "nifilista", când e lucru evident că revoluționarele sunt întruparea idealului feminin. În schimb Vlahuță e ridicat în slava cerului, declarat genial, deoarece înfierează pe capitaliști. Părerile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aici apoi, în parte, superficialitatea criticii sale sociale chiar acolo unde este justă. Și tot de aici și unele neajunsuri, din punct de vedere artistic, ale operei sale dramatice în care, cum declară singur (prefața Teatrului său), a căutat să biciuiască apucăturile rele, adică să critice manifestările vieții sociale, morale și intelectuale ale vremii, căci literatura română de la începutul veacului al XIX-lea a fost tezistă, a fost transformată, conștient, în armă de propagandă. Și, s-o spunem în treacăt, bine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
câte patru fălci, și să nu mai faceți boieresc?..." Să se noteze că Răzvrătescu e subprefect și el poate că reprezintă în mintea lui Alecsandri instituțiile noi introduse în Moldova după Convenția de la Paris. Oricât ar zice Alecsandri că nu "biciuiește principiile, ci ridiculul", e clar că un democrat, care ar fi luptat în 1860 pentru apropiata împroprietărire, n-ar fi pus în gura unui tip ridicol propaganda pentru împroprietărirea țără-nească1. Această persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
limbă a clasei boierești, iar femeile, primele primitoare de civiliza-ție, o românească franțuzită. Am văzut pe Iorgu, pe Clevetici, pe Răzvrătescu, pe Galuscus, pe Gahița, pe Enache Damian. Și cine nu știe pe Cucoana Chirița? Alecsandri nu uită niciodată să biciuiască pe făuritorii de vorbiri artificiale. Chiar și în Istoria unui galbîn, din 1844, el nu uită să-i atace, și anume pe Eliade, care începuse de curând să plănuiască o limbă nouă. Când galbînul 1 Oda ostașilor români; cf. Scrisori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în Iorgu de la Sadagura: pretenția scriitorului fără talent, care a format mai ales obiectul criticii"Junimii" și în special a dlui Maiorescu. Dar Alecsandri n-a trecut fără să bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum mărturisește însuși autorul lor, au fost opere à thèse, scrise cu un anumit scop, extern artei: de a fixa anumite tipuri, care începeau să dispară, pentru a le transmite posterității și cu scopul, și mai extern artei, de a biciui anumite năravuri, spre a moraliza pe contemporani. Desigur, Caragiale nu a scris cu nici un scop extern artei. El a fixat o lume întreagă, pentru că, văzînd-o, cunoscînd-o, și pricepînd-o, a simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa, ajutat de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
clasele de sus, sunt la fel de stupide? Apoi prin starea de lucruri pe care o reprezintă, prin concepția și atitudinea lor politică, așa cum știu ele să priceapă politica, să se exprime, să se manifeste - prin liberalismul lor. În aceste comedii, Caragiale biciuește o concepție, s-ar putea zice un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
reprezintă, prin concepția și atitudinea lor politică, așa cum știu ele să priceapă politica, să se exprime, să se manifeste - prin liberalismul lor. În aceste comedii, Caragiale biciuește o concepție, s-ar putea zice un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale nu scrie ca să zugrăvească mahalaua, ci ca să biciuiască liberalismul, întocmai ca și în O scrisoare pierdută. Și dacă în O noapte furtunoasă și în Conu Leonida față cu reacțiunea Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană, și pentru amestecul de civilizație și orientalism în purtarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
zi. Dar s-ar putea zice: "Caragiale e un satiric, și ca satiric n-a avut, n-a trebuit să aibă în vedere decât ceea ce merită satirizat, deci numai defectele, și nici o calitate". Am putea răspunde că, într-o satiră, biciuindu-se defectele într-un om rău, sau în mai mulți, pot încăpea și alte personaje, care să nu fie rele. Și am putea dovedi cu atâtea opere satirice din literatura universală. Dar să zicem că e așa, că un satiric
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atunci acel care satirizează e un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar: revoluționarul Șcedrin, în mare parte din opera lui satirică, a biciuit "modernismul". Că marele nostru satiric n-a fost "indiferent în materie politică" și că, dacă n-a avut "un înalt ideal", cum zice dl Gherea, adică un ideal revoluționar, a avut totuși un ideal înrudit cu idealul conservator, poate reacționar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se joacă vântul în zilele și nopțile posomorâte de toamnă? Dacă Marta ar fi rămas în largul mării furtunoase, dacă vâslașul s-ar fi înecat și barca s-ar fi scufundat; dacă luptându-se cu valurile care i-ar fi biciuit obrazul și i-ar fi închis respirația, iar fi paralizat orice putere; dacă în această situaț ie ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trupul.” (Sfântul Grigorie de Nissa) (Subiect care se repetă ca o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
statistică, pentru că variația liberă ar fi obligat la dubla înregistrare a acestor forme. Variația liberă 2 între forma de prezent tare și forma de prezent slab privește mai ales verbe din fondul vechi, majoritatea încadrate în conjugarea a IV-a (biciuie/biciuiește, biruiește/biruie, bocănește/bocăne, boncăiește/boncăie, cheltuiește/cheltuie, chinuiește/chinuie, ciocănește/ciocăne, clănțănește/clănțăne, cloncăiește/cloncăie, cloncăne/cloncănește, cotrobăie/cotrobăiește, clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
pentru că variația liberă ar fi obligat la dubla înregistrare a acestor forme. Variația liberă 2 între forma de prezent tare și forma de prezent slab privește mai ales verbe din fondul vechi, majoritatea încadrate în conjugarea a IV-a (biciuie/biciuiește, biruiește/biruie, bocănește/bocăne, boncăiește/boncăie, cheltuiește/cheltuie, chinuiește/chinuie, ciocănește/ciocăne, clănțănește/clănțăne, cloncăiește/cloncăie, cloncăne/cloncănește, cotrobăie/cotrobăiește, clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
forme; ● el se autoproclamă/el se autoproclamează − verb nou introdus în DOOM2, unde se recomandă numai forma autoproclamă (și numai proclamă): 135 de subiecți au optat pentru forma autoproclamă, 27, pentru autoproclamează și un subiect a subliniat ambele variante; ● el biciuiește/el biciuie − DOOM1 indica numai forma biciuiește, DOOM2 înregistrează ambele forme: 96 de subiecți au ales forma biciuiește, 66 de subiecți, forma biciuie și un subiect nu a răspuns la această întrebare; ● el biruiește/el biruie − DOOM1 înregistra numai forma
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
se autoproclamă/el se autoproclamează − verb nou introdus în DOOM2, unde se recomandă numai forma autoproclamă (și numai proclamă): 135 de subiecți au optat pentru forma autoproclamă, 27, pentru autoproclamează și un subiect a subliniat ambele variante; ● el biciuiește/el biciuie − DOOM1 indica numai forma biciuiește, DOOM2 înregistrează ambele forme: 96 de subiecți au ales forma biciuiește, 66 de subiecți, forma biciuie și un subiect nu a răspuns la această întrebare; ● el biruiește/el biruie − DOOM1 înregistra numai forma biruie, DOOM2
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
verb nou introdus în DOOM2, unde se recomandă numai forma autoproclamă (și numai proclamă): 135 de subiecți au optat pentru forma autoproclamă, 27, pentru autoproclamează și un subiect a subliniat ambele variante; ● el biciuiește/el biciuie − DOOM1 indica numai forma biciuiește, DOOM2 înregistrează ambele forme: 96 de subiecți au ales forma biciuiește, 66 de subiecți, forma biciuie și un subiect nu a răspuns la această întrebare; ● el biruiește/el biruie − DOOM1 înregistra numai forma biruie, DOOM2 optează pentru variația liberă: 112
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]