1,103 matches
-
care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când își turna și douătrei-patru pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă - tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce își vopsea unghiile de la picioare cu un roșu strident. Pe unul dintre bilețele, îi căzuse sub ochi când deschisese ușa frigiderului, scria „Dacă ieși, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși, așa că voi cumpăra eu”. - Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se întâmplă ceva. Nu pot să cred că m-ați putea abandona ca pe o cantitate neglijabilă... Gândiți-vă la viața mea, poate fi distrusă mai curând decât ați crede. Se ridică, merse în bucătărie, deschise furios frigiderul - câteva din bilețelele Luciei își luară zborul ca niște păsări galbene și pătrate -, apoi reveni în sufragerie cu două beri. Îi pasă musafirului una, o desfăcu pe a sa, apoi sorbi cu nesaț. După ce bău, așeză doza pe măsuță și îl fixă pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către același punct al casei, frigiderul. Inevitabilele bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zis nu. Am venit aici și i-am supt degetul mare de la picior până i-a trecut și amintirea durerii. De atunci a rămas cu mine. Spală. Gătește. Citește ceea ce scriu. Spune multe prostii, se crede cultă. Nu e. Lipește bilețele pe ușa frigiderului, poți să mergi să le citești, pe mine mă enervează. Dar e plăcerea ei cotidiană, așa că nu mă bag. Se uită la televizor, nu poate trăi fără știri. Îi place să-și vopsească unghiile cu ojă neagră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochi, tremuri din toate încheieturile, plutonul de execuție are armele încărcate, ochiți, foc, gata, s-a terminat, doctorul se apleacă, ia pulsul condamnatului, da, domnilor, am constatat decesul, altul la rând! Reveni în bucătărie și lăsă privirea să alunece peste bilețelele Luciei. Îl căuta, știa asta, pe ultimul, însă nu dădu de el. Unde s-o fi grăbit așa, la amantul ei? Amant... Are Lucia un amant? Și, dacă are, ce dacă? Se poartă în această perioadă. Dar de ce să aibă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un personaj, este reală, sânii ei catifelați nu pot fi decât reali, așa că taieo de pe listă, deșteptule. Ai luat-o razna... Când faci dragoste cu ea nu simți cum te cuprinde realitatea și nuți mai dă drumul? Cine-ți lipește bilețele distractive pe frigider, fantoma lui Tutankhamon? Cine face curățenie, cine spune că bei prea mult și că o să mori, cine citește manuscrisele tale și emite păreri de doi bani pe care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitorul. Păianjenul care așteaptă răbdător, în vreme ce musculițele cad în plasă și nu mai au cum să scape. Detectivul schiță un zâmbet. Dacă erai OmulPăianjen mai spuneam, poate ajungeam la o înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe care îl scrisese la secție și adăugă încă o victimă, lângă celelalte - Vecinul Scriitorului. Puzzle, puzzle, puzzle, mormăi și schimbă viteza, urăsc genul acesta de experiențe, trebuie să pui bucată cu bucată, ca un tâmpit cu răbdare bolnăvicioasă, unii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
igienică. Trezește-te! Hai, sus! Ochii mari, apă rece pe fața tumefiată, mișcări de dezmorțire, genuflexiuni, câțiva kilometri de alergare, aer tras în piept, cu poftă incomensurabilă, ochi limpezi, o zi nouă, o atitudine nouă, o viață nouă. Aruncă și bilețelele Luciei la coș, oricum ți le scrii singur și le lipești pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș! Era prea mult. Scriitorul se repezi asupra Magicianului, cu pumnii ridicați, ca și cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din buze și bate din picior. Presupusesem că în această casă cântă cocoșul, mai ales că nici nu are vreo găină pe lângă el. Se răsuci către Magician. Stătea rezemat cu umărul stâng de frigider, ținând în mâna dreaptă unul dintre bilețele galbene ale Luciei. Tocmai se pregătea să-l citească (probabil cu voce tare, își spuse, pentru a-și bate în continuare joc de mine), iar ochii îi sticleau datorită încântării de care fusese cuprins. Își drese glasul și-și poci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o voce de femeie: - Iubitule, azi voi întârzia. Ai pui în frigider, când ți se face foame. Nu exagera cu berea, te rog, știi că pe urmă te doare capul. Spor la scris, dragule! Și susții în continuare că aceste bilețele aberante sunt scrise de Lucia? Se întrebă dacă i-ar putea transmite laptopului măcar o idee din care să rezulte că s-ar bucura foarte mult dacă Magicianul ar fi strivit de un bloc de beton picat de la o înălțime
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lui, crede Scriitorul, dar laptopul plin de idei este de o cu totul altă părere...), Lucia aceea care își vopsește unghiile de la picioare cu ojă neagră, care emite păreri de doi bani despre romanul vieții și care lasă mesaje pe bilețele galbene, lipite pe ușa frigiderului. Lucia... Te iubesc, Lucia... Pe măsură ce se apropia de magazin, Scriitorul simți cum puterile începeau să-l părăsească, încetul cu încetul, ca și cum toată oboseala acumulată încă din orele în care făcuse jogging (și trecuse din vis
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iepurelui se lungesc până la pământ, iar Scriitorul vrea să o strângă în brațe pe femeie - doar este femeia lui, nu?, femeia cu care face dragoste, femeia care nu se află niciodată acolo unde ar trebui să fie, femeia care lasă bilețele galbene, lipite de ușa frigiderului, femeia pe care o cheamă Lucia - și se pomenește cu mâinile pe umerii unui bărbat înalt care îl înjură și îl împinge cu putere, du-te la dracu`, bețivanule, du-te la dracu`, Iepure prost
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mop, simți mirosul de stătut și i se păru că niciodată nu mirosise ceva mai liniștitor. - O, Doamne, n-am luat-o razna... Sunt normal, normal, NORMAL! Strigătul îi provocă o plăcere aproape orgastică. Se repezi către bucătărie, mângâie fiecare bilețel galben lăsat acolo de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
strat de vopsea și de instalat un nou casetofon la o mașină Cabriolet Carrera 4 de culoare verde pentru o anume doamnă Miranda Priestly. Evrica! Am comandat o mașină de serviciu ca să mă ducă până la atelier, unde am Înmânat un bilețel pe care falsificasem semnătura Mirandei și care conținea instrucțiunea de a mi se preda mie mașina. Nimănui nu părea să-i pese că nu eram nici un fel de rudă cu femeia asta, că o străină dăduse buzna peste ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
părea bine că plec. Alex și cu tata curățaseră rămășițele micului dejun și Încercau să conceapă un plan de acțiune. — Ai dreptate, au plecat amândouă. Cred că ele nici nu știu că mă mut astăzi. Poți să le lași un bilețel, a sugerat mama. Poate pe tăblița de Scrabble. Moștenisem de la tata pasiunea pentru Scrabble, iar el avea o teorie: fiecare nou cămin are nevoie de o nouă tăbliță, așa că tăblița veche trebuie lăsată În locul de unde pleci. Am petrecut ultimele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
post‑it galben lipit pe perechea asta de pantaloni Fendi mulați pe corp, un altul drept peste fusta unui deux‑pièces Chanel, un al treilea cu un „NU“ mare cât casa lipit peste bluza aferentă de mătase. Dat pagină, lipit bilețel, dat pagină, lipit bilețel și tot așa, până Își alegea garderoba pentru un sezon Întreg direct de pe podiumurile de prezentare, haine care foarte probabil Încă nici nu fuseseră date În producție. Mă uitasem cum Emily trimitea prin fax pozele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe perechea asta de pantaloni Fendi mulați pe corp, un altul drept peste fusta unui deux‑pièces Chanel, un al treilea cu un „NU“ mare cât casa lipit peste bluza aferentă de mătase. Dat pagină, lipit bilețel, dat pagină, lipit bilețel și tot așa, până Își alegea garderoba pentru un sezon Întreg direct de pe podiumurile de prezentare, haine care foarte probabil Încă nici nu fuseseră date În producție. Mă uitasem cum Emily trimitea prin fax pozele cu articolele de Îmbrăcăminte alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără vreun alt eveniment deosebit, până când m‑am dus să Îmi adun catrafusele, În Încercarea de a o șterge Înainte ca telefonul să se pună din nou pe sunat. Abia când intram, epuizată, În haină privirea mi‑a căzut pe bilețelul lipit de monitorul calculatorului ca să nu uit, ceea ce Însă se Întâmplase: SUNĂ‑L PE A, 3:30 PM ASTĂZI. Am simțit un Început de amețeală, lentilele de contact au devenit aspre ca pergamentul și Îmi zgâriau ochii iar capul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe el. I‑am mulțumit și m‑am așezat pe un scaun de pe hol, Întrebându‑mă cu mirare cine putea să‑mi trimită ceva prin curier vineri la ora zece noaptea. Am deschis plicul și am scos de acolo un bilețel: Draga mea Andrea, Mi‑a făcut mare plăcere să fac cunoștință cu tine În seara asta! Vrei să ne vedem săptămâna viitoare, să mâncăm, poate, un sushi Împreună? Ți‑am lăsat plicul ăsta În drum spre casă - m‑am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce Însemna Runway. Tot avusesem de gând de atunci să Îi trimit o rochie nemaipomenită, dar nu găsisem niciodată destul timp. Am Împachetat rochia În foiță subțire, am pus acolo și o pereche de pantofi Manolos și am falsificat un bilețel ca din partea Mirandei - talent pe care am constatat cu tristețe că Încă Îl mai posed. Fata asta trebuie să afle - măcar o dată În viața ei - cum e să ai un obiect frumos de Îmbrăcăminte. Și, Încă mai important, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
roman citindu-l!“), sigur că da, iată soluția; la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun „la sfârșitul ro”, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime, sau mai puțin intime, simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc. Jurnalul lui M. În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime, tăieturi de ziar, vederi, fotografii, citate din cărți, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.). Jurnalul lui M. Scriu ca să pot să rezist. Singurătatea mă apasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se schimbă, Își retrage feminitatea rănită de brutalitatea mea, devine la loc băiețoasă, seacă. Bravează defensiv. (azi) Primesc un bilețel de la ea, după ce ne-am despărțit, În ora de seminar: „Nu mă urî că te doresc; Încă ești unicul meu bărbat; nu pot să te las să pleci așa, fără să Încerc tot ceea ce omenește Îmi e posibil ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Vocea lectorială Ea nu a murit sau nu a murit de tot; el stă Închis Între patru pereți și citește tot ce este În legătură cu ea și el, o face să trăiască În jurnalul ei, În jurnalul lui, În notele și bilețelele altora, În tot ce a existat În atingere cu ființa ei. O recompune cu tot felul de „martori“, ce sunt Însă total indiferenți de existența și moartea ei. În chiar această operație lucidă stă drama, căci el nu este indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime ș...ț, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.)“. ș...ț Cele două jurnale intime, ce reprezintă mai mult de nouăzeci la sută din text, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]