1,967 matches
-
Intră să beau, apoi voi ieși din nou! strigă un războinic. Și continuară tot așa. Odihnindu-se fiecare, câte un moment, la poarta din față sau la cea din spate, pentru a se repezi apoi îndărăt afară să-și taie brazdă prin inamici, oamenii repetară de șase ori același sistem de atacuri violente și retrageri, până se adunară patru sute treizeci și șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scos plugul, boii și grâu de sămânță tratat de el cu sulfat de cupru și a pornit să are și să semene un lot de o jumătate de hectar din apropierea satului. Era un pământ puțin nisipos, fierul plugului mușca spornic brazde care încorporau sămânța în speranța unui rod pe măsură. Unii gospodari comentau cu neîncredere gestul tatei de a semăna la acea dată, dar condițiile noului an agricol au făcut în așa fel încât cel mai frumos grâu să fie cel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vânt, ca un copoi de vânătoare. Unele stoguri sunt clădite cu fân abia adus de pe pajiște, de aceea au o miroaznă atât de plăcută - mă lămurește bătrânul, deși nu ar fi nevoie, pentru că în copilărie am stat și eu între brazdele de fân abia cost, apoi la umbra căpițelor clădite din fânul proaspăt adunat, sub dogoarea soarelui...Acum nu s-a întâmplat altceva decât să-mi amintesc de acele zile... Am încetinit pasul și până la urmă ne-am aciuat la umbra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fânului pentru vitele mănăstirii...Fânațul nostru era departe de mănăstire și acolo se întindea pe o costișă nesfârșită. Și Doamne cât a mai florăret se găsea în iarba coaptă numai bună de coasă! După o zi de muncă, am adunat brazdele uscate deja, ca să ne facem culcuș pentru noapte...Un parfum mai plăcut ca cel de fân nu cred să se mai găsească undeva. N-am să uit niciodată acele nopți răcoroase pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului. Au fost măcelăriți de autorități. Mama mă dojenește aspru, mă face mu-yu, un instrument de cântat al călugărilor, făcut să fie lovit tot timpul. Dar nu pot fi dată pe brazdă. Întotdeauna ea este cea care, după aceea, după ce a obosit de atâta dat în mine, izbucnește în hohote de plâns. Se face pe ea însăși nevrednică să fie mamă și e sigură că va ajunge să fie pedepsită în următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
a hodini dincoace - că pământu-i ca domnu și ca omu... - Drept, zice tata că zicea. Cum e omu, și ogoru - te-am văzut cum ai pus pânea: ai scurmat pământul oleacă, să nu-l doară... - arătură ca a ta, cu brazdele ca pișatu-boului, dracu-a mai văzut!; ai zvârlit sămânța peste umăr, ți-ai făcut cruce: Dă, Doamne, ploaie! De-atunci șezi pe prispă! - Păi da’ un’ să șăd? - Păi-da să nu șezi! Să ieși pe ogor! - Păi da ci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
certurile noastre. —Excelent! a exclamat Susan și-a bătut-o pe Fiona pe spate. — Eu am acum un logodnic care se dă peste cap ca să-mi arate cât de tare mă adoră, iar fiul tău vitreg s-a dat pe brazdă. Oare ar putea să fie mai bine de-atât? — Da, se poate! Julia stătea să dea pe-afară de nerăbdare. —Deborah e gravidă! —Uau, a remarcat Alison fără entuziasm. Cine e tatăl? —Paul. Toate cele trei prietene s-au uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca un robot și voința lui supraomenească îl transformă încă o dată în piatră; dar de această dată era una dintre acele „pietre călătoare“ din deșert, roci grele care, în mod misterios, se deplasau pe acea întindere, lăsând în urma lor o brazdă lată, fără ca nimeni să știe cu adevărat dacă le târau forțele magnetice, spiritele condamnaților pe vecie sau un simplu capriciu a lui Alah. Caporalul Abdel Osman deschise ochii și imediat își blestemă soarta. Soarele se înălțase de două sulițe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gură să nu-i dea afară, el își pune palma-n fund și pleacă de bună voie, c-are probleme cu femeia. Ăla-i om și bărbat? Păi, să fi fost pe mâna mea!... Or l-aș fi dat pă brazdă, ori s-ar fi ales prafu’. Cu mine nu-i de glumă, domnu’ Ogrinjan. Păi, bărbatu-meu, domnu’ Ogrinjan, cât ie el dă milițian, dacă vine acasă beat, se știe, îl trimit să doarmă pe hol, pe jos, ca câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe margini năpădeau buruienile. Se luminase îndeajuns, puteai vedea limpede culorile. Acum și oamenii aveau chipuri. Mai înainte, întunericul nopții le vopsise tuturor fețele în negru. Din spate, de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vopsise tuturor fețele în negru. Din spate, de unde ședeam, vedeam ceafa tatei. Avea gâtul așa de brăzdat, că în brazdele acelea ai fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au capetele descoperite, chele, cu ochii larg deschiși, schelete bolnave, și-a ieșit din minți, de ce mă adusese pe șantierul acesta pustiu, dezolant, fără umbră, fără copaci, numai pământ excavat, exploatat, brazdă lângă brazdă, scripeți uriași, iar peste tot în jur, dealuri de pietre înspăimântătoare, așteptându-și rândul. La capătul drumului necirculat deocamdată, se oprește, în fața unei clădiri cu fațada terminată, eu deschid geamul, mă răpești, întreb eu, iar el râde, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au capetele descoperite, chele, cu ochii larg deschiși, schelete bolnave, și-a ieșit din minți, de ce mă adusese pe șantierul acesta pustiu, dezolant, fără umbră, fără copaci, numai pământ excavat, exploatat, brazdă lângă brazdă, scripeți uriași, iar peste tot în jur, dealuri de pietre înspăimântătoare, așteptându-și rândul. La capătul drumului necirculat deocamdată, se oprește, în fața unei clădiri cu fațada terminată, eu deschid geamul, mă răpești, întreb eu, iar el râde, ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
abjurase, a și dat-o la-ntors! Eppur si bevanda! E ușor de zis, c-o să faci și-o să dregi, pe viitor! Dar, cum va reuși sugativa nenorocită de Silică, să se abțină, să se eschiveze și să se dea pe brazdă? Sau va trișa, mintenaș, va minți și-n fața Atot-Puternicului, ca un tembel abrutizat și sperjur ce este? Ce-o mai fi și-n capu'lui? Mi-e și groază să-mi închipui... Din punctul meu de vedere, Vierme era
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el, primul, în goană, ca un vârf de lance. Cu Poetul, Adrianus și cu Fratele, în salturi, dinapoia sa! Cursa nebunească cu obstacole, se preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la scopcă, cu zombiții, parte-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la conacul din Lespezi, al fratelui ei, în orice caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu care stătu mai lung de vorbă în aceeași seară, după ce se retraseră arendașii. Amândoi raportară că oamenii sunt liniștiți, cam murmură ei din pricina învoielilor, după obicei, dar numai să se îndrepte puțin vremea și toți se vor da pe brazdă. De cumpărarea moșiei Babaroaga s-au lăsat, fiindcă le-a intrat în cap că stăpânirea le-o va împărți lor pe degeaba. Așa s-a născocit și povestea cu călăreții albi care vestesc împărțirea pământurilor... Oamenii mereu asta visează, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie capabil de sforțări fizice atât de extraordinare. Nici nu-și mai aducea aminte că suferă puțin de cord, că are un început de astmă, că medicul i-a interzis să alerge... Pășea ca un vânător de munte prin brazdele năclăite, prin ochiuri de bălți, adus puțin de spinare, să nu-l observe cineva, asudând și cu un sentiment de fericire care îi înnoia mereu puterile, în sfârșit ultima casă! îl ispitea gândul să se oprească, să răsufle și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit tractoarele și împreună cu președintele întovărășirii ne-am dus la locul unde trebuia să arăm. Am tras de față cu el câte o brazdă, după care el s-a dus să ne aducă de mâncare. S-a întors cam după o oră și ceva cu o mămăligă cu brânză de oaie și cu o jumătate de litru de țuică. Am mâncat pe săturate și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
va reveni peste vreo trei ore să vadă cum am arat. Lotul acela de teren avea cam vreo 500 de metri lungime și așa cum ți-am spus era cuprins între șosea și fâșia grănicerilor. Colegul meu avea tractorul la capătul brazdei, în față, eu eram cu tractorul abia intrat pe brazdă spre fâșie. Colegul trebuia să vireze la stânga pentru a se înscrie cu brazda spre șosea. Eu, cum ți-am spus, eram la început de brazdă. Țuica pe care o băusem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
arat. Lotul acela de teren avea cam vreo 500 de metri lungime și așa cum ți-am spus era cuprins între șosea și fâșia grănicerilor. Colegul meu avea tractorul la capătul brazdei, în față, eu eram cu tractorul abia intrat pe brazdă spre fâșie. Colegul trebuia să vireze la stânga pentru a se înscrie cu brazda spre șosea. Eu, cum ți-am spus, eram la început de brazdă. Țuica pe care o băusem și-a făcut efectul imediat, îmbătându-mă. Colegul a ajuns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
așa cum ți-am spus era cuprins între șosea și fâșia grănicerilor. Colegul meu avea tractorul la capătul brazdei, în față, eu eram cu tractorul abia intrat pe brazdă spre fâșie. Colegul trebuia să vireze la stânga pentru a se înscrie cu brazda spre șosea. Eu, cum ți-am spus, eram la început de brazdă. Țuica pe care o băusem și-a făcut efectul imediat, îmbătându-mă. Colegul a ajuns la tractorul lui și beat fiind și el, a oprit tractorul în șanțul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]