1,252 matches
-
împodobeau cupa de argint, din 1496 a preotesei Teodora. Câte un balaur, încoronat urcă pe pervazul ferestrei de la altar și al celei din absida de sud. Motivul decorativ al balaurului este, și la noi, de veche tradiție. Îl găsim la bisericuțele rupestre de la Basarabi, dar și împodobind literele inițiale în manuscrisele medievale. Pictura s-a păstrat numai în absida altarului. Ea reprezintă Sfânta Troiță, Sfântul Emanoil, Maica Domnlului miluitoarea, ținând pruncul pe genunchi, cu ambele mâini, cete îngerești, Sfântul Antonie, Sfântul
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută, însă, pe amplasamentul mănăstirii, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită "Biserica Albă", construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului. În vara
Mănăstirea Neamț () [Corola-website/Science/309081_a_310410]
-
călugărită cu numele de Melania), au construit în 1607 un paraclis cu hramul "Sf. Gheorghe" pentru a-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al său, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Mormântul fiului său se afla în interiorul bisericuței, într-o boltă amenajată în peretele de sud. Deasupra mormântului s-a aflat următoarea inscripție în semicerc, în limba slavonă: ""Aici este mormântul lui Io Pavel Voievod, preaiubitul fiu al iubitorului de Hristos Io Simeon Moghilă Voievod, care s-a
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
au fost duse în 1980 la Muzeul Mănăstirii Golia pentru a fi restaurate. La cutremurul din iunie 1986, paraclisul s-a dărâmat, rămânând în picioare doar peretele vestic și o parte din pereții de la nord și sud. În perioada 1990-1992, bisericuța a fost refăcută pe vechea fundație, păstrându-se planul arhitectonic inițial. Biserica-paraclis avea plan treflat. Inițial, zidurile paraclisului începeau direct de pe pământ, fără nici un fel de fundație, iar fațadele erau lipsite de ornamentații. Noua construcție se sprijinea pe un soclu
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
spre console ieșite în trepte sub streșini. Dincolo de funcția lor practică de a descărca greutatea acoperișului aceste console se îmbină spectaculos ca niște aripi sculptate. Consolele și funia, împreună cu portalul bogat sculptat și fereastra decorată, dau un caracter aparte acestei bisericuțe de lemn. În interiorul navei, în dreptul soleei, se poate observa un lemn prins cu cuie de lemn pe peretele sudic, la înălțimea uni stat de om. Acestuia îi corespunde pe peretele nordic o adâncitură în perete. Între acestea, biserica a avut
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
astfel atmosfera patriotică de la Pătrăuți de la începutul secolului al XX-lea, precum și casa parohială, într-o scrisoare scrisă chiar în această casă: "“Alaltăieri am trecut pe la Pătrăuți, unde iarăși este o biserică, fostă mănăstire de maici, zidită tot de Ștefan... Bisericuța e la poalele unor dealuri, tocmai în capul satului, un loc strategic ca toate pe care Ștefan le alegea pentru biserici și mănăstiri. Pustiit în repetate rânduri, schitul a rămas părăsit timp de vreo 160 de ani, așa că pe zidurile
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
pictură interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă. Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea, în 1965. În 1968, Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric, extrăgând date din lucrarea să monografica dedicată localității. După aceste eforturi, biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu, lucrare său album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
biserici de lemn mai vechi: Actuala biserică de lemn din satul Bănești a fost construită în primul deceniu al secolului al XVIII-lea, în perioada celei de-a doua domnii a lui Antioh Cantemir, domnitorul Moldovei (1695-1700 și 1705-1707). Ctitorul bisericuței a fost Ștefan Stamate, un mic boier fără ranguri din satul vecin Bălușeni (care poartă astăzi denumirea de Stamate). În partea superioară a ancadramentului ușii de intrare se află săpată o pisanie cu următorul text: "„Cu darul Tatălui și a
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
rămas vie în memoria bătrânilor. Ea a fost construită pe loc cu lemnul tăiat din pădure. Partea de lemn ar fi fost lucrată de doi păstori, în timp ce partea metalică ar fi fost executată de către doi țigani. Cronica parohiei menționează că bisericuța a fost reparată în 1747 de către familia boierilor Cănănău. Pereții interiori au fost zugrăviți tot atunci, în tehnica tempera pe lemn. Pictura a fost refăcută în ocru în 1826 de către zugravul Ienache Ponici din Dumbrăveni. În jurul anului 1890, a fost
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
În decembrie 2011, preotul Ilie Marțineac făcea un apel către credincioși și Consiliul Județean Suceava să contribuie "„la restaurarea acestui monument, deoarece starea materială a creștinilor din acest sat este precară și nu se pot întreține două locașuri de cult”". Bisericuța poate fi vizitată mai ales pe data de 6 decembrie, când se prăznuiește hramul Sfântului Nicolae. În cimitirul aflat în jurul bisericii a fost înmormântată Paraschiva Iurașcu, bunica poetului Mihai Eminescu. Aceasta se născuse în anul 1785 în satul Bănești sub
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
doar atât: ""1765. Scris-amu eu popa Gheorghe"". Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin analogiile făcute, prin analiza stilistică a picturilor de la bisericile de lemn din Zalnoc și Derșida - amândouă localitățile aflate în relativa apropiere a satului Cehei
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
locuitori. După aproape 10 ani, în 2011, în Măgura sunt mai puțin de 10 locuitori. Cu toate acestea, în cursul anului 2011, biserica a fost restaurată. După ce lucrările au fost finalizate, în a opta duminică după Rusalii - 7 august, vechea bisericuță a fost târnosită de către P.S. Petroniu. Cel mai vechi preot despre care se știe că a slujit în această biserică și despre care s-au găsit și documente care să certifice acest lucru a fost preotul Roman Teodor. De la acest
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
aibă și să-l cunoască a fi adevărat pravoslavnic preot. Datu-sa în rezidența noastră Episcopească în Arad, 2 zile luna lui ianuarie 1801..."". Documentul este adeverit de către Consistoriumul neunit de la Sibiu la data de 14 iulie 1802. Patrimoniul acestei bisericuțe s-a îmbogățit în timp prin cumpărarea sau donarea de către credincioși a diferitelor cărți trebuincioase desfășurării slujbelor religioase. Pentru importanța lor istorică și culturală menționăm câteva din exemplarele pe care preotul Gheorghe Munteanu le amintește în monografia sa dedicată satului
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
momentul editării șematismului, în anul 1947, biserica se afla în stare slabă și avea un alt hram: ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". După contruirea în anul 1972 în imediata apropiere a unei noi biserici, de această dată de zid, vechea bisericuță a ajuns să nu mai fie folosită în serviciul religios. Acest fapt și-a spus cuvântul în timp, biserica fiind afectată de ploaie și vânt. Datorită stării de degradare în care se afla, în anul 1990 biserica a fost restaurată
Biserica de lemn din Solomon () [Corola-website/Science/309820_a_311149]
-
data de 14 septembrie 2010, biserica a fost în mare măsură distrusă, reprezentantul ISU Sălaj estimând că biserica a ars în proporție de 80 la sută. Biserica nu figura pe noua listă a monumentelor istorice. Primele informații cu privire la această mică bisericuță le găsim în șematismele bisericii greco-catolice. Astfel, la anul 1896 această biserică era folosită de credincioșii din parohia Hășmaș. Purta hramul "Sfinții Arhangheli", era din lemn, construită în anul 1700. La puțin timp după vizita făcută în Vârteșca de episcopului
Biserica de lemn din Vârteșca () [Corola-website/Science/309841_a_311170]
-
față de biserică, în anul 1947, era din lemn și avea trei camere, fiind construită în anul 1840. Parohia a fost vizitată canonic de către episcopul unit de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu, în data de 31 august 1926. În toamna anului 1905, bisericuța a fost vizitată de istoricul Nicolae Iorga, care ne-a lăsat o primă descriere, cu o analiză critică și concisă a picturii, nu mult după săvârșirea ei. "„Lozna are o bisericuță de lemn, care poate fi destul de veche, dar a
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
data de 31 august 1926. În toamna anului 1905, bisericuța a fost vizitată de istoricul Nicolae Iorga, care ne-a lăsat o primă descriere, cu o analiză critică și concisă a picturii, nu mult după săvârșirea ei. "„Lozna are o bisericuță de lemn, care poate fi destul de veche, dar a fost stricată cu totul printr-o zugrăveală copilărească făcută de un meșter din Nicula. Bietul om, din cât se pricepea, a făcut sfinți noi, a tămânjit cum e mai rău pe
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
Biserica de lemn din Borșa se află în prezent în localitatea Adalin, județul Sălaj, unde a fost adusă în anul 1901 din satul Borșa, Cluj. Începuturile acestei bisericuțe merg până înainte de anul 1787, iar povestea ei este una particulară, legată de destinul meșterului și zugravului de biserici Urs Broină. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice deși este un martor viu de cultură și istorie
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
letopisețului orașului Căinari, a fost scrisă în 1525; de aici începe, propriu-zis, numărătoarea anilor pentru localitate. La recensământul din 1817 în Căinari au fost înregistrați 291 capi de familie, 11 văduve și 16 burlaci, clerul, care avea la dispoziție o bisericuță din lemn, construită în 1778, era alcătuit din 5 persoane. Școala Parohială, deschisă pe lângă biserică în 1867, la 1 ianuarie a fost transformată în școală de zemstvă. Recensământul din 1897 la Căinari, ținutul Bender 1167 de suflete. În 1910 Căinarii
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache Panaiiti care depuse jurămînt de credință țarului obținînd titlul de nobil a ridicat pe acest ținut o biserică din piatră în care
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
până la sfârșitul secolul XVII, apoi un singur sat până la sfârșitul secolului XVIII. Locuitorii ultimului sat au și alcătuit localitatea actuală. Satul a fost atestat documentar la 25 martie 1523 cu numele de "Ivereni". În 1794 în Iezăreni se contruiește o bisericuță din lemn. În anii 1812 - 1821 moșia Iezăreni se află în posesia comerciantului ieșian Ioan Matei care avea 2 iazuri, 2 mori, 3 livezi și 5 vii. La recensământul oficial din 1859 s-a înregistrat o populație de 623 persoane
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
Boierul Toader Șerban din Iargara, unde avea o fabrică de var, cumpără în Crihana Veche 2500 desetine de pământ de la Dumitru Crăciunescu și se mută încoace cu traiul, hotărându-se să înalțe aici o biserică. Mai întâi aici fusese o bisericuță, construită din lemn în 1783, fiind dotată cu veșminte, inventar, cărți. Biserica avea hramul Sf. Mihail. Protopop era pe atunci Ioan Ferlat. Mai târziu biserica aceasta a fost distrusă, construindu-se pe banii lui Toader Șerban una nouă de cărămidă
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Câinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o stațiune hidroelectrica cu o capacitate de 60 de kw/h, dar aceasta nu a asigurat capacitatea suficientă și degrabă a fost uitată. În vechea seliște, spun bătrânii, a existat și o mică bisericuța de lemn. Că era foarte mică, ne dovedesc „Ușile Împărătești” foarte mici și care, ca prin minune, s-au păstrat până astăzi. La 1793 este consemnata existența unei biserici de lemn, acoperită cu paie care e legată de un anumit
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
un anumit Macarie, al cărui nume se pare că stă la baza numelui localității. Nu încape îndoială că e vorba de biserică din lemn care a ajuns până în zilele noastre având vîrsta de circa 200 ani. . În anul 1874, aceasta bisericuța a fost reparata. Timp de secole ea a fost mama spirituală a creștinilor din Măcăreuca, a familiei boierești și a celor care au trudit pe moșia dinastiei Russo. În fața pridvorului bisericii se află și azi o cripta, în care sunt
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
o fetiță - Augustina. Se sfârșește Marele Război, dar izbucnește epidemia de gripă (spaniolă) care seceră multe vieți. I se îmbolnăvește grav soția Iuliana, împreună cu fiica Augustina. După o scurtă zăcere, mor amândouă și le înmormântează lângă cei doi copii, în fața bisericuței de lemn din Vidra de Sus. Rămâne numai cu fiul său Tit, orfan de mamă la numai trei ani. Încă din timpul studiului la Gimnaziul din Beiuș, unde a fost mereu printre primii elevi, a întreținut legături culturale și colegiale
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]