1,186 matches
-
spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-are nici un fel de maniere. Dar învață. De data asta, stătea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care reuși cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Hai, că întârziem. Mă lași întâi pe mine la galerie, te rog; după aia te duci la Mihnea.“ Am râs și eu, din tot sufletul, atât cât mă pricepeam. Ne-am urcat în mașină și-am pornit spre Unirii. Orașul bolborosea, murdar și încăpățânat. Nimic nu lipsea, nici măcar gropile. Le cunoșteam pe de rost, cu timpul îmi confecționasem o hartă mentală a fiecărei străzi, care mă ajuta să le ocolesc. Mai trebuia să numeri și canalele, rămase de la ultima asfaltare, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sărea în apă, fâlfâind din chiloții lui albi, tetra, gigantici. Scria limpede pe pancartă: „Scăldatul interzis!“ Nu treceau nici două minute, și venea patrula: „Ce faceți domne aici?“ „Bem și noi un suc.“ Cezar apărea din lac, vesel, cu apa bolborosind din chiloți. „Și dumneata?“ „Fa-fac și eu o baie.“ Se scărpina după cap și la chiloți, te așteptai să scoată un kilogram de pește de-acolo. Milițienii îl lăsau în pace și se întorceau la noi: „Consumați băuturi alcoolice!“ „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți în aceeași cameră. Doar carpetele de deasupra ne diferențiau: Maria vegheată de Ali Baba, tânărul Lupu, de potăile cartofoare. Am rămas singur. După o zi de emoții și fugăreli, mi-am dat seama că nu mai rezist: stomacul își bolborosea nemulțumirea. Trebuia să ies. Maria dormea cu perna în brațe, tânărul Lupu cu sacoșa la piept. Până și hainele lor semănau, aranjate cu eleganță pe spătarul scaunului. Pentru o fracțiune de secundă, m-am simțit gelos. Apoi am cercetat împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi turnam în salba de lacuri de la periferie; deschideam apoi vanele de protecție ale barajelor și Colentina, Herăstrăul sau Lacul Tei se revărsau pe magistrale, luând casele și mașinile pe sus. Când apa depășea Dâmbul Morii, un sfert din oraș bolborosea, din Griviței în Drumul Taberei și din Militari pe Victoria Socialismului. Admiram platforma Casei Poporului sub valuri și cazematele Grozăveștiului sfârâind în fumuri verzi, Piața Unirii scufundată, magazinele universale topite în câteva secunde. Totul se petrecea repede, nu apucai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-am simțit ca-n Chagall și De Chirico. Maria ar fi fost mândră de mine, însă ea lipsea momentan și din scenă, și din gândurile mele: de fapt, nimic nu se mai putea interpune între corpul meu și-asfaltul bolborosind de ape. Resemnat, m-am pregătit să aterizez cu hanoracul roșu de munte peste bălțile sulfuroase. Nici refugiile rapide ale memoriei, nici stratul dublu de polartec n-ar fi amortizat căzătura; așa se fac praf toate hainele bune. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care lucrau, "literele, cuvintele și propozițiile erau formule magice și vrăji" (ibidem, p. 306). Chiar și elevii mai studioși care izbândeau să citească rămâneau analfabeți funcționali, lovindu-se de problema hermeneutică a înțelegerii textului pe care reușeau cumva să îl bolborosească. Sârguincioșii care, îndeletnicindu-se cu învățarea latinei, se înzestrau până la absolvirea școlii primare cu pasaje învățate pe de rost de prin scripturi și catehisme, reușeau să își impresioneze părinții analfabeți cu "răpăiala lor în latină ca un fonograf, fără să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rog să luați loc, domnilor, urmează deznodământul! Spunând aceste cuvinte, se așeză și ea. Pe buzele ei flutura un zâmbet ciudat. Stătea tăcută, în așteptare înfrigurată, uitându-se la ușă. — Rogojin cu suta de mii, nu mai e nici o îndoială, bolborosi Ptițân ca pentru sine. XVtc "XV" Intră camerista Katia, foarte speriată. — Dumnezeu știe ce-i acolo, Nastasia Filippovna, au dat buzna vreo zece oameni, toți beți și vor să vină aici, zic că-i Rogojin și că dumneavoastră știți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zis doar, haideți în altă cameră și repet că am auzit de sosirea domniilor voastre, a tuturor, de-abia acum câteva momente... — Dar nu aveți dreptul, nu aveți dreptul, nu aveți dreptul!... în fața prietenilor dumneavoastră... Așa! începu iarăși, pe neașteptate, să bolborosească Burdovski, privind împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă bucur oricum peste poate și fără explicații; iar pentru frumoasele dumneavoastră cuvinte despre relațiile de prietenie vă mulțumesc foarte mult. Scuzați-mă că astăzi sunt distrat; știți, nu pot nicidecum să fiu atent în momentul de față. — Văd, văd, bolborosi Evgheni Pavlovici cu ușoară ironie. Era foarte pus pe râs în această seară. — Ce vedeți? tresări prințul. — Nici măcar nu vă gândiți, dragă prințe, continuă să râdă Evgheni Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumitale curată, inocentă? Pariez că nu crezi nici dumneata o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde știi dumneata că inima mi-e inocentă? Cum de-ai îndrăznit atunci să-mi trimiți scrisoarea de dragoste? — Scrisoarea de dragoste? Scrisoarea mea e de dragoste! Scrisoarea asta-i cea mai respectuoasă, scrisoarea asta mi s-a revărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei, în locul cel mai vizibil, până când a murit în timp ce năștea... acum nu mai știu pe unde o fi... Dar... ah, Dumnezeule! E deja ora două! Ce mult v-am reținut, prințe! E impardonabil. Generalul se ridică de pe scaun. — O, dimpotrivă! bolborosi prințul. M-ați cucerit și... în sfârșit... totul a fost atât de interesant! Vă mulțumesc mult! — Prințe! spuse generalul, strângându-i iarăși dureros mâna și privindu-l pe prinț insistent și cu ochii strălucitori, de parcă și-ar fi venit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se zice că și contesa K. a intrat într-o mânăstire catolică din străinătate. Nu știu cum se face că ai noștri nu rezistă, dacă cedează acestor inși... descurcăreți... mai ales în străinătate... — Cred că astea ni se trag de la... oboseala noastră, bolborosi competent bătrânelul. Și au o manieră de a predica... elegantă, originală... se pricep și să te sperie. Și pe mine, la Viena, în opt sute treizeci și doi, m-au speriat, credeți-mă, dar nu am cedat și am dat bir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zbătându-i-se tare în piept și respirând din greu. Rogojin nu-și întorcea capul și chiar părea că uitase de el. Prințul îl privea și aștepta; timpul se scurgea, începea să se crape de ziuă. Rareori, Rogojin începea să bolborosească cu voce tare, vehement și incoerent; începea să țipe și să râdă; atunci prințul își întindea spre el mâna tremurândă și îi atingea ușor capul, părul, le mângâia, îi mângâia și obrajii... nu putea face nimic altceva! Începuse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix - adăugă tânărul, uimit de această primire - nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. Suntem în inima Rusiei, în localitatea Zirin, reflectorul e ațintit asupra pozițiilor austro- ungare de ruși, nu de români. Această situație din primul război mondial o amintea cât se poate de clar pe cea din al doilea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Andrei a fost implicat. .................................. g. Gata, faceți liniște! .................................. h. I-am dat Mariei o carte. 1. Urmăriți elementele nonverbale evocate în fragmentele următoare și menționați rolul lor în transmiterea mesajului sau în caracterizarea personajelor: a. -Ia pleacă d-aici, Moromete, bolborosi Ioan ridicându-și buza lui groasă și amenințându-l pe Moromete cu cleștele. b. La aceste vorbe Moromete tuși cu înțeles și răspunse cu o veselie ciudată. c. -Noi obișnuim! Spuse Moromete puțin absent, rotunjind și spălând cuvintele întocmai ca
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
despică” În două umanitatea la un deceniu de la nașterea fiecăruia, o „despicare” asexuată, de parcă ne-am naște, cu chinuri uneori disimulate, mereu prezente, a doua oară - cu siguranță ne mai naștem o dată, „naștere” ca ivirea unui ou interior, viu și bolborosind, naștere ce nu face decât să anunțe alte și alte nașteri, un șir al cărui capăt... Și acolo unde „nebunii și proștii” se opresc, În complicata și nesfârșita lor viclenie față de „noi, ceilalți”, acolo trebuie să Înceapă „nebunia noastră”, iar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
21 iulie 2006, ora 20,38, în sala de așteptare clasa a II-a a gării Pașcani:dacă am fost liber de discurs de la Iași pînă la Pașcani, scăldat într-un timp fără nume, vorbești singură în sală, prea puține bolborosești! timpul lui Gabi Barbur, ce a fost scaldă la liber înoată cu el, după atîția ani camaradul meu de arme, dar te-ai zăvorît în zvoană bisericească, oricît ai avea dreptate cu cardul pe care nu-mi iau salariul, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care lucrau, "literele, cuvintele și propozițiile erau formule magice și vrăji" (ibidem, p. 306). Chiar și elevii mai studioși care izbândeau să citească rămâneau analfabeți funcționali, lovindu-se de problema hermeneutică a înțelegerii textului pe care reușeau cumva să îl bolborosească. Sârguincioșii care, îndeletnicindu-se cu învățarea latinei, se înzestrau până la absolvirea școlii primare cu pasaje învățate pe de rost de prin scripturi și catehisme, reușeau să își impresioneze părinții analfabeți cu "răpăiala lor în latină ca un fonograf, fără să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-le mie, le îngrop eu, te rog frumos. Treburile mele sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși curgea încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toți, înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu cine este prost! Stai aici fără să faci nimic pînă o pocni Soarele. De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am motiv de teamă că m’ar sorbi Însetat: cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, de astă dată voi ajunge precis o picătură de... vin, căci am nimerit În plină vestită podgorie. Iată despre ce am să bolborosesc, pe măsura metamorfozei. Vița e o migratoare care a plecat devreme de „acasă“, din jurul Mediteranei, În toate direcțiile. Firesc, căci nu e prea pretențioasă cu solul; În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
om al bisericii solicita bunăvoința divină, pentru ca inițiativa gospodarului să aibă sorți de izbândă, inițiativa lui să fie cât mai eficientă. Dar în afară de preot, legătura cu divinitatea o mai țin și câteva babe ale satului prin descântecele pe care le bolborosesc spre «deplina» vindecare a celor ce au oarece suferințe și care cred că prin magia practicată de acestea ar putea fi lecuiți. Una din cunoscutele vrăjitoare ale satului a fost Baba Victoria Căpățână care ne-a lăsat câte ceva din cunoștințele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]