1,166 matches
-
de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de a te pedepsi care Într-adevăr să-ți displacă. Schimbă tonul. Știu foarte bine că nu sînt regele Insulei Hood și regele nimănui... Nu sînt decît omul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceva nelămurit, o indispoziție de ordin fizic îl irita. Ridică brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui plan de retragere căruia, conform investigațiilor noastre, i s-a dat numele evocativ și istoric de xenofonte, se află imobilizate la ieșirile din capitală. Din fericire, s-a oprit de mai bine de oră ploaia care toată noaptea a biciuit caravanele sacrificate. Nu mai e mult până ce soarele se va ridica de la orizont și va sfâșia norii sumbri. Dea domnul ca apariția lui să determine îndepărtarea barierelor care, din motive pe care nu reușim să le înțelegem, îi împiedică încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mirosea nici ea, a bine. Mai știi ce zace în piepții unei rochii?-suna un alt gând, mai puțin confortabil. Consolarea, singură de altfel, era că nu-l puneam pe tapet pentru prima dată. Și toate gândurile astea mă biciuiau nu numai când eram singur. Mă biciuiau de-a dreptul și când ieșeam la plimbare cu Mona, prima mea achiziție oficială, de când pășisem pe acele meleaguri, sau când o invitam pe aceasta acasă la mine, la o cafea. Mi-aduc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știi ce zace în piepții unei rochii?-suna un alt gând, mai puțin confortabil. Consolarea, singură de altfel, era că nu-l puneam pe tapet pentru prima dată. Și toate gândurile astea mă biciuiau nu numai când eram singur. Mă biciuiau de-a dreptul și când ieșeam la plimbare cu Mona, prima mea achiziție oficială, de când pășisem pe acele meleaguri, sau când o invitam pe aceasta acasă la mine, la o cafea. Mi-aduc aminte cum ardea Mona de nerăbdare să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ființe de pe pământ care mai aveți sclavi și nu vă rușinați de asta. Nu e drept. — Eu n-am sclavi. Am servitori. — Adevărat? Și ce faci dacă fuge vreunul și nu mai vrea să lucreze pentru tine? — îl caut, îl biciuiesc și-l aduc înapoi. S-a născut în casa mea, i-am dat apă, mâncare și l-am apărat când nu se putea descurca singur. Ce drept are să uite toate astea și să plece când nu mai are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea să înțelegem că avem sentimente de muzeu, numai bune de pus în vitrină. Cel puțin așa cred eu. Și mai cred că ar fi bine să găsești pe cineva care să-ți biciuiască inima, trupul, mintea, să te trezească la viață. Știi, uneori nu este numai important, ci și interesant să ai nu doar impresia, ci și certitudinea că ești în viață; că trăiești. A trăi nu-i de ici-colo. Este un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce scări! Ca-n Ali Baba și cei... Mai urc, anevoie, câteva trepte. Simt că, dintr-o clipă în alta, voi nimeri într-un univers de poveste. Iată primul semn: o pancartă uriașă. Ochii îmi sunt încețoșați. Încerc să-i biciuiesc și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care așteaptă să mă invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau deja moartă. Schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umerilor și zdrelindu-mi mâinile. Laptopul lui Nimeni zăngănind pe puntea povârnită și eu aruncându-mi corpul peste cablu între laptop și marginea bărcii așa încât laptopul mă lovi tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și țâșni pe punte, peste balustradă și dispăru în mare. Tăcere, întreruptă doar de vasul care se scufunda pârâind. Apa revărsându-se peste balustrade și catargul înclinându-se spre mare. Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al Senei. O roată imensă, aproape goală, se Învârtea pe un cer livid, deasupra unor cargouri eșuate, cu structuri metalice mâncate de rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi sângerau, știa că va rămâne orb pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a personalității ei mi se dezvăluia și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat startul din orbite, iar inima a Început să lucreze la capacitate maximă, dând semne că ar putea pompa necesarul de combustibil nu doar unui om, ci Întregii populații a Rusiei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-a săgetat: nu cumva urmăream un pui pane? Am zărit la tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că ne dăruiești atîta glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura de scorpion a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată; Iar a fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Kogălniceanu, discutau febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită, ca și în zilele noastre), subiect care-l dezbăteau sub toate aspectele. Astfel în una din zile, se află, între altele, că un căpitan din escorta domnească a biciuit un subaltern. Vai, asta la vremuri noi, nu se poate, au strigat unii. Nenorocitul acela, după o noapte de beție cruntă, pusese greșit hamurile cailor ce trăgeau caleașca domnească, fapt ce în opinia comandantului său, putea genera riscuri extreme pentru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trupul.” (Sfântul Grigorie de Nissa) (Subiect care se repetă ca o completare la vol. I„Răstigniri ascunse”) Aștern aceste rânduri ținând în suflet morții cu care împreună am pătimit, azi flori în cer, parfumuri nestinse. Amarul acelor zile negre mai biciuie și astăzi și mușcă din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte de pe hol ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer, cu părul lung, nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi accentua trăsăturile agreabile și acum avea tot timpul să-și amintească de perioada petrecută în București. Anul acesta a stat cu 11
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
călătorie scurtă, nu dura mai mult de zece minute și includea o bucată de drum fabuloasă - un coborâș nu foarte aprubt, dar suficient ca să prindem puțină viteză, să ne luăm picioarele de pe pedale și să ne avântăm înainte cu vântul biciuindu-ne fețele și șuierându-ne în urechi, în timp ce la coada ochilor ne țâșneau lacrimi plăcute de fericire. Bineînțeles că drumul înapoi era cu totul altceva. De obicei trebuia să coborâm de pe biciclete și să le împingem. Fiindcă eram copii cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]