1,227 matches
-
doamna cutare a lucrat ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba câini, eu Însămi am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X, neînțelegând, Îi ceruse să explice. Poeta: «Simplu: și doamna cutare și domnișoara cutărescu și bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă cutare plimba câini, eu Însămi am făcut ani de zile pe femeia de menaj - și nu mi-a căzut, ca să spun așa, blazonul... » «Cum să cadă blazonul de unde este?», a replicat poeta. Doamna X, neînțelegând, Îi ceruse să explice. Poeta: «Simplu: și doamna cutare și domnișoara cutărescu și bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu sunt țărancă: nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i se citea pe chip drept superioritate, drept blazon, când un zâmbet apărut în colțul gurii era rapid despicat în patru și când i se părea că descoperă în el tot atâtea înțelesuri. Cum se mai încălzise singură la pălălaia focului aprins de ea, cum înflorea și se acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de timbre, la tovărășia prietenilor. Sidonia se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cel care îl va întâlni să nu-l omoare. (Facerea, 4, 15). Astfel semnul, imaginea, simbolul au și rol formator și legiuitor, vorbind în sine despre o normă, regulă, lege (in extremis semnele de circulație), însă nu trebuie uitat rolul blazonului ca simbol/semn aparținător, asemenea generalizării simbolului peștelui din primele secole creștine sau a simbolului crucii, ce poate fi considerat unul dintre semnele cele mai încărcate în semnificații. În schimb imaginarul, spațiul în care se proiectează imaginea mentală joacă deseori
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de instruire sunt necesari pentru a stăpâni tainele care-ți permiteau să fii câștigător la un "joc" de ghicit ce feluri de tămâie se împletesc într-un amestec. Aranjamentul acestora în recipiente, tipul de recipient folosit, modelele geometrice (transformate în blazoane) în care trebuie așezată cenușa rezultată de la arderea cărbunilor folosiți pentru a aprinde tămâia, nimic nu este lăsat la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie Moruzi purta o mantie verde smarald, care amintea de culoarea steagului otoman. Și nu întâmplător preferase roșul și argintiul urmașul Văcăreștilor, Nicolae, în ton cu blazonul comtal al strămoșilor săi. În fine, Marioritza avea o slăbiciune pentru violete, așa că minunata ei pelerină, în contrast cu negrul costumului italian de amazoană, sugera prospețimea lor, reușind să atragă privirile multora, dar mai ales ale tânărului secretar Apostolache Stimo. Și Guibert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de contele grec Kapodistrias, ambii din suita amiralului Pavel Ciciagov. Apoi începură să curgă trăsurile cu blazoane imperiale, atelaje și zorzoane de lux. Personalitățile participante coborau în uniforme de gală, arborând însemne și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sceptice.) Am rămas fără europenizare rusească, dar cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alee foșneau la intervale regulate. Înaintau, braț la braț, pe sub zidul împrejmuitor din cărămidă roșie, ca de cetate. Două siluete cu mantii albastre prinse în argintul viu al funigeilor. Și, într-un fel nebănuit de ei, împlineau de fapt vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de Cottbus, în mijlocul unei păduri, se ridica o cabană de vânătoare. De la etaj, Dante Negro vedea curba albastră a râului Spree și drumul acoperit de o zăpadă zemuindă, murdară. Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui că însărcinarea sa n-avea nici o legătură cu toate acestea, fiindcă el trebuia să trimită scrisorile Stăpânului către mai marii Nuevei España. Nu prea reuși să doarmă din cauza valurilor tumultuoase și a inimii zbuciumate. În dimineața plecării, flamurile cu blazon înșiruite de-a lungul golfului fâlfâiau în bătaia brizei. Înainte de a se urca în bărci, solii îl salutară respectuos pe seniorul Shiraishi care venise de la Shiogama pe un vas de război împreună cu alți doi oameni de seamă. Așezat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din pricină că văzuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi văzut nimic? Să fi fost din pricină că poate cunoscuse prea multe și acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucrurile de care în după-amiaza furtunii mi-am zis că nu mă pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să le găsească. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară pe locurile de onoare. Unul dintre ei zise încet: „Poruncă de la Sfatul Bătrânilor” și începu să citească o scrisoare cu hotărârile Sfatului Bătrânilor. — Hasekura Rokuemon a trecut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toți vrednici să ducă mai departe atât numele familiei, cât și idealurile poporului căruia i-au aparținut Întru totul. Brătianu, născut la 20 august 1864, la moșia Florica s-a trezit la viață Înconjurat de biblioteci și de cărți, adevărat blazon de familie ce avea să-l ducă spre performanțe nebănuite. Încă de pe băncile Colegiului Sf. Sava, a manifestat o pasiune pentru studiu demnă de invidiat. În 1883, ia drumul Parisului, 12 unde urmează Școala de Drumuri și Poduri pentru a
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
moartea ei, întreaga sa arhivă personală cuprinzând numeroase fotografii și documente a avut o soartă incertă. Se pare că o mare parte din această prețioasă arhivă s-a risipit, așa cum, cu aceeași ocazie, a dispărut și șevaliera de aur cu blazonul familiei, pe care o purtase la mână toată viața. Alte obiecte ale Nadiei avuseseră o soartă la fel de nefericită: carnetul de zbor i-a ars în 1944, într-un incendiu izbucnit la Băneasa, iar manuscrisul cărții În goana aripilor albe a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
fi pusă pe portierele trăsurilor și pe nasturii lacheilor. Eugeniu Stătescu răspunde imediat. — Să n-aveți nici o grijă de strălucirea coroanei regale, ea va fi întotdeauna mare, cu toată dorința d-lui Lahovary de a o vedea scoborâtă la nivelul blazoanelor vechilor boieri. După un discurs al lui Kogălniceanu și altul al lui Ion Brătianu, Camera a trecut la ordinea zilei. petreceri ale vechiului bucurești Prin anii aceștia, grădina Bordeiului, care era lipită de Herăstrăul vechi, pe aceeași șosea care duce
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
probabil, la tipologia poetului facil, prea facil ca să fie individualizat, prea popular ca să nu dea de bănuit. Ermetismul, pe care unii îl traduc cu încâlceala, a făcut ravagii și la noi, iar vorbitul în "dodii" este pentru mulți poeți un blazon prin care ei cred că își asumă singularitatea, unicitatea ca "dar" divin. Poetul ca instanță impersonală este perceput de mulți aidoma unui oracol pythiac, care bolborosește vorbe doar de inițiați pricepute. În fond, simplitatea este cel mai greu prag de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este adevărată: "să lăsăm să hotărască dacă sunt [poeți] mari sau nu singurul tribunal contemporan: instanța timpului." Ca poet și scriitor cu experiență ai putut detecta, desigur, de câte ori nu s-a exagerat în poezia română cu atribuirea de astfel de blazoane, după care, timpul le-a anulat pe toate. Spaima de individualitate, de a te regăsi cu tine însuți cel adevărat duce de cele mai multe ori la o poetică și o practică a scrisului de grup: oamenilor le e, cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și vânzători. Unul din primele experimente în domeniu a avut loc la sfârșitul anilor 1980. A fost efectuat de Richard Thaler cu elevi de la Cornell University cărora li s-au oferit grațios și în mod aleatoriu cești de cafea cu blazonul universității, cești care se găseau la vânzare la buticul din campus. Experimentul în discuție, de o mare simplitate, a arătat că studenții care au beneficiat de cadou se consideră gata să se despartă de ceașcă dând 5,25 dolari în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin libertatea sa de cugetare, pe care a transmis-o și copiilor săi Elisa Conta, apare de timpuriu cu pornire spre tot ce este nobil și frumos și util binelui obștesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
PREFAȚĂ prof. Dr. Aldea H. A avea o istorie, a avea un blazon este o notă de distincție pe care neurochirurgia ieșeana și românească, În ascensiunea ei o onorează. A cunoaște istoria specialității, În care un tanar medic dorește să se formeze, Îi asigură acestuia o bază, un orizont profesional prin care acesta
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]