8,305 matches
-
care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o iarnă grea, cu multă zăpadă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > NIMIC ALTCEVA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului nimic altceva S-a strâns aroma verii în boabele curate și inima-i un cântec ce-așteaptă să îmi vii: să dai licori de perle prin suflet strecurate c-aștept, iubire, semnul în toamnele-mi târzii Voi prinde-n cerul gurii lumina lor perlată și voi sorbi cu setea
NIMIC ALTCEVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365044_a_366373]
-
îmi vii: să dai licori de perle prin suflet strecurate c-aștept, iubire, semnul în toamnele-mi târzii Voi prinde-n cerul gurii lumina lor perlată și voi sorbi cu setea atâtor nopți de vis și, în silaba zilei cu boaba atârnată, voi deveni aroma cuvântului nescris. Să-mi dai din firea blândă a cerului din tine cuvântul ce deschide o poartă de mister: o voi purta în cântec spre ziua care vine... Dă-mi boabele iubirii, eu altceva nu-ți
NIMIC ALTCEVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365044_a_366373]
-
și, în silaba zilei cu boaba atârnată, voi deveni aroma cuvântului nescris. Să-mi dai din firea blândă a cerului din tine cuvântul ce deschide o poartă de mister: o voi purta în cântec spre ziua care vine... Dă-mi boabele iubirii, eu altceva nu-ți cer. Leonid IACOB Referință Bibliografică: nimic altceva / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 990, Anul III, 16 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NIMIC ALTCEVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365044_a_366373]
-
a întins covorul peste creștetele celor prezenți aici, în locul de unde a zburat sufletul mărinimos al lui Fănuș Neagu și s-a cântat veșnica pomenire. Fiecare a gustat din coliva pregătită, simbolul credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor; După cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
reprodusa pe ultima coperta, Antonia Bodea, în revistă Confluente Românești, scria: Fire imaginativa, autoarea identifica sau ingenious creează disponibilități ale jocului că stare de grație, ca moment al prezenței datului divin în lumea pură, inocentă, nealterata, permanentă stare generativa, lumea boabei și a fărâmei“. Cu un ochi înăuntru, iar cu celălalt deșteptat în afară, poeta își controlează atent mișcarea interioară și reverberațiile ei afective, aducând în prezent amintiri din copilărie, reflectând ca-ntr-o oglindă ritmurile eului:” M-am întors acasă
APARIŢIE EDITORIALĂ-UN STROP DE VEŞNICIE, POEZII DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364887_a_366216]
-
Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Cântec de leagăn ocrotitor. L-a ascultat și ea cândva cântat De mama ei, ce-n zâmbet l-
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
deseori/ Și oricând de orișiunde/ Am strâns coarde de viori/ Am făcut arcuș din suflet/ Am cântat până în zori/ Plânsu-adânc și largul zâmbet,/ Mari speranțe cu fiori.// Înălțat-am câteodată/ Capul prin văzduhuri rare./ Am sperat să iau de-acolo/ Boabe de mărgăritare./ Și în noapte peste gândul/ Ce m-apasă, să le cern/ Să trimit grăbit suspinul/ Nesfârșitului etern...// Când privirea mi se-ntinse/ În adâncuri și pe culmi/ Am văzut făclii aprinse/ Ce separă două lumi”. (AM VĂZUT FĂCLII
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri... Masca speranței își întinde mâna din ce în ce mai mult, căutând să își facă loc, aducând sub chipu-i suav gânduri plecate din zori la cules de boabe de rouă, scăldate în primele raze de soare ivite la îngânarea dintre noapte și zi, pe care mai apoi le păstrează ascunse în sticluțe mici, picurând adesea din ele, în doze mici, esență de optimism, care va deveni, ori de cate ori acestea
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
a ști împărtășim sărăcie pustiu iar plâng plâng versul început lumânări topite de nimicuri ruine trăim doar cu ce mai este căutând fericirea aici pe pământ greșim viața-i doar un rând dintr-o poveste suferință deșertăciune se sting lumini boabe de nenoroc de destin printre rugăciuni un bob de rouă spală depărtarea cu un sărut ți-aș alina așteptarea cu lacrima te prețuiesc așa amândoi oprim clipa oceanul albastrul depărtarea ce ne separă scriu unde pe nisip la mine-n
AR MAI FI TIMP ÎN VIAŢĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366529_a_367858]
-
din 1962, când soarele se pregătea să apună; după atâția ani scurși pe apa Jiului și a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul, la mânăstirea Tismana, unde i-am aprins o lumânare și am presărat câteva boabe de tămâie pe niște cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuța „+ Morților”, am privit fumul care se ridicase liniștit și se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
gregge scostantedi nubi turgide o segaligne.Un mormorar di foglieal frinir di cicale,mano divinasulla testa di noi sognatori..e la terra dorme.... IV. IMPERFECTA, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. Colinzi pierdută printre boabele de ienupăr și semințe de luna curată; mireasma iasomiei mângâie părul tău, parcă ești cam serioasă în timiditate și lumea te confundă, frumoaso și imperfecta. Taci în surâsul aurorei boreale, e viața nouă datorită ție. Vagoli spersa tra coni di
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
luna tersa; l'aroma di gelsomino carezza i tuoi capelli, sembri quasi seria nella timidezza e la gente ți confonde, bella ed imperfetta. Taci nel sorriso d'aurora boreale, è nuova vită grazie a te. Citește mai mult Colinzi pierdutăprintre boabele de ienupărși semințe de luna curată;mireasma iasomieimângâie părul tău,parcă ești cam serioasăîn timiditateși lumea te confundă,frumoaso și imperfectă.Taci în surâsulaurorei boreale,e viața nouă datorită ție.Vagoli spersatra coni di gineproe semi di luna tersa;l
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
Muguri de lumină și cer senin flori de iasomie cu petale de liniște cântec de greieri și-un râu de iubire revărsat tainic în grădina sufletului meu... tu, țesător de vise cântând la harpă imnuri divine îți limpezești privirile-n boabe de rouă intonând imnuri de slavă și dăruind pace... ce minunați sunt îngerii! Amintire Îmi amintesc... te-am cunoscut acolo în grădina fermecată plină de bunătate și dragoste când împleteam amândoi cununi de stele așezându-le tăcuți pe frunțile îngerilor
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
și mă rog... mă rog cerului să te ocrotească și muntelui să-ți răcorească sufletul și mării mă rog să-ți dea puterea valului lovind stânca mă rog să fii ....așa cum te simt Limpezime de suflet Îmi limpezesc privirile-n boabe de rouă cu buzele arse de doruri le sorb liniștită răcoarea din ierburi ucise ieri de arșiță, primenite azi noapte în strigăt de lună nouă se ’nalță perdele de aburi dansând grațios înspre nouri iar eu, răstignită-ntre vise le-
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
un greier ratăcit sub fereastră fredonează sprințar un cântec de dor în noaptea cu lună albastră rămân nestingherită-n visare cu suflet de jar dogoritor te caut în mine și-ți ocrotesc cu gânduri alese fiecare zvâcnire timid, de sub gene boabe de rouă culese în albii de suflet mângâie tainic fărâme de viață fărâme de fericire... Referință Bibliografică: Poeme de dragoste (2) / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 190, Anul I, 09 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
se uita într-un punct în care numai el știa ce vede... Așteptam cu sufletul la gură să văd ce urmează pentru că îi simțeam emoția și i-o observam în tremurul abia perceptibil al bărbiei, dar și în cele două boabe de rouă care se chinuiau să nu se rostogolească din ochii prietenului meu și care aveau, de data aceasta, o strălucire aparte. Calm, cu o atitudine solemnă și admirativă, nea Mitică mi-a povestit apoi o întâmplare de suflet petrecută
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SFÂRȘIT Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 198 din 17 iulie 2011 Toate Articolele Autorului mă sfâșie suflet arămiu mă atinge cu sânge pe tâmplă de praf nenoroc mai bate și vântul alunec pe boabă - destin prea flămând presimt cum nu doare o viață prea slută amestec de negru prin mine tot umblă o șansă mai doarme în pragul ființei ce speră ca piatra să crape-n nevoi o teamă mă naște răsare prin verde
SFÂRŞIT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366724_a_368053]
-
am scris și am să-ți scriu poeme, A-i să rămâi eternă peste vreme! Torente de-amintiri vor da năvală, E revelația dulce, peste timp! Iar noi ne ofilim ca o petală, Uitați și triști, ca zeii din Olimp. . . Boabe de rouă, nu-s în astă țară, Eu n-am văzut o floare lăcrimând, Suspin acum, a douzeci și opta oară, Cum fac, când văd iar soarele-apunând! =27 August 2001= ,,Bate” miezul nopții, la cumpăna dintre ziua care s-a
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]
-
și fragi sălbatici. Dealurile erau pline cu vii. Am locuit într-o zonă viticolă. Toamna, după culesul viilor, mă duceam cu amicul de clasă, Chesa, în via altoită a lu' Lisandru sau la via Lintei și mai găseam struguri sau boabe rămase. Strugurii altoiți erau atunci o delicateță pentru noi, fiindcă în viile obișnuite aveam numai novă, oloagă, sau berbecel. - De ”oloagă” și ”berbecel” nu îmi aduc aminte. Pe dealurile care ”curg” de la Vâlcea spre Drăgășani, la Amărăști, aveam ca struguri
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
n-ar avea istorie! Cornul, pocalul, potirul și paharul, din veacuri vechi până azi s-au umplut cu aur lichid și miere de flori, absorbite din soare și pământ prin rădăcinile ființei butucului, scurse pe serpentinele rugilor sacri la cristelnițele boabelor de viață, pace, bucurie și plăcere, ale strugurelui Cotnari, cel mai dulce strugure, cel mai curat, cel mai generos, cel mai gustos, cu spirit înhămat cu hamuri de fireturi sufletești alături de caii vieții ce trag șareta timpului spre rai de
COTNARII DOMNEŞTI, VINURI ÎNMIRESMATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365655_a_366984]
-
cad risipite de ger. Nu mai contează de pietrele s-au înfipt pe furiș în firavul fir îndreptat spre lumină... e doar un copac, care-a stat în hățiș crezându-se măr în grădină. Povestea lui de copac o spun boabele ce curg în neștire din ploaia ce bate cu vârfuri de ac pe scoarța-i asprită, din care lipsește, lipsește cuvântul iubire. I-ascult povestea în seri fără suflet și-i prind rădăcinile grele copacul acela are rădăcinile-n cer
COPACUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365685_a_367014]
-
că era abia jumătate la ... XXI. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL IIMâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea părea strigătul de disperare al cuiva care se prăvălește în gol. Încet, încet se pierdea în hăuri, însă nu înainte ca Șerban să-l simtă dureros în
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]