1,347 matches
-
fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să trăiască „prin procură“: în tinerețe, refugiindu-se în alcool, apoi dedicându-se îngrijirii soției sale, Cissy, iar finalmente, operând o decisivă, continuă transfuzie de energie între el și cavalerul californian „fără pată și prihană“. Scrisul și alcoolul i-au brăzdat viața de la un capăt la altul, îndepărtându-l de propria identitate. Marlowe apare mult prea des ca părtaș al existenței sale cotidiene (în însemnările intime, în scrisori, în articolele de jurnal) pentru a nu vedea în el un alter-ego al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
David, patronul galilor. În Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
imagini ale unor tărâmuri de basm compuse din nuanțe de roz, mov și albastru. Jina era conștientă c-ar fi trebuit să-i fie frig la picioare, dar, în loc de asta, ea și le simțea în flăcări. Limbi de foc îi brăzdau tălpile și-i urcau în sus, pe glezne. Căldura a fost cea care-a pus-o în mișcare. S-a agățat de ramurile din lungul malului și s-a împleticit în josul râului. Deasupra ei nu erau decât pereți de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lase o parte din ea să se scurgă înapoi în spațiu. Dar cantitatea reținută de propriu-i trup îl făcu să se trezească la viață. Înnebunit de perspectivele ce i se deschideau în față, se topi întreg în raza care brăzda spațiul. Deși stoarsă de energie, nava continua să înainteze în virtutea inerției, depărtându-se tot mai mult de el, întâi cu un an-lumină, apoi cu doi, apoi cu trei... Deznădăjduit, Ixtl își dădu seama că nava îi va scăpa printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mistică asupra existenței: „Sufletul poate, lesne, a ieși din om / Și spiona Nemarginea Tăriei, / Cum se decorpora Napoleon, / Taman, la fix, în miezul bătăliei. // Somele, toate-s un «morman de GAZDE» / De spirite ce-adesea-și schimbă soma / deși e-același chip brăzdat de brazde / Alt spirit te privește din aceeași somă!»“ (Suflete și întrupări) Iar altele sunt pur și simplu ininteligibile și nu pot fi clasificate: „Atunci când ansamblurile suflet-om vor putea accesa liber / la memoria tuturor rădăcinilor de suflet cu suporți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pe chipul lui Ștefănel nu se citea nici o surpriză și nici o emoție În fața celui mai puternic om dintr-o mare parte a lumii. Sultanul trecuse de cincizeci de ani. Avea o față lungă, ușor obosită, cu o cută care Îi brăzda obrazul drept. Ochii mici și negri iscodeau chipul tânărului necunoscut care Îi anihilase pe Cei Patru. Se vedea că era contrariat, dacă nu chiar nervos de această schimbare, care se petrecuse independent de voința lui și care mai aducea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alternant cu persoane în carne și oase, dar pentru început vreau să mă limitez la starostele calfelor, Korneff, chiar dacă nu este sigur cum se numea el în realitate. Adevărul e că suferea de furuncule. Sensibilă din cale-afară era ceafa lui, brăzdată de cicatrice groase. De fiecare dată, primăvara - la fel și în primăvara lui ’47 - acolo plesneau câteva abcese care mai înainte se umflaseră: asemănătoare la formă și mărime cu un ou de porumbel și care promiseseră câte un păhărel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păsărilor de ghips și al păpușilor cu ochi sticloși. Și azi mai simt mâinile moșului Caletcă pe față, parcă avid să îmi ia ochii să-i dăruiască ultimei păpuși. Oarba Femeia ședea ziua întreagă pe prispa casei legănându-și trupul brăzdat de timp și își tot arunca ochii goliți de vedere înspre poartă, semn că aștepta de prea mult timp pe cineva. Mă opream adeseori lângă gardul din bețe de floarea soarelui, ca să îi zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tăcuți spre iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria cu acea dispariție a florii eterne. Ea s-a dus la masa de liniște, unde cenușa trupului e îngropată-n miezul durerilor adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mama și tata, din bunici și străbunici, din unchi și mătușe, precum și sora mamei AURICA, verișoara tatei, Zoița, și chiar învățătorul satului domnul FLOREA, trecut la cele VEȘNICE. Cine să mă înțeleagă, să mă asculte, când lacrimile îmi traversează obrazul brăzdat de singurătate și plouat de cei ce azi nu mai sunt. Poarta bisericii mi s-a deschis să mi prezinte Preotul slujba în memoria celor ce azi nu mai sunt. Ea, poarta ce stă de strajă, ca și monumentul eroilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
El mi-a răspuns ce a vrut el, sau în cel mai rău caz ce aș fi vrut eu să aud. Era, oricum, un om plin de nefericire, pe care și-o arăta cu sau fără voia lui, pe fața brăzdată de nenorociri. Cel mai grav lucru este că atât de rușine mi-a fost de el, încît nici n-am avut curaj să-ți recunosc ție că am borât atunci când am susținut mai sus că am leșinat. Nu, domnule, am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
jur părea că se închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca. Oare e adevărată?... Ori e un nour pietrificat? Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu negru sub unghii. Tata mă certa crunt și mă trimitea la culcare nemâncat. Din camera mea îi au zeam mâncându-și supa în tăcere, auzeam lingurile plescăind într-o mare de lichid și grăsime, încadrată de farfuriile crem, uneori brăzdate de câte-o cută fină care le fisura smalțul, le auzeam scufundându-se ca niște submarine, luând supa la bord și înăl țându-se în aer, vibrând cu încetinitorul, într-o liniște dată la maximum, care-mi zvâcnea în urechi, până când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris Prieteni. Așa cum nu mai fuseseră alții. Sclavul între două vârste și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al unui părinte bogat. Smead, înalt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care nu mai e alx. E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare. Plapuma grea. Senzația că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se supună unui nou test. Chiar dacă știa, încă cu mult înainte ca Prescott să fi pomenit de detector, că proba respectivă este indispensabilă. Se îndreptă spre aparat. Își așeză palmele pe contactele metalice și rămase nemișcat în timp ce fasciculele energetice îi brăzdau obrazul. ― Ai auzit ce s-a spus? Care este verdictul? întrebă el. ― Nu pot confirma sau infirma povestea dumneavoastră. Concluziile mele se bazează pe fluxurile memoriale. Dumneavoastră aveți memoria lui Gilbert Gosseyn I-ul. Aceasta include și amintirile legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sprinten până la poșeta pe care a lăsat-o să cadă pe covor. Degetele ei caută febril prin cotloanele poșetei, găsesc ceva și se închid în jurul obiectului cel prețios. Închide ochii, spune Sophia. Cava nosa își acoperă automat ochii cu pleoapele brăzdate de vinișoare verzui. Sophia îngenunchează lângă el și mâna ei se deschide. Pot să mă uit? spune gura lui Cavanosa, în timp ce ochii lui caută în stânga și în dreapta pe sub pleoapele dureroase. Acum, spune Sophia. Cavanosa deschide ochii. Caută o clipă prin
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și depărtează fesele Sophiei în timp ce vocea de la te lefon vorbește necontenit, cu încăpățânarea unui alergător extenuat ce vede ca prin ceață linia sosirii. Dar el n-o mai aude. Stă cu ochii ațintiți pe anusul imaginar al Sophiei. Un anus brăzdat de zece riduri fine, săpate în carnea cea intimă. E ca un soare mic, anusul ăsta. Iar pielea roz se întunecă ușor în preaj ma lui. Se apropie încet cu gura de soarele cel mic ascuns de fese și o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și apoi închide ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet într-un abis vertical, cu pereți concreți. Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă, un timp. Trupul lui stă pe pat și e scuturat de spasme scurte și violente. Viteza căderii scade, din ce în ce mai mult
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul meu brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el și cu presupusa Felicia și care a fost adevărul relației dintre ei. Am ajuns, oameni buni, strigă Nikolai, răsucindu-se pe capră cu tot bustul său masiv. Filip se trezi din aduceri aminte, iar Carol dintr-un somn adânc brăzdat de vise. Amândoi priveau uimiți cum aerul dens și gelatinos al ceții dispăruse și cum întunericul lăsase loc luminii felinarelor, a vitrinelor prăvăliilor și a cârciumilor cartierului oriental. "Există deci o destinație a acestei călătorii!?" se putea citi mirarea pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lemn înnegrit, trupul gol și în descompunere al armatorului. Își dăduse duhul la ultima ședință de tortură, plătindu-și astfel pentru totdeauna păcatul, al cărui secret l-a dus cu el în moarte. Un trup cândva cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]