1,323 matches
-
cădeau pe terenul de fotbal, ca o ploaie de decorațiuni de Crăciun. Jim se ridică și atinse grăunțele de gheață, bucățele de aur alb răspîndite În iarbă. LÎngă el, trupul domnului Maxted era Înveșmîntat În lumină, fața lui cenușie fiind brăzdată de curcubee În miniatură. Dar, În cîteva secunde, grindina se topi pe pămînt. Jim așteptă să audă avionul, sperînd că acesta ar putea lansa o altă cascadă de grindină, dar cerul era gol dintr-un capăt În celălat. CÎțiva prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ascultînd focurile de armă de la stadion, dar Îl ignorară pe Jim cînd acesta traversă cîmpul. Se uită la pista de aterizare din beton, de sub picioarele lui. Constată uimit că suprafața ei era foarte crăpată și plină de pete de ulei, brăzdată de urme de cauciucuri și trenuri de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un ban, Bitancu pleacă pe la alte sate și dacă Îl vezi pe la spate cu părul de aur pe ceafă ai spune că-i un fecior În putere, dar fața lui este brăzdată de vremea pe care a lăsat-o În urmă. „N-ai o țâră de lapte pentru șerpele ăsta?” Îl Întreabă pe țiganul din capul Oltețului, ceterașul Îl privește cu frică și ochi holbați și se duce În casa prăpădită, „femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acoperi pubisul cu mâinile. — Sunt prea urâtă, te rog... I-am prins mâinile și i le-am ridicat deasupra capului, deasupra părului împrăștiat pe cuvertura de pluș. — Nu te mișca. Mi-am plimbat încet privirea pe corpul ei, l-am brăzdat bucată cu bucată. Apoi m-am dezbrăcat și eu complet, cum n-o făcusem niciodată în fața ei. Și nici eu nu eram frumos, aveam brațele prea subțiri, puțină burtă și bățul acela atârnând pieziș printre firele de păr. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
David, patronul galilor. În Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care. Obrazul ei, mai mult palid, cu ochi de culoare deschisă, pomeții înalți și o bărbie mai degrabă îngustă, deasupra căreia se contura o gură calmă și frumos proporționată - obrazul ei era alb în lumina reflectată de zăpadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lent Chevroletul verde ca mușchiul; ușa se trânti după cockerul spaniel, și iată-l pentru o clipă pe tatăl lui în costumul gri, cu pălăria pe cap și bastonul în mâna dreaptă. Privi în sus spre birou, își arătă obrazul brăzdat de riduri, apoi își lăsă capul în jos și se puse brusc în mișcare. El ar fi rămas acolo la masă cu catastifele în față și W. știa dinainte cu ce priviri avea să se uite taică-său mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În fiecare zi își desfăcea pansamentul, ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alternant cu persoane în carne și oase, dar pentru început vreau să mă limitez la starostele calfelor, Korneff, chiar dacă nu este sigur cum se numea el în realitate. Adevărul e că suferea de furuncule. Sensibilă din cale-afară era ceafa lui, brăzdată de cicatrice groase. De fiecare dată, primăvara - la fel și în primăvara lui ’47 - acolo plesneau câteva abcese care mai înainte se umflaseră: asemănătoare la formă și mărime cu un ou de porumbel și care promiseseră câte un păhărel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității breslelor. Unuia ideea Îi pare ciudată; altul o știa deja. Este de netăgăduit faptul că doctrina breslistă e prima Încercare planificată de a aglutina În apărarea persoanei toate afinitățile latente care au brăzdat până acum istoria precum râurile subterane. Structurată perfect și condusă de un timonier expert, ea va fi stânca ce se va opune torentului de lavă al anarhiei. Să nu Închidem ochii În fața inevitabililor muguri militanți pe care benefica doctrină Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aștepta, Beth desfăcu repede panoul cu butoane, apăsă pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își Îndreptă lanterna spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate, având spătarele Înalte. Era limpede că Încăperea fusese construită pentru ființe umane. — Asta trebuie să fie camera de pilotaj. Dar consolele curbate erau complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Stând sub duș, Norman Își cercetă trupul cu privirea și Își spuse: „Arăt ca supraviețuitorul unei catastrofe aeriene. Unul dintre cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria cu acea dispariție a florii eterne. Ea s-a dus la masa de liniște, unde cenușa trupului e îngropată-n miezul durerilor adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mama și tata, din bunici și străbunici, din unchi și mătușe, precum și sora mamei AURICA, verișoara tatei, Zoița, și chiar învățătorul satului domnul FLOREA, trecut la cele VEȘNICE. Cine să mă înțeleagă, să mă asculte, când lacrimile îmi traversează obrazul brăzdat de singurătate și plouat de cei ce azi nu mai sunt. Poarta bisericii mi s-a deschis să mi prezinte Preotul slujba în memoria celor ce azi nu mai sunt. Ea, poarta ce stă de strajă, ca și monumentul eroilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vis Și gându-mi ridică spre zări din abis. De când Îl cunosc privesc des în mine, Atunci când mi-e greu colind zări senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ, Ascult și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni mă brăzdează si simt că mi-e frig, Am clipe în care nu pot să-L mai strig, Mă văd rătăcită, adesea plângând, Stingheră și tristă pe margini de gând. Puterea se frânge, slăbește mereu, Aproape că zilnic resimt tot mai greu
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
mai superi de aici înainte! Ei te iubesc pe tine chiar când greșești și te ceartă, dar în inima lor suferă. Îți place să-i vezi cum suferă? Nu, nu... eu îmi iubesc părinții..., am răspuns printre lacrimile care-mi brăzdau obrazul îmbujorat. Nu plânge! Dacă regreți cu adevărat, eu te-am iertat. Și ei te vor ierta. Poftim, ia-ți patinele și mergi la ei! Să le mulțumești și să nu mai faci alte prostii de aici înainte. Am luat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
oprise din plâns decât cu vreo cinci minute mai devreme. Biata Judy părea complet neajutorată. Nu știa pe care din noi două să o consoleze întâi. După o vreme, am încetat să mai plâng și mi-am întors încet fața brăzdată de lacrimi către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și trăgându-mi capul pe umărul lui într-un gest care se voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe machiaj, În timp ce, pe cerul curat al Mediteranei de la Ialta, spre care privește atît de expresiv, trece un avion, lăsîndu-și urma albă. Stupefacția bătrînului maur este imensă.” (Casa Pușkin) Ca a noastră la televizor, unde rămînem multă vreme cu mintea brăzdată de anunțul primului-ministru ce s-a adresat „națiunii, singura căreia este obligat să-i dea socoteala”. Care i-a și dat-o. În Poliția română, un articol pentru aurolaci gînditori: „Căsătorie la Academia de Poliție”. „Era de așteptat ca doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lipește fruntea de pieptul copilului. Copilul e mic și e roz. Duermete mi nina, Duermete mi sol, Duermete pedazo De me corazon. From bitter searching of the heart We rise to play a greater part... (Un banc de heringi îmi brăzdară capul.) Danda are cercei mici și roșii Danda are cercei mici și roșii și-un inel - un inel cu buburuză ordinea exterioară m-a exterminat cât poți rezista și cum scrie într-o groapă de câini noroc că Danda are
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
vreme. Ed sorbi din cafea, cu ochii În oglindă. Reflexia lui: un bărbat care abia peste o lună avea să facă treizeci și șase de ani, dar care arăta de patruzeci și cinci. Părul blond Îi Încărunțise. Fruntea Îi era brăzdată de riduri. Inez i-a spus că ochii lui deveneau mai mici și mai reci. Ramele de sîrmă ale ochelarilor Îi dădeau un aer de tip neîndurător. El i-a răspuns că neîndurător e mai bine decît moale - căpitanii-băieței au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
actuala personalitate. — În clipa asta chiar sînt epuizat. — Nu la asta mă referam. Bud aprinse lumina de pe verandă. — Ai de gînd să-mi spui ce s-a Întîmplat Între tine și Exley? — Pur și simplu am discutat. Machiajul ei era brăzdat de lacrimi. Era pentru prima oară cînd nu o vedea frumoasă. — Atunci spune-mi. — Dimineață. — Nu, acum! Iubitule, sînt și eu obosită, ca și tine. Jumătatea ei firavă de surîs Îl lămuri. — Te-ai culcat cu el. Lynn privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au suferit. Toți ceilalți nu știau nimic și nu înțelegeau. Dar era vizibil că se petrece ceva deosebit cu el. Victor Ciobanu era unul din prietenii rari care-l analiza. Un bărbat potrivit de înălțime, tras la trup, cu obrazul brăzdat de șanțuri peste care timpul încremenise. Se pornea anevoie la o treabă, cu tacticoase pregătiri, de parcă ar fi împlinit un ritual. Plăcerea lui cea mare era să vorbească, satisfacție balcanic-orientală. Andrei Vlădescu îl imagina nu o dată în rolul unui înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am uitat la ea cu atenție și am încercat să-mi imaginez cum i s-a părut ei. Ochii erau umflați din lipsă de somn și injectați de prea mult privit ecranul sticlos al televizorului; riduri adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]