1,166 matches
-
fiind contrasemnate de cancelar și de un secretar, validate cu marele sigiliu. Ele sunt scrise pe pergament (in limbaj popular pe “piele de câine”, în realitate pe piele de miel, vițel sau capră) și au dimensiuni variabile. De obicei, reprezentarea blazonului se făcea în colțul stâng sus al documentului, imediat sub numele emitentului, într-un pătrat sau dreptunghi. Blazonul reprezenta o scenă unică, irepetabilă, concepută numai pentru cel înnobilat, simbolizând faptele pentru care a fost înnobilat. Diplomele erau validate cu sigiliul
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
limbaj popular pe “piele de câine”, în realitate pe piele de miel, vițel sau capră) și au dimensiuni variabile. De obicei, reprezentarea blazonului se făcea în colțul stâng sus al documentului, imediat sub numele emitentului, într-un pătrat sau dreptunghi. Blazonul reprezenta o scenă unică, irepetabilă, concepută numai pentru cel înnobilat, simbolizând faptele pentru care a fost înnobilat. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atârnat, în ceară naturală sau introdus într-o cutie din lemn și legat de pergament printr-un
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
substanțe chimice (funingine amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului sau a ornamentelor indica faptul că noul înnobilat nu dispunea de bani suficienți să achite notele de plată ale desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului sau a ornamentelor indica faptul că noul înnobilat nu dispunea de bani suficienți să achite notele de plată ale desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare dintre toți principii Transilvaniei (447 de
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
totuși, a fost atât de completă pe cât își dorea Austria, iar răsplatele sale au fost multe: Marile Cruci ale Ordinului Maria Terezia, o proprietate, poziția de președinte al Hofkriegsrat-ului și, o onoare deosebită, dreptul de a adăuga stema Austriei pe blazonul Casei sale. Dar, curând după aceea, pierzându-și sora Carolina, de care era profund atașat, s-a îmbolnăvit. Un accident vascular cerebral l-a paralizat în 1817, iar în 1820, atunci când a vizitat din nou orașul Leipzig, scena bătăliei la
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
și fiscală în anii care au urmat. Noi monede au fost bătute în 1934: monede de argint de 5 șilingi, monede de nichel de 1 șiling și de o jumătate de șiling (50 Groschen). Toate aceste monede purtau cu noul blazon al statului austriac, "o acvilă cu două capete". Moneda de 50 de Groschen a fost redesenată, în 1935, pentru evitarea oricărei confuzii cu moneda de 1 Schilling. Austria a fost anexată (Anschluss) de căre Germania nazistă în 1938, după invazia
Șiling austriac () [Corola-website/Science/313261_a_314590]
-
de 20 de ori mai mare decât prețul de cumpărare. Comerțul cu blană de castor s-a dovedit atât de profitabil, încât Compania Hudson's Bay a adus un omagiu micului animal cu dinți ieșiți în afară, incluzându-l pe blazonul său în 1678. Sir William Alexander, căruia i s-a acordat titlul în Nova Scotia în 1621, a fost primul care a inclus castorul pe un blazon. Blazonul Companiei Hudson's Bay constă din patru castori separați de o cruce
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
adus un omagiu micului animal cu dinți ieșiți în afară, incluzându-l pe blazonul său în 1678. Sir William Alexander, căruia i s-a acordat titlul în Nova Scotia în 1621, a fost primul care a inclus castorul pe un blazon. Blazonul Companiei Hudson's Bay constă din patru castori separați de o cruce roșie a Sf. Gheorghe, ce reflectă importanța acestui harnic rozător pentru companie. S-a creat chiar și o monedă de valoare egală cu valoare unei blăni de
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
un omagiu micului animal cu dinți ieșiți în afară, incluzându-l pe blazonul său în 1678. Sir William Alexander, căruia i s-a acordat titlul în Nova Scotia în 1621, a fost primul care a inclus castorul pe un blazon. Blazonul Companiei Hudson's Bay constă din patru castori separați de o cruce roșie a Sf. Gheorghe, ce reflectă importanța acestui harnic rozător pentru companie. S-a creat chiar și o monedă de valoare egală cu valoare unei blăni de castor
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
utilizată la scară largă pentru decorațiile pregătite cu ocazia vizitei Prințului de Wales din acel an. Alexander Muir a compus Maple Leaf Forever ca imn al confederației pentru Canada în 1867, fiind considerat imn național timp de mai multe decenii. Blazoanele create în anul următor pentru Ontario și Quebec includeau frunza de arțar. Astăzi, frunza de arțar apare pe moneda de 1 cent. Cu toate acestea, între 1876 și 1901, ea figura pe toate monedele canadiene. Moneda modernă de 1 cent
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
figura pe toate monedele canadiene. Moneda modernă de 1 cent are două frunze de arțar pe o ramură comună, un design aproape neschimbat din 1937. În timpul Primului Război Mondial, frunza de arțar a fost inclusă pe emblema Forțelor Expediționare Canadiene. Din 1921, blazonul regal al Canadei prezintă trei frunze de arțar ca emblemă distinctivă a Canadei. Odată cu proclamarea noului drapel al Canadei în 1965, frunza de arțar a devenit cel mai proeminent simbol canadian. În 1939, în timpul Celui de al Doilea Război Mondial
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
proeminent simbol canadian. În 1939, în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, multe trupe canadiene utilizau frunza de arțar ca semn distinctiv, prezent pe insignele regimentelor și pe echipamentul armatei și marinei canadiene. În 1957 culoarea frunzelor de arțar de pe blazonul Canadei a fost schimbată din verde în roșu, care este una dintre culorile oficiale ale Canadei. La data de 15 februarie 1965, steagul cu frunza roșie de arțar a fost inaugurat ca drapel național al Canadei.
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
condusă de un var al regelui, Richard, duce de York, care avea șanse să obțină tronul, întrucât ambii părinți erau descendenți direcți ai regelui Eduard III. Războiul civil a izbucnit în 1455. Casă de Lancaster avea un trandafir roșu pe blazon, iar cea de York un trandafir alb, astfel, conflictul dintre ele intrând în istorie cu numele de Războiul Rozelor. Eduard IV, fiul lui Richard de York, a preluat tronul cu ajutorul lui Richard Neville, conte de Warwick, cunoscut ca Făuritorul de
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
cu pereți din iarbă de pampas ("Miscanthus sinensis") sau bambus. Acoperișul avea o deschizătură pe unde ieșea fumul. Pentru dormit, foloseau saltele umplute cu iarbă și blănuri de animale. Sistemul de descendență era biliniar: bărbații își arătau grupul patriliniar prin blazoane ("itokpa") care simbolizau diferite animale, iar femeile își dădeau din generație în generație centura de castitate ("ponkut" sau "upsor"). Hainele pe care le purtau erau un fel de tunici ("attus") lungi până la coapse pentru bărbați și până la glezne pentru femei
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
o formă dreptunghiulara cu o bordura înaltă pe care există o inscripție în limba latină. În interior, câmpul central este mărginit de un decor renascentist din frunze acant răsucite. În jumătatea superioară apare în relief un înger care susține un blazon de forma mai complicată.
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
de patrimoniu și anume: Lângă zidurile bisericii, într-o criptă, au fost înmormântați mai mulți binefăcători ai așezământului din diferite familii boierești. Printre aceștia sunt membri ai familiilor Cantacuzino, Rosetti și Beldiman. Pe o placă de marmură se află reprezentat blazonul familiei Beldiman și este săpată o inscripție în limba română cu caractere chirilice având următorul conținut: ""Aice odihnesc oasăle adormiților robilor lui Dumnezeu a familia Beldimăneștilor. Adormiții Georgie, Maria, Filaret Arhiereu, Andrei, Ioan, Alexandru, Parascheva, Vasilie, Manolachi, Ana, Efrosina, Dimitrie
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
externe al Poloniei colonelul Beck și ministrul de externe român Nicolae Petrescu-Comnen, discuțiile încadrându-se în criza politică postmüncheneză. Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948 și predată Comisiei de inventariere și conservare. Ulterior, după ce au fost înlăturate blazoanele și simbolurile regale, iahtul a fost rebotezat "Răsăritul" și apoi "Libertatea", devenind restaurant și hotel. A fost perla flotei României până în 1950. A fost vândut în 1999 unei firme britanice cu 265.000 dolari, ca fier vechi, în ciuda faptului că
Iahtul Nahlin () [Corola-website/Science/322880_a_324209]
-
află două inscripții parțial lizibile, una în limba latină și alta în limba română, încadrate în panouri rectangulare (165/135 cm), decorate la partea superioară, în altorelief, cu însemne heraldice (70/50 cm) erodate (istoricii presupunând că este vorba de blazonul domnitorului). Cele două medalioane sunt mărginite lateral de doi pilaștri canelați, pe care se sprijină acolada balustradei. Inscripția în limba română se află pe parapetul nordic și este scrisă cu un amestec de litere latine și chirilice. Ea are următorul
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
Vărul principelui a dorit încă de la început o reședință demnă de un principe care să exprime o influență a vieții politico-administrative a Principatului și a reușit să ilustreze acest aspect prin detaliile construcției: scara monumentală, bastioanele decorate cu inscripții și blazoane și cornișa pictată după stilul renascentist. Recent, construcția a fost cercetată de către arheologi și au fost descoperite în fundațiile conacului două tracturi și un ax orientat est-vest. În ceea ce privește fațada sudică, aceasta a fost ocupată de o logie lungă de 4
Castelul Lázár () [Corola-website/Science/318967_a_320296]
-
unei ramurii a unei dintre cele mai renumite familii ducale din Franța, nobili din secolul al XII-lea, duci din 1780, un descendent al favoritei reginei Maria Antoaneta, Yolande de Polatron, ducesă de Polignac), el și-a schimbat numele și blazonul în cele ale Casei Grimaldi, cu o zi înainte de nuntă. A devenit supus al Prințului de Monaco la 29 februarie 1920. Începând cu ziua când a avut loc căsătoria religioasă curtea din Monaco s-a referit la el ca Duce
Pierre de Polignac () [Corola-website/Science/332991_a_334320]
-
un o „pastișă” împrumutată de la Sadoveanu. De asemenea, Ion Vinea, în timp ce își exprima admirația față de Sadoveanu, îi considera pe toți discipolii și imitatorii săi ca „scriitori-ciuperci din pădurile lui Sadoveanu” și „servitori care își fură [căciula] pentru a-i purta blazonul”. Această problemă a fost mai târziu discutată de criticul Ioan Holban, care considera că majoritatea poveștilor istorice inspirate de Sadoveanu sunt „nesemnificative” pentru literatura română. În primele etape ale regimului comunist, programa școlară era dependentă de recomandările ideologice. În acea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și a cărei turlă se înalță până la mijlocul câmpului superior. Semnificația elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureșan, amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogațiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia județului. Biserica din lemn atestă faptul că în acest
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
fiind dealurile din Câmpia Transilvaniei, Subcarpații interni iar spre final Munții Călimani la o altitudine de 2000 m. Reorganizarea și unificarea administrativă efectuate de autoritățile de resort ale statului după Marea Unire de la 1918 a avut în vedere și schimbarea blazoanelor județelor și municipiilor din România. În 23 iunie 1921 a fost întocmită "Comisia Consultativă Heraldică" care s-a ocupat de stabilirea stemelor județelor și orașelor, precum și controlarea folosirii acestora. Între anii 1922-1928 au fost alcătuite stemele celor 71 de județe
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
II-lea de Spania, iar Wilhelm de Orania a fost în fruntea al rebelilor. "Watergeuzen" (corsari pro-independență) au acționat după instrucțiunile lui, hărțuind inamicul oriunde se putea, iar acest lucru se întâmpla sub un tricolor "oranj-alb-albastru" (în sau în ), culorile blazonului prințului. Astfel era un drapel ușor de asociat cu liderul rebeliunii, iar asocierea era făcută și prin numele drapelului: „drapelul prințului” (). Într-un atlas Kittensteyn, primul drapel roșu-alb-albastru poate fi văzut într-o pictură care înfățișează o bătălie între "watergeuzen
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
tîrgul cel mare” de Sf. Bartolomeu, organizat timp 15 zile în luna august, în jurul bisericii din Piața Centrală. Burgul este declarat „oraș liber regal”, un statut ce ii conferea autonomie economică, juridică și politică, inclusiv dreptul de a avea un blazon. Stema veche a Bistriței cuprinde un cap de struț încoronat cu potcoava în cioc - simbol al comerțului și coiful regal al regelui Ludovic de Anjou, cu scutul regatului și al casei de Anjou [2]. În anul 1465 regele Matia Corvin
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]