7,416 matches
-
peste ei. — Crima e o faptă rea, Însă nu e străină de virtuțile sufletului. Ne urmărește de la prima obrăznicie omenească, din Eden. Și de la prima omucidere, atunci când Cain și-a poftit fratele pe pășune. Se opri o clipă, pentru a cântări efectul afirmațiilor sale. — Dar mă gândesc și că nu există mecanism al minții pe care rațiunea și virtutea să nu Îl poată descifra. Pentru că cel care ucide lasă pe trupul victimei amprenta propriului său suflet, odată cu aceea a mâinilor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
des ca cineva să coboare din biserică. Noi nu Îi luăm În seamă. Dante Îl Înșfăcă de umăr. — Ce vrei să spui? Lucrătorii știu de pasajul acesta? — Nu există lucrători acolo sus, priorule. Eu am intrat acolo nu o dată, ca să cântăresc... situația. Singura persoană pe care am văzut-o la lucru era meșterul mozaicar, acela care a murit. Nu se desfășura nici o lucrare. Ziceam de ceilalți. — De cine? De bărbații care se reunesc În fundul cisternei, pentru ceremonie. Credeam că știi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murmură cardinalul cu glasul Întretăiat de gâfâială și cu vârful dăgii peste mărul lui Adam. Nu vei ieși viu de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o ureche. Dar Între timp cântărea, grabnic, debitul și creditul pe balanța pe care destinul i-o oferea. Viața sa pentru eliminarea unuia dintre dușmanii cei mai acerbi ai libertății Florenței. Îl putea, În sfârșit, da la o parte pe omul acela veninos, putea strivi capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui, multă lume e de părere că În acea lucrare el voia să transmită un adevăr de care aflase la Roma. Oraș din care Își luase tălpășița În mare grabă, pentru a-și găsi adăpost aici. Se opri pentru a cântări efectul cuvintelor sale asupra adversarului. Un adevăr despre care considera că trebuia revelat prin forța artei. Vă amintiți că această biserică va deveni sediul universității florentine. Sub acea imagine se vor fi desfășurat marile bătălii ale științei. Iar dacă Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parcă temător acel obiect și i-l Întinse. Era un cerc din metal aurit, acoperit cu Încrustări subțiri, asemănătoare cu literele din alfabetul unei limbi necunoscute. Foarte asemănător cu inelul pe care poetul Îl văzuse În prăvălia lui messer Domenico. Cântări obiectul În palmă, după ce Îl observase cu luare aminte. — E ceea ce pare? — Da, messer Durante. E aur. Dante continua să sucească obiectul În mâini. Își ridică ochii. — De unde provine? — Poate că ar fi mai nimerit să Întrebăm de la cine provine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
evident. — I-am citit chestiile, zise cardinalul cu un zâmbet disprețuitor. E taman omul potrivit pentru dânșii. — Poate că e omul potrivit și pentru noi. Cu câțiva florini, o să-l avem În mână. — Știu de planul dumitale, dar i-ai cântărit bine consecințele? Dacă vei fi descoperit... Inchizitorul scutură din cap. — Nimic nu va putea fi niciodată pus În legătură cu persoana domniei voastre și nici cu sfânta Biserică. Acquasparta Începu să străbată Încăperea Înainte și Înapoi, Învârtindu-se În jurul lui Noffo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu voiați oare să vă revendicați de la amor ca stăpân al vostru și ca prim motor, după Dumnezeu? Nu ați ales-o pe cereasca Venus ca stăpână a Întrunirilor voastre? Ceilalți se priviră unii pe alții, ca și când i-ar fi cântărit cuvintele. — Însă ați trecut cu vederea un lucru, atunci când ați ales-o pe Venus și nu pe Minerva ca muză a consfătuirilor voastre. Iubirea este forța iluminatoare, dar, dacă nu e cârmuită, duce spre pierzanie. Sub semnul Venerei v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
identice, cu șirurile lor de ferestre acoperite cu pânze. Pentru o clipită, Încercă imboldul de a se Întoarce sus și de percheziționa toate cămăruțele. Pentru a face asta, se putea prevala de autoritatea sa. Aruncă o privire spre Porta Carraia, cântărit iute timpii. Dacă s-ar fi grăbit, ar fi putut să ajungă la palat, să de alarma și să revină cu o jumătate de duzină de polițai, Înainte de ivirea zorilor. Le-ar fi ordonat mișeilor acelora să răscolească toate paturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim secret și fără să cedeze nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inclusiv În materie de gafe. - Rețin sugestia dumneavoastră, am spus destul de rece. - Eveline este o persoană inteligentă, atrăgătoare și plină de bune intenții, În aparență, cel puțin. Uneori, Însă... Zoran s-a oprit gânditor, ca și când ar fi vrut să-și cântărească foarte bine cuvintele, ca nu cumva să greșească sau să fie nedrept. - Știți, de pildă, că ideea de a vi se pune În seamă pseudoasasinarea doctorului Wagner a fost a ei? N-aveți de unde să știți, iar pe ea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat mai devreme: mai multe rezultate posibil corecte, egal: nici un rezultat. Am luat vraful de hârtii pe care mi le Îngrămădise În față, le-am cântărit și am vrut să mă Încredințez de un lucru, ca și când el ar mai fi prezentat vreo importanță În condițiile acelui eșec zdrobitor: - Puteai măcar să folosești calculatorul În loc să-ți zăpăcești creierii cu nebunia atâtor variante și variante ale variantelor... - Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nevoie acum. Când a găsit-o, mi-a așezat-o În față. Era lista de conturi găsită În subterană. Cea mai apropiată bancă se află În orașul... Ajuns aici, Adam Adam s-a oprit, fixându-mă cu privirea. Parcă mă cântărea, parcă dorea să se convingă că prezint suficientă Încredere pentru ca el să poată merge liniștit mai departe cu povestirea. Evaluarea a durat circa o jumătate de minut, apoi, profesorul a scos din buzunarul halatului un plic - și el, evident, pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sima-Vodă? — Dumneata iar vorbești ca din cărți - zise spătarul. Eu am văzut acum vreo treizeci de ani cum Stanciu-Vodă a luat domnia pentru două luni c-un sac de zarzăre, plus bineînțeles tributul. Tributul venea oricum, așa că la alegere au cântărit mult zarzărele. Episodul 171 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (Iî Nu e ușor să scrii despre un om pe care l-ai cunoscut bine, ți-a fost prieten bun, ba ai putea zice chiar cel mai bun prieten. E puțin mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dreptate, n-ai făcut nimic. Ai fost mazilit preventiv. Din cinci în cinci ani, în fiecare octombrie, facem maziliri dintr-astea. Ai avut ghinion dar bine că te-ai întors. Semne particulare? — N-am - zise Barzovie. — Ești cam gras - îl cântări turcul din priviri. Să mai slăbești. Uite scriu aici că ești subțire. La vară, când vii la Poartă, să n-avem discuții. Putem scrie că ești chior. S-a-nțeles? — întru totul - răspunse Vodă. — Bine. Semnează aici și domnie ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare, avu senzația că se scufundă pe veci într-un abis fără fund. Gacel îl lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
picioarele! Ce naiba caută tâmpitul ăsta aici? Spune că ieri tuaregii i-au dat drumul să plece. — Și ceilalți? — Sunt reținuți în continuare, cu toate că s-ar părea că au omorât deja unul. — Căca-m-aș!... - Bruno Serafian se gândi o clipă, cântărind posibilele urmări ale noii situații și, în cele din urmă, spuse: Ai grijă să nu fie nici un dușman pe aproape și încearcă să te apropii de el, dar nu aprinde lanterna. Unu și trei, acoperiți-l... — De acord! Cel căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
uscat, dar nu ieșea nici un sunet. Fără Îndoială, scrisul este bucurie, sănătate a trupului, chef de viață și mai ales glande pofticioase. În spital, prinsă În menghina unei colici, cu creierul Încețoșat de febră, cu aceste doamne de tip nou, cîntărind peste 90 de kilograme fiecare, croșetînd care mai de care În valurile săltărețe ale muzicii populare ce se revarsă din tranzistor, nu pot să scriu! Nu pot! Nu mai pot! 17 iulie 1978. În apartamentul de la etajul I al blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă neglijent dintr-un notes, apoi Își scoate cheia din buzunar, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată, „o să le spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a adus ursul și lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
salut după scena aceea. Și acum, ia te uită. — Ce ia te uită? îl întrebă Sonia, zâmbind cu nasul în păhărel. — Ei, așa, făcu Iag cu mâna o mișcare de parcă ar fi aruncat în palmă un obiect și acuma îl cântărea. Într-un cuvânt, nu știu cum a dres-o Vadim. V-a telefonat, v-a trimis o scrisoare, nu știu, dar eu n-aș fi fost în stare de nimic după așa o noapte. Sonia, care ținea paharul la gură și sorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
același nivel, Hirghe puse la loc în pachet ceea ce rămăsese pe lopățică, lăsă jos balanța, luă pachețelul de pe terezie și, după ce strânse între degete cocaina până ce aceasta formă o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly. În timp ce Hirghe cântărea și pregătea următoarea porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar Mik, temându-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca praful să fie cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o casetă netedă și strălucitoare, îi întinse pachețelul lui Nelly. În timp ce Hirghe cântărea și pregătea următoarea porție (de obicei, vindea praful gata ambalat, dar Mik, temându-se că Hirghe pune chinină în cocaină a ținut numaidecât ca praful să fie cântărit chiar în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tubulețul nu atinsese cocaina, ci doar fusese fixat deasupra ei. Procedând la fel cu cealaltă nară, strânse restul de praf, îl puse în geantă, se duse spre fundul camerei și se lăsă într-un fotoliu. Între timp, Hirghe terminase de cântărit următoarea porție pe care o voia Zander. - Ah, n-o acoperi, te rog, spuse acesta când Hirghe, parcă admirându-și opera, privea dintr-o parte spre grămăjoara de praf, ah, nu-l presa, nu trebuie. Și, luând cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în brațe copilul care dormea dus, indiferent la agitația celor maturi. Să n-ai teamă! își liniștise Pop ginerele. Nevastă-mea știe să dea de deochi. Pop era un bărbat masiv, înalt de mai bine de un metru optzeci și cântărea mult peste o sută de kilograme. Se învârtea în jurul Ilenei care își ținea pruncul la piept, neîndrăznind să-și ia nepotul din brațe. După câteva zile, bunicii plecaseră dar se întorseseră trei luni mai târziu, la botez. Din nou îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]