2,247 matches
-
-mi ia carnea foc. —Mișto, a spus Butch. Și care-i șpilul când te taie pe jumătate? —Picioare artificiale, a spus Aidan, de-abia mișcându-și buzele. Ochii săi erau ațintiți asupra mea. Am simțit efectiv cum îi piere zâmbetul bietului Butch. Voi doi vă cunoașteți? Eu și Aidan ne-am uitat la Butch, apoi din nou unul la celălalt. Ne cunoșteam? — Da. Chiar dacă n-aș fi înțeles că se întâmplă ceva între mine și Aidan, modul cum s-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi puneam serios problema, deși nu era cazul. Să vorbesc despre ce se întâmplase n-avea să schimbe nimic. Haide, ar trebui să-i spunem lui taică-tău vestea. S-ar putea să plângă, dar nu-l băga în seamă. Bietul tata. Într-o casă de femei puternice, părerea lui n-avea nici o valoare. L-am găsit la televizor, uitându-se la golf. Avem o veste. Anna se întoarce la New York pentru un timp, a zis mama. Și-a ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreau... S-a aplecat înainte și și-a scuturat umerii frumos, unduitor. —Și nu... Și-a clătinat stângaci jumătatea superioară de parcă încerca să-și facă loc prin mulțime. Îmi pare rău, Claude, a zis unul dintre băieți - de bună seamă bietul Brandon, cel fără talent la legănat. Asta vreau, a zis Claude autoritar și s-a lansat într-o demonstrație: legănându-se pe vârful degetelor, răsucindu-se pe călcâie, făcând șpagatul în aer, și având tot timpul un zâmbet sinistru, artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în stare să mă întind chiar aici pe treapta asta și să dorm până la Judecata de Apoi. Edna se uită chiorâș la paharul Martinei. MARTINE: Vai, pentru numele Domnului, nu te uita așa la mine! EDNA: Bei din rachiul de la bietul tata, zi și noapte. Sora mea devine o bețivă! MARTINE: Nu sunt o bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întotdeauna cremul puțin „murdar“ pentru o rochie de mireasă. Dar asta e doar părerea „mea“. —Hei, Anna. - Un bărbat îmi lăsase un mesaj. - Sunt Kevin. Am venit în oraș cu treburi. Era fratele lui Aidan. Mi-am simțit inima grea. Bietul Kevin. Țineam la el, dar pur și simplu nu puteam să dau ochii cu el. Nici măcar nu-l cunoșteam așa de bine. Ce-am putea să ne spunem? „Îmi pare rău pentru moartea fratelui tău.“ „Mulțam, ce să zic, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Racey O’Grady nu înseamnă nimic pentru tine. Detta: Nu, voiam să spun... Tessie: O să-ți spun eu ce-ai vrut să spui. L-ai tras pe sfoară. Sunt destul de supărată pe tine, Detta. Ai vrut să-l înnebunești pe bietul Harry de gelozie și te-ai folosit de Racey. Harry ar fi putut să-l ucidă pe Racey azi. Detta: Racey e teafăr. N-a pățit nimic. M-am asigurat că n-o să pățească nimic. Tessie: Și e destul de necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Asta e realitatea. Poate, peste câțiva ani, lucrurile se vor schimba, dar astăzi, nici unul dintre suveranii musulmani pe care i-am întâlnit nu mi s-a părut îngrijat de soarta granadinilor, fie că e vorba despre noi, pribegii, sau de bieții străini. În privirile mele era nu atât dezamăgire, cât mai degrabă surpriză. — Ai să mă întrebi, continuă Khâli, de ce le-am spus acestor oameni care erau aici contrariul adevărului. Vezi tu, Hassan, toți oamenii ăștia încă țin, agățată pe ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spuse Pinky. La ce-ar fi bun Sampath! Probabil că maimuța aia m-ar alege pe mine dacă ar veni și Sampath. — Asta așa e, fu de acord Ammaji și mai luă o înghițitură de ceai. Nu e prea amenințător, bietul Sampath, spuse. Uită-te la el cum stă acolo, lâncezește ca de obicei, fără nici o mărire de salariu sau promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat fiul său, cu micul dejun întins dezordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru a arăta exact ce părere avea despre modul în care leguma aceea ciudată își petrecea ziua, își luă cutia pentru prânz și mărșălui cu pași fermi și zgomotoși în jos spre scări, plecând la serviciu. — Fazani, păuni, rodii, cartofi... bietul Sampath, murmură Kulfi pentru sine. 4 Oficiul poștal, la fel ca multe din clădirile guvernamentale, era vopsit în galben. De-a lungul anilor, se decolorase astfel încât să se asorteze cu nimbul de praf care îl învăluia pe Sampath de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
familia reuși să găsească o singură potențială noră. Era slăbănoagă și întunecată. — Ca o cioară, ziseră Kulfi și Ammaji indignate când prima fotografie le fu arătată de Lakshmiji, care făcea pe agentul bursier de căsătorii. Încerci să-l însori pe bietul Sampath cu o cioară. — Are noroc și așa că a găsit pe cineva, spuse domnul Chawla, care renunțase la orice speranță de a primi un scuter cu motor și de a sărbători nunta la Hans Raj Hotel. Fata veni împreună cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dar hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de Dumnezeu ca să strângă sufletele morților, dar descoperă că i se întâmplă un lucru înfricoșător: atunci când înghite câte un suflet, acesta devine o parte din el. Și astfel Moartea se schimbă, se metamorfozează ca atare cu fiecare ființă care moare. Bietului înger situația i se pare din ce în ce mai greu de suportat și chiar începe să aibă îndoieli că el există într-adevăr ca ființă independentă, cu atâția oameni înăuntrul lui. Așa că se întoarce la Dumnezeu și cere să fie eliberat din funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
automat și cursiv: — Faceți loc, scuze, vă rog să vă mișcați, dați-vă la o parte... Am rămas în dreptul ușii cămăruței, acum goală, de parcă un vânt i-ar fi purtat pe toți înapoi în hol să caște gura la chinurile bietului Bill, și m-am trezit deodată că îmi strânsesem brațele în jurul corpului. Îl cunoșteai bine? întrebă Sebastian Shaw. Uitasem că e și el în cameră. Nu a murit încă, am spus tăios. Apoi mi-am amintit că Sebastian fusese cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
au sfâșiat și sunt de la Agnès B, vai, nu, de ce eu, de ce acum, ce nenorocire...“ Prietenii ei au trebuit să o adune de pe jos și să o ia cu ei. A fost ca o variantă proastă a emisiunii Absolutely Fabulous. Bietul Tim, aproape că nu am vorbit cu el toată seara. Nici măcar nu l-am lăsat să mă ducă cu mașina- am luat un taxi până acasă, acum sunt bogată timp de câteva minute. — Deci a fost o seară drăguță, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg și acum? - că am crescut pe un întins de suferință. Oricâte s-ar fi făcut bune în acei ani în țară, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar esența rămânea aceeași. Măsluirea realității, minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și o nație mereu amenințată grozav din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și Îmi făcu semn să vin pe la intrarea din dosul prăvăliei. — Mai muncești, Fermín? E foarte tîrziu. — De fapt, Îmi pierdeam vremea pentru ca, mai apoi, să mă duc acasă la bietul don Federico și să-l veghez. Am stabilit niște plantoane cu Eloy, cel cu optica. În definitiv, nici eu nu prea dorm. Două-trei ore cel mult. E-adevărat că nici dumneata nu rămîi mai prejos, Daniel. E trecut de miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deschis decît despre pălării. Își Închidea sentimentele În temnița sufletului luni În șir, pînă cînd se otrăveau fără putință de lecuire. De la o zi la alta devenea tot mai prost dispus și mai iritabil. Nimic nu-i convenea, de la strădaniile bietului Quimet, care Își dădea sufletul ca să Învețe meserie, la tertipurile soției lui, Sophie, care Încerca să Îndulcească evidenta uitare la care Îi condamnase Julián. — Fiu-tău se crede cineva fiindcă bogătanii ăia Îl țin pe post de maimuță de circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
domnul Daniel despre niște chestiuni a căror natură n-a vrut să mi-o lămurească, adăugînd că nu crede În jurămîntul lui Hipocrat, sau Hipocrit, cum spune el. — Mergem să-l vedem chiar În clipa asta. Și iertați-l pe bietul Fermín. Fără nici o Îndoială, a vorbit astfel din pricina traumei. — Poate, Însă eu n-aș exclude nici ipoteza nerușinării, fiindcă nu-i chip să-l oprești s-o piște de fund pe infirmieră și să recite distihuri glosînd tăria și rotunjimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Este baza psihologiei feminine. — Și Între timp dumneavoastră ce aveți de gînd să faceți, domnule doctor Freud? am Întrebat. — Asta mă privește și vei afla la timpul potrivit. Și-mi vei mulțumi. Am căutat sprijin În privirea lui Fermín, Însă bietul de el adormise Îmbrățișat cu Bernarda În timp ce Barceló Își formula discursul triumfal. Lui Fermín Îi alunecase capul Într-o parte și Îi curgeau balele pe piept, Într-un surîs fericit. Bernarda emitea sforăituri profunde și cavernoase. — Să dea Domnul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nume și un prenume, și o cunoșteai. — Nu-i nevoie să-mi amintești, am replicat eu cu lacrimi În ochi. Tata mă contemplă cu tristețe, clătinînd din cap. — Doamne sfinte, nici nu vreau să mă gîndesc ce-o fi simțind bietul Isaac, murmură tata ca pentru sine. — Eu nu sînt vinovat că a murit, am zis eu cu un firicel de glas, crezînd că, poate, dacă o repetam de destule ori, aveam să Încep s-o cred și eu. Tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
când cei doi realizează că „îi traduce” una și aceiași persoană. Cu mintea lui greoaie, Pampon crede în povestea cu înșelăciunea spițerului și, după ce Mița lămurește lucrurile („ce spițer? nu-i spițer...”), cade victima unei alte confuzii. Agresiv, aleargă după bietul Crăcănel, care este amantul Miței, dar nu cel cu „traducerea”. Mache Razachescu, „ce-i mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în garda națională și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ca al celorlalți, era cel mai minunat de pe toate câmpiile. Era ascultat, iubit, căutat și programat la toate manifestările de gală ale confraților. Dar nu numai atât, furnicile erau așa de entuziasmate, încât își lăsau toate treburile și tăbărau pe bietul de el rugându-l cu lacrimi în ochi să le mai cânte. Nu vă mai spun, că atunci când își începea cri-cri-ul, furnicile cădeau întro stare de bucurie, de liniște. Când se trezeau din extaz, se duceau și povesteau altor surate
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra! Doctorul-bufniță: Îmi pare foarte rău că trebuie să te contrazic, colega, după mine, bu-hu-hu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și giugiulește și-l și gâdilă, se poartă ca o femeie tânără care se joacă cu pruncul, Îl apropie din când În când de obraz și-l ridică din nou deasupra capului, face piruete pentru a-și feri iepurele de bietul Todirică și râde văzându-l pe puști din ce În ce mai nervos și mai transpirat. Ai zice chiar că plăcerea ei de a se juca cu micuțul animal alb abia acum este completă, când e amenințată de Todirică. Între timp bătrâna a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]