3,082 matches
-
să arunci pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să se audă concertul pentru vioară de Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iadul să se dezlănțuie pe pămînt... Dar cînd primele tunuri Începură să bubuie, undeva În nordul Londrei, se neliniști și o făcu pe Betty să meargă mai repede - chiar În starea mizerabilă În care se afla, Îi era teamă de bombardament, de a nu fi rănită, nedorind să moară, la urma urmelor. — Hei, neamțule! striga Giggs de la fereastra lui, la două ore după aceea. Hei, Fritz! Pe-aici! Hai pe-aici În mă-ta! — Tacă-ți gura, Giggs, rahat cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el, nu poți da crezare cînd totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te apucă groaza să vezi atîtea case Încă În picioare. Te aduce Înapoi cu gîndul la bombardament... Ei, i se spune Micul Bombardament. Aceste ultime cuvinte i le adresase lui Viv, apoi se Întoarse din nou spre Duncan. Presupun că nu le prea simți aici? Duncan se gîndi la Întuneric, le Giggs care striga, la ofițerii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te apucă groaza să vezi atîtea case Încă În picioare. Te aduce Înapoi cu gîndul la bombardament... Ei, i se spune Micul Bombardament. Aceste ultime cuvinte i le adresase lui Viv, apoi se Întoarse din nou spre Duncan. Presupun că nu le prea simți aici? Duncan se gîndi la Întuneric, le Giggs care striga, la ofițerii care coborau În adăposturile lor. Își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cred că au pierit mult mai multe de-atunci. Acolo-n spate - arătă ea peste umărul stîng - probabil că sînt rămășițele de la St Augustine’s. Era Într-o stare destul de proastă atunci; a mai fost bombardată, chiar la sfîrșitul ultimului bombardament. — Nu știu, zise Helen. — Cred că da. Și În fața noastră - acolo - vezi? Arătă cu mîna - poți să distingi - este tot ce-a mai rămas din St Mildred, Bread Street. A fost Îngrozitor de trist... Mai numi o serie de biserici, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru În noapte. Continuară să meargă, apoi auziră voci, voci bărbătești, ca vocile fantomelor ieșind din bombardament, plutind, răsunînd ciudat. Erau doi pompieri de serviciu suiți pe acoperișuri, strigîndu-și unul altuia peste drum; unul comenta ce vedea - bombe incendiare, credea el, la Woolwich și Bow. Înc-o Încărcătură! Îl auziră strigînd Se opriseră acolo, ascultînd, ținîndu-se de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmi pare rău. — A fost doar prietenul meu. Dac-ai fi crescut acolo unde am crescut eu, dac-ai fi simțit ce am simțit eu, ai Înțelege ce spun. Da, așa cred. Se părea că faza cea mai neplăcută a bombardamentului trecuse. Fraser Își suflă În palme, Își frecă degetele Încercînd să le Încălzească puțin. Apoi se ridică În picioare, Întinse mîna sub pernă și scoase țigările. Îi oferi una lui Duncan, rușinîndu-se aproape. Duncan Îl refuză. Dar Fraser ținu țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Să nu poți spune lucrurile la care se așteaptă oamenii. Și Alec simțea la fel ca mine. Ura războiul. Frate-său murise chiar la Începutul lui, iar taică-său Îl tot Împingea să se ducă să lupte. Și a venit bombardamentul. Era aproape de sfîrșitul lui, deși nu știam asta atunci. Ne făcea să ne simțim ca și cum... de parcă ar fi fost sfîrșitul lumii ăsteia nenorocite! Era cea mai proastă perioadă. Eu și Alec nu doream să luptăm. El dorea să fie altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care ardea; vedea cum focul Își schimba culoarea, dintr-un alb incert, spre un galben, apoi Într-un portocaliu și roșu. Fu oprit și al doilea motor și mașina plecă. Cineva anunță pe altcineva că sunase semnalul de Încetare a bombardamentului, iar drumurile erau deblocate. Se gîndea la drumuri, la mișcare, și nu mai Înțelegea nimic. Își ridică mîinile spre cap. La pipăit, părul i se păru ciudat - era aspru și fusese pîrlit de scîntei. Pielea feței era moale În locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lucrez independent!... Miracol Eu cred că țuica asta are Efecte afrodisiace, Că, după două, trei, pahare, Chiar și nevastă-mea îmi place! Vitejie masculină Acesta-i adevărul pur, Sau, dacă vreți, considerentul: Cu-atâtea „bombe sexy”-n jur, Abia aștept bombardamentul! Catastrofă aeriană (unui pilot militar) Un incident banal, de data asta, Sfârși printr-un dezastru sută-n sută, Că l-a surprins într-un hangar nevasta, Testând un nou model de „parașută”!... Tandreți adolescentine Sub a lunii albă strajă, Flirt
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
Înalt, brunet, cu un hanorac verde, care pare să deseneze opturi, dar care, după ce desenează și ultima linie verticală, se dovedesc a fi un mare semn pentru dolar. Cu ceața răspândindu-se peste oraș, centrul arată la fel ca În timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial, când fumul de la incendii se Împrăștia descoperind domul catedralei St Paul. Cum privești În direcția opusă, se vede turnul Canary Wharf, care clipește ca un ciclop excitat. Când ies din biroul lui Rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Abelhammer Stai liniștit, respectabilul administrator de fonduri se gândește tot timpul la tine. Așteptând sentința legată de rata dobânzii a Atotputernicului Greenspan. Sfat profesionist: refacere pe termen lung inevitabilă. Nu trage. Sfat neprofesionist: ascunde-te sub birou până se termină bombardamentul, ieși și vezi dacă a mai rămas vreo acțiune În picioare. Mănâncă un sandvici cu curcan. Apoi trage. Katharine xxxxx De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy știai că nevasta lui Alan Greenspan a zis despre el că a fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de gust, dar la ore precise, asigurate de subzistența nemțească, printre vizite medicale îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al cărui feleșag este să nu tresară din pasul lui, nici la bombardament, erau ieșiți la gura nișei cu vinovăția și curățau linia ferată, să poată trece locomotiva minieră, cu vagoanele de minereu din front Dar Ilarion Cărare, cel pe care nu-l scoate nimeni din pasul lui, le zice lui Cornel Braiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin cutumă. În mijlocul străzii înzăpezite, înjunghiară patru scroafe, de peste 100 de kilograme fiecare, lăsându-le acolo la dispoziția mulțimilor de flămânzi, din satele din preajmă, care deja intraseră în postul sever al Crăciunului. Nimeni nu se scandaliză de vuietul de bombardament al artificiilor, nici din rândul sătenilor, nici din cel al oamenilor de afaceri, care împânziseră poienile pădurii, prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-se ca traficantă de gobelinuri și daltonistă. Însă nu știu cum s-a făcut dar, vreme de mai bine de un an de zile după trimiterea informației, pe Andreea n-a tras-o nimeni pe dreapta. Poate că totuși, receptivi fiind la bombardamentul nostru epistolar, agenții de circulație au interpretat pe dos sugestiile noastre. Dacă Într-adevăr voiam să sugerăm ceva. Nu mai știu. Oricum, ne-am reorientat destul de curând. Poate că, elitiști deja, nu mai doream să ne adresăm direct masselor, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu vorba frumoasă, capabil să ofere muribunzilor ultima mângâiere duhovnicească chiar sub cel mai cumplit bombardament. Conduși de Ana, am ajuns la casa simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să oficieze slujba cu o voce atât de caldă și vibrantă încât cred că și îngerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și ravagiile dizenteriei, era clar pentru toată lumea că nu va putea supraviețui luptelor. Oricum, efortul lui se dovedise zadarnic. Îl scăpase din "fabrica morții" de pe linia întâi, doar ca să afle câteva săptămâni mai târziu că pierise la Hamburg, într-un bombardament aerian. Nu te voi întreba despre cauzele acestui comportament. Sincer să fiu, nici nu mă interesează. În ceea ce mă privește, sunt foarte satisfăcut că un combatant cu experiența bogată a frontului a fost detașat aici pentru pregătirea recruților. Cunosc potențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Paștilor, ultima zi a postului. Din păcate, atunci când preotul a chemat pe cei din spital la slujba de Înviere în sala de mese, acolo unde improvizase un mic altar, în aer nu plutește emoția și solemnitatea momentului ci avioanele de bombardament. Către București, negreala cerului este sfâșiată de văpaia incendiilor uriașe, iar văzduhul fierbe ca un cazan din iad tocmai în noaptea ce trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările religioase, se aud când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
recunosc că avusese totuși noroc. Simplu fapt că trăiești poate fi considerat o minune. Ce s-a întâmplat acolo? Frânturile pe care le aud nu mă pot lămuri. Căpitanul ridică din umeri. Nimic deosebit față de ceea ce se întâmplă într-un bombardament. O torpilă cu explozie întârziată, o mare de oameni în jurul ei și rezultatul nu poate fi altceva decât un dezastru. Există supraviețuitori în afară de mine? Nu. Soldații, civilii care ajutau, toți au murit. Tu ai avut noroc. Și pentru asta mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pregătită să lupte îndârjit și să smulgă viitorului incert această fericire. Ei, gata să luăm din nou viața în piept? Bineînțeles. Atunci să mergem. IV De când ieșise din spital și revenise la regiment, atmosfera apăsătoare care cuprinsese Bucureștiul de la începutul bombardamentelor anglo-americane l-a făcut pe Marius să regrete frontul. Acolo prea puțin s-a gândit la moarte, în focul încleștărilor pericolul te îmbată ca un pahar de șampanie băut pe stomacul gol, instinctul de conservare aproape că dispare pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele capitalei oferă din ce în ce mai des imaginea autoturismelor, camioanelor sau căruțelor încărcate până la refuz cu valize, genți, piese de mobilier, peste care se îngrămădesc ciorchine oameni grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână. Precum familia Nandriș, vecinii de palier ai lui Marius, formată din doi bătrâni extrem de simpatici și volubili. Nu au copii, dar tot timpul găsesc câte ceva prin buzunare pentru puștii celorlalți locatari. Domnul fusese mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arsă, câte dintre cunoștințele umanității au dispărut pentru totdeauna? Nimeni nu poate să spună, dar pierderile au fost și sunt irecuperabile. Pentru că numai prin cunoaștere și cultură specia umană e despărțită de barbarie. Demență curată, domnul meu, războaiele ... nebunie ..." În timpul bombardamentelor se așeza cu soția tot timpul în același loc, pe băncuța din coridorul de trecere, strâmt și rece, înghesuit cu lucruri vechi ale celorlalți locatari. Era incomod, mirosea a vechi, a mucegai, lumea când trecea pe lângă ei îi călca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu, vine replica binevoitoare a acesteia. Zâmbește fugar celor doi tineri în timp ce pune tava pe masă. Cu pași sprinteni se îndreaptă către mica cameră a centralei. Durează mai mult ca de obicei. Probabil se fac reparații undeva pe rețea, din cauza bombardamentului. În sfârșit, obține legătura cu Marele Stat Major. Marius raportează maiorului Dima situația în care se află, inclusiv despre prezența la postul comunei a celor doi piloți americani. Ai identificat gradele și numele lor? Nu. De abia am ajuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]