2,180 matches
-
în cadrul Consiliului federal. În 1959, formula de guvernare numită "formula magică", și astăzi în vigoare, a atribuit cîte două locuri fiecăruia din cele trei mari partide, socialist, radical și creștin-democrat, cel de-al șaptelea loc revenind Partidului Țăranilor, Meșteșugarilor și Burghezilor (devenit ulterior Uniunea Democratică de Centru). Reprezentarea sa în Consiliul Național este, din 1950, de aproximativ patruzeci de locuri din 200, procentajul electoral fiind în jur de 20% (21,1% în 1971, 18,5% în 1991), dar cu deosebiri puternice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe credulitatea românilor transnistreni, impresionați că, pentru prima oară, nu vor mai fi oprimați ca în regimul țarist, ci considerați "oameni" de către bolșevici. (În realitate, după cum bogat argumentează Alexei Memei, teroarea comunistă deja începuse din 1919, chipurile împotriva "chiaburilor" și "burghezilor", declanșând răscoale în sânul țărănimii.). S-au organizat adunări prin sate, moldovenii cerând rapid înființarea Republicii, promițându-li-se școli românești, fericire și un trai mai bun. S-a dezlănțuit o adevărată euforie națională. Toată lumea (bunăoară, în trenul Odesa Tiraspol
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care "ofensase" și Budapesta, ideologul șef István Szirmai, fost membru al PCR., reacționând concertat. Bodiul însuși descinde în arenă, polemizând, la 16 februarie 1967, în Sovetskaia Moldavia: "Este necesar să spunem că tăcerea și pasivitatea noastră sunt folosite de către falsificatorii burghezi ai istoriei care, în publicațiile lor, în mod conștient (...) suprimă faptele și evenimentele care au caracterizat aspirațiile străvechi ale poporului moldovean pentru unirea cu Rusia și pentru reunirea cu statul rus." "Aspirații" vechi, desigur, de la 1812! Radio Moscova, secția română
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sistemului a constat în prioritatea acordată principiului "repatiției după nevoi" a resurselor economice, iar nu modului lor de realizare. Or, resursele se epuizează dacă rămân în planul secund al politicii, ducând, finalmente, la sărăcie. Marx se mai iluziona că statul burghez va dispărea, ca opresor, dar efectul utopiei a dus la întărirea acestuia până la dictatura absolută, oglindă a eșecului primului principiu 300. În capcana dictaturii a căzut, inevitabil, și Ceaușescu. Prin apropierea de America însă, istoria i-a mai dat două
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
atât de renumit, iar României nu i se oferiseră vreodată asemenea ocazii din partea râvniților parteneri occidentali. Promovate de Gheorghiu-Dej și Ceaușescu încă de la sfârșitul anilor 1950 (sic!, n.n.), alinierea și integrarea în Occident fuseseră și anterior obiectivele primordiale ale conducătorilor burghezi și ale boierimii, care îi precedaseră."312 Există în paremiologia românească zicala S-a înecat ca țiganul la mal. Cam acesta a fost destinul de politician, de jumătate de politician, al lui Nicolae Ceaușescu. Dar important era destinul României, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare despre Ramsey, din anul 1931, exprimă foarte bine ceea 56 GÂNDITORUL SINGURATIC ce îl distanța pe Wittgenstein de eminenți filozofi de orientare logică ai timpului: „Ramsey era un gânditor burghez. Adică gândurile sale aveau drept scop coordonarea lucrurilor într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere -, ci asupra modului cum ar putea fi organizat rațional acest stat. Gândul că acest stat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nucleului materialist al dialecticii non hegeliene și negative, al hedonismului utopic al Școlii critice. Teza subiectivității moderne este reconstruită pe baza modelului lui Ulise, care, pentru a supraviețui sacrifica vraja naturii exterioare pe altarul raționalității instrumentale, devenind astfel "protoimaginea individului burghez". Deci rațiunea eliberează de constrîngerile naturii, iar acest proces "se metamorfozează cum arată Andrei Corbea în prefața la Minima moralia, Editura Art, București, 2007, p.8 într-o tot mai restrictivă extensie a dominației totalității asu-pra naturalului și individualului, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
concurat de bunăstarea branșată sau conectică, ce procură satisfacția de a nu te mai simți izolat de lume, de a fi în permanență conectat cu exteriorul, de a avea un acces imediat, nelimitat la informație, la imagini, la muzică. Confortul burghez era asociat cu indolența, cu căldura căminului, cu dispozitive care permiteau corpului să se bucure de plenitudinea sa. Acestui model i se juxtapune acum confortul dematerializat sau digitalizat al rețelelor, un confort asigurat de comunicare, de întâlniri și de informații
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Mobilierul concretizează, la rându-i, aceeași nouă cultură a confortului mai centrată pe rezonanțele senzitive decât pe etalarea semnelor bogăției. Încă de la sfârșitul anilor 1960, confortul anticonformist promovând stilul cool, decontractat sau „lăbărțat” se bucură de un mare succes. Confortul burghez opulent, rigid și grandilocvent este descalificat în beneficiul mobilierului jos, la nivelul planșeului, al mochetei și al pernițelor care-ți permit să te așezi pe podea: faimosul „fotoliu-sacou” care ia forma corpului când te așezi în el datează, în mod
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
scandinavă din lemn alb sau vopsit în culori deschise. În acest context, sunt preferate materialele ușoare și naturale, mobila ce se poate plia, suprapune sau modula, ergonomică și ușor de deplasat, tot ceea ce-i permite proprietarului să câștige spațiu. Stilul burghez caracterizat prin aglomerare și elemente suprapuse decorative s-a demodat și la fel s-a întâmplat și cu funcționalismul aseptizat. Designul hipermodern privilegiază materialele ușoare, mobilitatea și adaptabilitatea, asocierea funcționalului cu măsura, a purității cu convivialitatea, a nomadismului cu ludicul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
noul star al gastronomiei, Ferran Adrià, a conceput un „laborator” unde experimentează, în mod sistematic, combinații gustative inedite. Meniurile sunt compuse din feluri detradiționalizate care combină aromele scoțând produsele din aparența și din contextul lor obișnuite. Orgia dionisiacă și bunul-gust burghez au fost detronate de o bucătărie semiprometeică, semiludică, dominată de valorile invenției și ale imaginației, ale deconstrucției și ale contrastelor de textură. În societatea de hiperconsum, nu mai e suficient să savurezi specialitățile, masa trebuie să fie ocazia unei „călătorii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
viteza generalizată, de viața lipsită de calitate. Totul se petrece ca și cum luxul și-a pierdut capacitatea de a provoca resentimentul, ostilitatea fățișă, dorința de a-i deposeda pe bogați. Generația contraculturii asimila luxul cu felul tacticos de a fi al burghezilor și al „ruginiților”. Astăzi, tinerii sunt apucați de o poftă nebună de produse scumpe, iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate șic în hoteluri luxoase, croaziere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mobilitate”39 a ființelor, ci și de noile modalități de raportare la muncă, la satisfacțiile consumului, la țelurile vieții. Societatea de hiperconsum a fost descrisă ca fiind aceea a generalizării normelor hedoniste, a fuziunii valorilor meritocratice cu valorile contraculturii, ale burghezului și ale rebelului 40. Totuși, această tendință de „reconciliere a contrariilor” este, parțial, un proces înșelător, fiind contemporană cu o restructurare a noilor clivaje, a stărilor de spirit, a idealurilor existențiale neasemănătoare. Pentru prima oară, „clasa divertismentului” nu mai ocupă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de vânătorul de urși Ulfheim: oare, aidoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Manea a pus în scenă Gaițele la Teatrul din Turda, el a renunțat la codurile naturaliste și a acoperit pereții salonului cu oglinzi imense, grație cărora personajele puteau spiona în voie secretele orașului. Prin acest dispozitiv de supraveghere explicit, salonul burghez devenea un veritabil Panopticon, în genul celui imaginat de Bentham, cu singura deosebire că gaițele-supraveghetoare nu dispuneau de niciun mijloc de sancțiune imediată. Bârfitoare suprainformate, bătrânele doamne pritocesc și amplifică zvonurile pe baza informațiilor obținute datorită supravegherii de proximitate. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
oculteze informațiile primite și să evite consecințele ce ar putea decurge din ele. Lipsită de urmări, supravegherea nu provoacă tragedii, ci relevă, la modul comic, un solid sistem de autoapărare, destinat să mascheze trădările flagrante. Dintr-un impuls de protecție „burghez”, adevărurile nu sunt lăsate să explodeze; supravegherea le îngăduie doar să scoată o secundă capul la lumină, pe furiș; altfel, ele ar risca să clatine siguranța domestică familială, ce se cuvine apărată cu orice chip, și să spulbere toate iluziile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
practicată fățiș în sălile prewagneriene, se trece la obscuritatea care îi permite scenei să se emancipeze, să iasă de sub controlul sălii luminate care, de acum înainte, nu va mai putea gusta decât deliciile acelui viciu, cu nimic aristocratic și explicit burghez, numit voyeurisme. Împotriva acestuia din urmă se vor revolta unii mari reformatori - de la Meyerhold la Brecht - când vor cere ca atât despărțitura iluzorie constituită de „cel de-al patrulea perete”, cât și „gaura cheii” să fie abolite, suprimate, pentru ca spectatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dă o expresie scenică sintagmei „a pune masa”, ce-și are originea într-o practică curentă în secolul al XVII-lea. Într-adevăr, în saloanele de atunci ale aristocraților, nu exista o masă fixă, inamovibilă, ca mai târziu în casele burghezilor; ea trebuia prin urmare „pusă”, instalată. Planchon se folosește de tradiție pentru a construi în fața noastră capcana în care avea să cadă Tartuffe: în scenă e adusă o masă, urmează aranjarea ei etc., astfel încât asistăm la organizarea „cursei” pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prin ordine și directive ale Ministerului Apărării Îi era conferită și o pronunțată notă discriminatoriu-represivă. Se prevedea ca la recrutarea tinerilor să fie avute În vedere atât originea socială, cât și caracterizarea politică, astfel Încât cei provenind din categoriile: chiaburi, moșieri, burghezi, comercianți, condamnați politici, deportați, cu rude În străinătate, sectanți religioși, suspecți aparțineau de fapt sferei elementelor dușmănoase regimului. Emiterea decretului de Înființare În proximitatea imediată a adoptării celuilalt decret privitor la Înființarea unităților de muncă nu poate trece neobservată. În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
figurau ca un punct important din programul conceput de comuniști pentru a convinge atât populația, cât și elitele și pentru a le câștiga adeziunea. Discursurile noilor lideri invocau În cadrul temei „viitorului luminos” mărețele construcții de interes național pe care capitalul burghez, În egoismul lui, nu le avusese În vedere. Căi ferate, tunele săpate În munți, viaducte, stadioane imense și orașe noi erau atât obiective reale, cât și pretexte pentru o propagandă neîntreruptă, destinată să convingă populația de superioritatea socialismului pe cale de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În timp ce se discutau propunerile MAI privind foștii fruntași legionari, Gh. Gheorghiu-Dej a sugerat că unele categorii sociale ar putea fi exceptate de la măsurile extreme, Însă printre acestea nu se găsea și clerul: „Noi am moștenit de la Siguranța veche a statului burghez o serie de dosare, cea mai mare parte șfiind formatăț probabil din acești șefi de cuib. (ă) Sunt 12.600. Aproape 2 divizii, o armată. Însă Între aceștia sunt țărani săraci, țărani mijlocași, muncitori și tehnicieni”23. Clerul, după toate
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
singur (2); țigani (2); valoros (2); Abramovici; abundentă; afaceri; ajuns; amintiri; amor; are bani; aristocrat; aristocrație; arogant; aroganță; avariție; avocat; a avea de toate; mulți bani; bădăran; bărbat; Băsescu; bec; belșug; din belșug; bijuterii; bogăție; bogăție sufletească; bolnav; bugetari; bunăstare; burghez; business; cantitate; carieră; casă; cărți; cîndva; compatriot; copac; copii; cunoștințe; curînd; cusur; decizii; dependență; deștept; a deține; dubios; dușman; și dușmănos; egoist; era; etapă a vieții; faimă; fain; faraon; fățarnic; fățărnicie; femeie; fiță; fițe; frumos; frumusețe; fudul; furt; gelos; gol
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
conac (6); aristocrat (5); aur (5); fudul (5); mare (5); moșie (5); moșier (5); patron (5); putere (5); sărac (5); bărbat (4); căciulă (4); ciocoi (4); hoț (4); mîndru (4); pămînt (4); poveste (4); rău (4); sclav (4); vechi (4); burghez (3); cucoană (3); domn (3); negustor (3); palat (3); președinte (3); trecut (3); zgîrcit (3); baron (2); barosan (2); blană (2); bogătan (2); boss (2); bou (2); bunăstare (2); cai (2); car (2); căruță (2); cioban (2); cocoș (2); conducător
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
E uimit la un moment dat de urarea „De s-ar putea suporta”, care-i reactivează fascinația în fața limbii române. Așa încât precizează: „Cu cât ești mai primitiv, cu atât ești mai aproape de înțelepciunea originară, pe care civilizațiile au pierdut-o. Burghezul occidental e un dobitoc care nu se gândește decât la bani. Oricare cioban de la noi e mai filozof decât oricare intelectual de pe-aici” (6 aprilie 1972 Ă 181). În fine, să revenim la Dieppe și la avantajele muncii fizice
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]